Cui îi e frică de emergenţi?


Lumea cre?tin? a ultimului secol a fost aceea a trendurilor, a modelor eclesiale ?i teologice. Gândi?i-v? numai la cele trei valuri ale carismaticilor, frumos repartizate pe parcursul câtorva zeci de ani, la evanghelia prosperit??ii, la feminismul evanghelic ?i, la una din ultimele g?selni?e ale lumii evanghelice, de?i paradoxal n?scut? ca o reac?ie advers? la rigiditatea teologic? a acesteia, ?i anume biserica emergent?.

Fenomen nou, înc? în vog? prin State, mi?carea emergen?ilor a avut de întâmpinat scepticismul dar ?i criticile unor personalit??i ale lumii evanghelice americane cum ar fi D.A. Carson ?i Norman Geisler. La noi în România, de?i în spa?iul bisericilor independente se pot întâlni tentative care se aliniaz? cel pu?in par?ial acestui curent, fenomenul este înc? pu?in cunoscut; mai mult, denumirea de biseric? emergent? provoac? a nume nesiguran??, oamenii nu sunt siguri dac? vorbesc despre o biseric? pân? la urm? sau de vreo societate conspirativ? precum cea a masonilor. Prima tentativ? de a aduce în aten?ia publicului românesc ideile emergente este publicarea în anul 2007 a c?r?ii lui Steve Chalke, Mesajul pierdut al lui Isus. Cartea a fost primit? cu r?ceal?, chiar cu a anume ostilitate ?i nu m? mir de asta: evanghelicii români au fost nevoi?i s? suporte afrontul d?d?celii unuia care pretindea c? Biserica a pierdut cumva, de-a lungul secolelor, esen?a mesajului lui Christos, iar el, Steve, ni-l va readuce în aten?ie nealterat, a?a cum ni L-a d?ruit Domnul Însu?i.

Paradoxal, de?i n?scut din spuma evanghelismul american, curentul emergent este mai u?or de pliat mentalit??ii ortodoxe decât celei evanghelice. Acest lucru este evident în modul în care Chalke prive?te la conflictul de viziune antropologic? dintre Biserica R?s?ritean? ?i Apusul care a urmat antropologia augustinian?, subliniind adeziunea sa la perspectiva esticilor. Autorul înfiereaz? pesimismul depresiv al antropologiei apusene, efect al doctrinei p?catului originar mo?tenit asumat? ?i des?vâr?it? mai târziu de reformatori. De asemnea, ca rezultat al unei perspective ceva mai optimiste asupra condi?iei umane, se trece în plan secundar, dac? nu chiar se las? complet deoparte, doctrina isp??irii; moartea lui Isus este ponderat? de Întrupare ?i de lucrarea Domnului în timpul umbl?rii Sale p?mântene.

Cum toate bizareriile vestului ajung pân? la urm? ?i la noi, întrebarea este dac? s?-i primim cu pâine ?i cu sare sau s?-i trat?m cu indiferen?? ( poate chiar ostilitate ! ). O excentricitate în plus, ce mai conteaz??

Haide?i s? vedem câteva elemente pozitive ?i negative pe care le vom primi în spa?iul nostru vital odat? cu venirea acestor apostoli postmoderni ai unui mesaj vechi cât cre?tinismul.

Continua aici…

Sursa, http://dyobodiu.wordpress.com

Advertisements

One thought on “Cui îi e frică de emergenţi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s