Suntem incantati sa va re-aducem in atentia dumneavoastra documnetariul vietii lui Dietrich Bonhoeffer, un pastor renumit pentru credinta marturista inaintea Domnului Isus Cristos. Cred ca avem nevoie sa privim (incaodata) la viata celor care ne-au dovedit ca se poate trai pentru Cristos intr-o lume atat de disperata.
Mostra: Costul Uceniciei de Dietrich Bonhoeffer – Editura Perigrinul.ro
Dietrich Bonhoeffer from CristiaNet on Vimeo.
Cunoa?tem realitatea c? devien?a juvenil? ?i violen?? exsistent? în societate porne?te din familie. Tot în aceast? institu?ie putem g?si rezolvarea acestor tensiuni anormale. Pentru a combate acest virus distrug?tor trebuie s? ne întoarcem spre bazele biblice al unei familii ce pot fi g?site în Proverbe 1:8-9.
`Ascult?, fiule, înv???tura tat?lui tau, ?i nu lep?da îndrum?rile mamei tale! C?ci ele sunt o cunun? placut? pe capul t?u, ?i un lan? de aur la g?tul t?u.`
1. Exist? un cadru familial
Solomon ne prezint? în aceste dou? vereste faptul c? copilul trebuie s? asculte de p?rin?ii lui. Asta înseamn? c? în familie trebuie s? existe o baz? familial? pentru copil ?i pentru p?rin?i. Observ?m c? suntem aten?iona?i s? ne îngrijim de copiii no?tri. Mai mult, responsabilitatea noastr? este s? înv???m copiii no?tri pentru c? ace?tia s? nu p?c?tuiasc? împotriva lui Dumnezeu, împotriva acestuia (a copilului) ?i a celor din jurul s?u. Totu?i, dac? dorim s? ne asigur?m c? copilul ne va urma, ca ?i p?rin?i, trebuie s? ne asigur?m c? suntem modele demne de urmat. Pledoaria fa?? de copil este ca acesta s? asculte de înv??aturile ?i îndrum?rile p?rin?ilor lui. Dar dac? acestea nu exist?, copilul nu are ce s? urmeze sau s? înve?e. Astfel rezultatul devastator va fi ca copilul va accepta orice va g?si în preajma sa.
2. Copilul trebuie s? fie ascult?tor
În Scriptur? nu esxist? individualism sau afirma?ii precum `fac ce vreau`. Într-o zi m? afl?m la cump?r?turi ?i în timp ce caut?m produsele necesare, am fost deranjat de doi copii care se jucau cu anumite produse. V?zând acest lucru le-am sugerat acestora s? se opreasc?, îns? insist?rile mele i-au deranjat pe ace?tia. Ace?tia mi-au spus c? îl vor chema pe unchiul ?i asta pentru ca eu s? primesc o cafteal? pentru un lucru pe care ace?tia îl f?cuse incorect. De?i aveau doar 9 ani, cre?terea acestora deja scotea la suprafa?? agresiune ?i nerespect fa?? de cei din jur. Dac? dorim s? avem copii ascult?tori, trebuie s? ne asigur?m c? respect?m responsabilit??iile pe care le avem în cadru familial. O ignorare a responsabilit??iilor noastre va permite copilului s? devin? ceea ce îi permitem. Copilul va reprezenta p?rin?ii în societete ?i nu invers! Dac? copilul va asculta de p?rin?ii s?i, acesta se va bucura de cununa care este a?ezat? pe capul s?u. În alte cuvinte, acesta va fi un copil pre?uit. Alternativa unui copil neascult?tor este c? acesta nu va fi pre?uit de p?rin?ii s?i, deorece, acesta dispre?uie?te înv???tura ?i îndrum?rile p?rin?iilor lui. Un astfel de copil nu este doar un înc?p??ânat, dar ?i un nebun.
3. P?rin?ii trebuie s? fie modele demne de urmat
Îmi aduc aminte de un incident ce m-a uimit enorm de mult. Aceast? surpriz?, mai pu?in pl?cut?, a fost ac?iunea unui tat? ce dorea s?-?i loveasc? copilul datorit? faptului c? l-a l?sat singur s? fac? tr?zn?i în timpul unui serviciu Divin. Astfel de interven?i sunt devastatoare. Nu avem dreptul de a pedepsi un copil dac? nu ne asum?m responsabilitatea de al ?ine sub grija noastr?. O astfel de manier? va marca via?a oric?rui copil, care la rândul lui va apela la acea?i form? de disciplin?. Nu vreau s? în?elege?i c? sunt împotriva disciplinii p?rinte?ti. Dimpotriv?, cred c? disciplina corect? va fi întotdeauna respectat? ?i apreciat?, dar dac? disciplin?m incorect un copil, atunci trebuie s? suport?m consecin?ele de r?zvr?tire a copilului disciplinat pe nedrept. În versetele de fa?? observ?m c? p?rin?ii copilului sunt un model. Asta ne ajuta s? în?elegem c? p?rin?ii au resposabilitatea de a cre?te copiii lor într-o maniera condus? de principii ?i valori adev?rate. Acestea nu doar c? vor a?eza o cunun? deasupra capului al unui copil, dar ?i mai mult, aceast? cunun? va fi a?ezat? peste întreaga familie. Cununa prezentat? mai sus nu este doar un obiect, ci o parfum ce pulverizeaz? celor din jur binecuvânt?rile acestei familii.
`Ascult?, fiule, înv???tura tat?lui tau, ?i nu lep?da îndrum?rile mamei tale! C?ci ele sunt o cunun? placut? pe capul t?u, ?i un lan? de aur la g?tul t?u.`
Scris de Cosmin Pascu
“Azi marea majoritate a predicatorilor se dau rotunzi cu experientele lor cu Niculita Moldoveanu, cu vizitele facute la dansul, cu valorile si principiile primite din partea slujitorului lui Dumnezeu, dar putini dintre ei mai si doresc sa plateasca pretul de a le aplica la inima lor“.
Tantar Ioan Alexandru
„Atunci le voi spune curat: „Niciodat? nu v-om cunoscut dep?rta?i v? de la Mine, voi to?i care lucrati faradelege”.
Cît de perfect ar fi omul, cît de adâncit ar fi în cunoa?tere ?i cât de în?elept ar fî, tot în parte cunoa?te; ?i de aceea, poate fi în?elat. Numai Domnul cunoa?te des?vâr?it ?i El nu poate fi în?elat de nimeni. ?i le va spune curat, în ziua judec??ii, celor care au spus numai cu gura: „Doamne, Doamne” dar inima le-a fost departe de realitatea vie?ii de credin?? ?i sfin?enie: „Niciodat? nu v-am cunoscut”
Nu v-am cunoscut ca f?pturi n?scute din nou, ci ca fiin?e vechi, n?scute în p?cat. Nu v-am cunoscut ca slujitori ai Mei. De?i a?i venit în Numele Meu, voi v-a?i slujit vou?, eului vostru care umbia dup? m?rire. A?a v-am cunoscut.
Nu v-am cunoscut ca oameni smeri?i, ci ca oameni mîndri. Nu v-am cunoscut ca oameni sfin?i ?i evlavio?i ci ca oameni care a?i iubit p?catul ?i f???rnicia. Nu v-am cunoscut ca tr?itori ai vie?ii Mele, ci ca unii care v-a?i însu?it cu mintea înv???turile Mele ?i a?i c?utat s? profita?i de pe urma lor.
A?i f?cut din Evanghelia Mea o meserie ?i un mijloc de exploatare a oamenilor ne?tiutori. Nu v-am cunoscut ca purt?tori ai crucii, ci ca unii care a?i fugit de ea tot timpul, chiar dac? cu gura o predica?i ?i o cânta?i. Nu v-am cunoscut ca oi ale mele, ci ca ni?te lupi r?pitori, îmbr?ca?i doar în piele de oaie. A?a v-am cunoscut – ?i nu M-am în?elat în cunoa?terea Mea. Voi a?i crezut c? Eu nu cunosc, dar v-a?i în?elat amarnic. A?i lucrat tot timpul f?r?delege. Eu v-am dat Legea Mea ?i calea Mea care sigur v? ducea la o via?? fericit? ?i duhovniceasc?. Voi a?i c?utat o cale a voastr? ?i tot timpul a?i fost neferici?i în inima voastr?, tot timpul a?i fost f?r? pace ?i bucurie în Duhul Sfânt, tot timpul a?i c?utat s? p?re?i c? ave?i ceva din harul Meu, dar în realitate n-a?i avut nimic. V-a?i în?elat voi ?i a?i în?elat ?i pe al?ii.
Lumea cre?tin? a ultimului secol a fost aceea a trendurilor, a modelor eclesiale ?i teologice. Gândi?i-v? numai la cele trei valuri ale carismaticilor, frumos repartizate pe parcursul câtorva zeci de ani, la evanghelia prosperit??ii, la feminismul evanghelic ?i, la una din ultimele g?selni?e ale lumii evanghelice, de?i paradoxal n?scut? ca o reac?ie advers? la rigiditatea teologic? a acesteia, ?i anume biserica emergent?.
Fenomen nou, înc? în vog? prin State, mi?carea emergen?ilor a avut de întâmpinat scepticismul dar ?i criticile unor personalit??i ale lumii evanghelice americane cum ar fi D.A. Carson ?i Norman Geisler. La noi în România, de?i în spa?iul bisericilor independente se pot întâlni tentative care se aliniaz? cel pu?in par?ial acestui curent, fenomenul este înc? pu?in cunoscut; mai mult, denumirea de biseric? emergent? provoac? a nume nesiguran??, oamenii nu sunt siguri dac? vorbesc despre o biseric? pân? la urm? sau de vreo societate conspirativ? precum cea a masonilor. Prima tentativ? de a aduce în aten?ia publicului românesc ideile emergente este publicarea în anul 2007 a c?r?ii lui Steve Chalke, Mesajul pierdut al lui Isus. Cartea a fost primit? cu r?ceal?, chiar cu a anume ostilitate ?i nu m? mir de asta: evanghelicii români au fost nevoi?i s? suporte afrontul d?d?celii unuia care pretindea c? Biserica a pierdut cumva, de-a lungul secolelor, esen?a mesajului lui Christos, iar el, Steve, ni-l va readuce în aten?ie nealterat, a?a cum ni L-a d?ruit Domnul Însu?i.
Paradoxal, de?i n?scut din spuma evanghelismul american, curentul emergent este mai u?or de pliat mentalit??ii ortodoxe decât celei evanghelice. Acest lucru este evident în modul în care Chalke prive?te la conflictul de viziune antropologic? dintre Biserica R?s?ritean? ?i Apusul care a urmat antropologia augustinian?, subliniind adeziunea sa la perspectiva esticilor. Autorul înfiereaz? pesimismul depresiv al antropologiei apusene, efect al doctrinei p?catului originar mo?tenit asumat? ?i des?vâr?it? mai târziu de reformatori. De asemnea, ca rezultat al unei perspective ceva mai optimiste asupra condi?iei umane, se trece în plan secundar, dac? nu chiar se las? complet deoparte, doctrina isp??irii; moartea lui Isus este ponderat? de Întrupare ?i de lucrarea Domnului în timpul umbl?rii Sale p?mântene.
Cum toate bizareriile vestului ajung pân? la urm? ?i la noi, întrebarea este dac? s?-i primim cu pâine ?i cu sare sau s?-i trat?m cu indiferen?? ( poate chiar ostilitate ! ). O excentricitate în plus, ce mai conteaz??
Haide?i s? vedem câteva elemente pozitive ?i negative pe care le vom primi în spa?iul nostru vital odat? cu venirea acestor apostoli postmoderni ai unui mesaj vechi cât cre?tinismul.
Cu ceva vreme în urm?, în toamna lui 2003, am avut privilegiul de a cunoa?te un om deosebit, un american de origine suedez?, crescut pe undeva prin Minnesota ?i cu poveste de via?? uimitoare. Bruce Olson este cel care de la vârsta de optsprezece ani a luat drumul pribegiei, printre triburile r?mase înc? la nivelul epocii de piatr? din desi?urile p?durilor venezuelene, având un singur gând în minte: s? vesteasc? Evanghelia celor ce nu au auzit-o niciodat?. A stat zeci de ani între triburile de motiloni, departe de lumea noastr? civilizat?, devenind un model de pionierat în evanghelizarea popula?iilor care nu au avut niciodat? ocazia de a-L cunoa?te pe Isus Christos.
L-am întâlnit cu ocazia unei conferin?e de misiune. Ar fi fost ?i asta o simplã conferin?ã, ca multe altele câte se adunã într-o via?ã de om, dacã n-ar fi participat Bruce. Întâlnirea cu el ?i cu povestea motilonilor lui este una din acelea care lasã amprente definitive peste via?a unui om.
Omul acesta, mare la propriu ?i la figurat, a impresionat în tot ce a fãcut ?i a zis; dincolo de povestea extraordinarã a vie?ii lui, de umblarea lui cu Dumnezeu prin locuri pe care noi nici mãcar nu ni le-am putut imagina vreodatã, de faptul cã acest om ar merita sã stea cu regii la masã, a impresionat cu modestia lui ?i sinceritatea lui. Nu s-a lãudat cu nici o minune, de?i î?i socotea aventura sa prin jungl? ?i felul în care a supravie?uit o minune în sine, nu ?i-a etalat credin?a sa nemaipomenitã ca sã ne facã pe noi mici – via?a lui a fost dedicatã complet Domnului, în abandonare totalã în voia Lui, a?a cã în adevãr tot ce i s-a întâmplat a fost harul divin ?i nimic mai mult.
A stat printre motiloni pentru cã “oricum eram prizonierul lor ?i nu puteam fugi”, când Bobari?ora i-a cerut ajutor într-un moment crucial al vie?ii sale – început de umblare cu Christos, sub ofensiva întunericului – “n-am ?tiut ce sã-i zic”, când a avut pistolul la tâmple nu s-a încrezut în providen?a ?i salvarea miraculoasã a lui Dumnezeu ci “am fost convins cã aici mi-am gãsit sfâr?itul” iar când acela?i Bobari?ora s-a rugat pentru vindecarea unui spate rupt, cu credin?a sa simplã de motilon, “nu am putut sã mai adaug nimic, ci doar am spus Amin”. Dumnezeu a fost eroic în acest om!
Bruce n-a prea vorbit teologie cât a stat între noi. A deschis Biblia sporadic, citând versete rãzle?e, iar comentariile lingvistice, de?i are un evident har în domeniu, au cam lipsit. În schimb fiecare istorisire a lui bãtea zece tratate de teologie sistematicã, prin profunzimea dar ?i simplitatea sentimentelor ?i credin?elor ce se împleteau acolo. Punctul culminant a fost pentru mine întâmplarea cu acela?i Bobari?ora, pe când era proaspãt convertit, în fa?a agita?iei provocate de “profe?ia dragonului”. Atitudinea lui de biruitor ?i protejat a lui Isus, proclamând cu putere în cântec adevãrul din inima sa, în mijlocul fra?ilor sãi care strigau incanta?ii pãgâne, ne aratã cã un simplu motilon a avut mai multã în?elepciune decât atâtea genera?ii de “pocãi?i” seci ?i usca?i pânã în mãduvã, preocupa?i în primul rând de tradi?iile ?i standardele lor ?i uitând de Isus, cel ce vrea sã fie prietenul nostru, al tuturor.
ADEVĂRUL UNIC 