Cui îi e frică de emergenţi?


Lumea cre?tin? a ultimului secol a fost aceea a trendurilor, a modelor eclesiale ?i teologice. Gândi?i-v? numai la cele trei valuri ale carismaticilor, frumos repartizate pe parcursul câtorva zeci de ani, la evanghelia prosperit??ii, la feminismul evanghelic ?i, la una din ultimele g?selni?e ale lumii evanghelice, de?i paradoxal n?scut? ca o reac?ie advers? la rigiditatea teologic? a acesteia, ?i anume biserica emergent?.

Fenomen nou, înc? în vog? prin State, mi?carea emergen?ilor a avut de întâmpinat scepticismul dar ?i criticile unor personalit??i ale lumii evanghelice americane cum ar fi D.A. Carson ?i Norman Geisler. La noi în România, de?i în spa?iul bisericilor independente se pot întâlni tentative care se aliniaz? cel pu?in par?ial acestui curent, fenomenul este înc? pu?in cunoscut; mai mult, denumirea de biseric? emergent? provoac? a nume nesiguran??, oamenii nu sunt siguri dac? vorbesc despre o biseric? pân? la urm? sau de vreo societate conspirativ? precum cea a masonilor. Prima tentativ? de a aduce în aten?ia publicului românesc ideile emergente este publicarea în anul 2007 a c?r?ii lui Steve Chalke, Mesajul pierdut al lui Isus. Cartea a fost primit? cu r?ceal?, chiar cu a anume ostilitate ?i nu m? mir de asta: evanghelicii români au fost nevoi?i s? suporte afrontul d?d?celii unuia care pretindea c? Biserica a pierdut cumva, de-a lungul secolelor, esen?a mesajului lui Christos, iar el, Steve, ni-l va readuce în aten?ie nealterat, a?a cum ni L-a d?ruit Domnul Însu?i.

Paradoxal, de?i n?scut din spuma evanghelismul american, curentul emergent este mai u?or de pliat mentalit??ii ortodoxe decât celei evanghelice. Acest lucru este evident în modul în care Chalke prive?te la conflictul de viziune antropologic? dintre Biserica R?s?ritean? ?i Apusul care a urmat antropologia augustinian?, subliniind adeziunea sa la perspectiva esticilor. Autorul înfiereaz? pesimismul depresiv al antropologiei apusene, efect al doctrinei p?catului originar mo?tenit asumat? ?i des?vâr?it? mai târziu de reformatori. De asemnea, ca rezultat al unei perspective ceva mai optimiste asupra condi?iei umane, se trece în plan secundar, dac? nu chiar se las? complet deoparte, doctrina isp??irii; moartea lui Isus este ponderat? de Întrupare ?i de lucrarea Domnului în timpul umbl?rii Sale p?mântene.

Cum toate bizareriile vestului ajung pân? la urm? ?i la noi, întrebarea este dac? s?-i primim cu pâine ?i cu sare sau s?-i trat?m cu indiferen?? ( poate chiar ostilitate ! ). O excentricitate în plus, ce mai conteaz??

Haide?i s? vedem câteva elemente pozitive ?i negative pe care le vom primi în spa?iul nostru vital odat? cu venirea acestor apostoli postmoderni ai unui mesaj vechi cât cre?tinismul.

Continua aici…

Sursa, http://dyobodiu.wordpress.com

Închinători la propria moralitate


„Domnule”, i-am zis disperat „dar nu ave?i voie s? face?i asta! Ultima oprire e în ora?, chiar dac? numai pentru un pasager”. „Îmi pare r?u dar nu m? pot întoarce!” Nu-mi venea s? cred ce mi se întâmpl?! „Domnule, e ora 23:30, afar? sunt -10 grade ?i e plin de câini! Eu ce fac în bezna asta, la 15 km de ora??!” Argumentele mele ?i cerin?a de a-?i îndeplini datoria nu l-au impresionat pe ?ofer. M-a poftit afar? din autobuz. Nici nu ?tiam exact unde sunt.
Întâmplarea s-a petrecut acum câteva zile. Într-o sear?, m? întorceam cu autobuzul dintr-un sat de lâng? ora?ul în care locuiesc. Autobuzul f?cea un ocol de pân? la 14 kilometri distan?? de ora?, ca s? duc? to?i pasagerii, apoi urma s? se întoarc? în ora?. Urcat în autobuz mi-am dat seama c? ?oferul era cre?tin evanghelic, dup? muzica pe care o asculta ?i salutul „poc?iesc” adresat unor pasageri, cu zâmbetul pe buze. Ajuns în ultimul sat, unde ?i locuia iar eu fiind ultimul pasager, mi-a cerut s? m? dau jos! Am r?mas stupefiat! Trebuia s? se întoarc?, chiar numai pentru un pasager, înapoi în ora?!

Întâmplarea mi-a l?sat o stare de grea??, nu pentru atitudinea ?oferului, ci pentru c? atitudinea apar?inea unui cre?tin care, mai devreme î?i l?sa „fra?ii” din aceea?i confesiune în fa?a casei, iar când nu mai avea pe cine s? impresioneze, a fost el însu?i. Evlavie situa?ional?. ?i pun pariu c? un astfel de individ e bine v?zut în biseric?, doar îi duce pe „fra?i” f?r? bilet, e în fiecare Duminic? la biseric?, î?i d? zeciuial?, cite?te Biblia zilnic. Poate e ?i în comitet. Mi-am adus aminte atunci de o partid? de oameni religio?i de pe vremea lui Isus.

Fariseii erau oameni morali, oamenii lui Dumnezeu. Studiau Scripturile, le aplicau în fiecare aspect al vie?ii lor ?i erau preocupa?i cu interpretarea ?i întip?rirea lor în vie?iile oamenilor. Ca ?i noi dealtfel. Doreau ca oamenii s? umble cu Dumnezeu, nu doar s? vorbeasc? despre El. Erau recunoscu?i ca fiind cei mai religio?i oameni ?i pe bun? dreptate, erau foarte zelo?i pentru neprih?nirea lor; un standard greu de atins, de dorit pentru orice evreu. Aveau un CV impresionant. ?i aici vine afirma?ia lui Isus despre ace?ti oameni: „C?ci v? spun c? dac? neprih?nirea voastr? nu v-a întrece neprih?nirea c?rturarilor ?i a fariseilor, cu nici un chip nu ve?i intra în Împ?r??ia cerurilor.” Asta nu înseamn? c? ceea ce f?ceau fariseii era r?u. Acest lucru p?rea aproape imposibil pentru mintea iudeului! Lui i se p?rea greu de atins pragul fariseilor, mai sus nici nu concepea! Îns? ei au pierdut esen?a cuvintelor lui Isus! Moralitatea nu genereaz? dragoste pentru Dumnezeu sau pentru oameni, dar poate ajunge s? ne fac? s? fim închin?torii propriei moralit??i.

O religie bun? nu este neap?rat sursa prezen?ei oamenilor buni a?a cum lipsa unei religii nu justific? prezen?a oamenilor r?i. Deasemenea o doctrin? s?n?toas? nu produce dragoste pentru Dumnezeu ?i compasiune pentru oameni. Cre?tini anchiloza?i în propriile ritualuri, concep?ii ?i interpret?ri despre Dumnezeu, prejudec??i ?i un morman de încredin??ri devenite principii, dup? care m?sur?m moralitatea sau valoarea unui cre?tin. Ajungem s? devenim ni?te caricaturi?ti, denaturând ?i exagerând tr?s?turi dup? propriile convingeri. ?i culmea e c?, în mare parte, inten?iile noastre sunt bune. Dar înten?iile bune nu generez? neap?rat faptele bune. Astfel ne construim propria moralitate pe care o elogiem ?i care devine filtrul prin care îi analiz?m pe cei din jurul nostru. ?i iat?-ne fal?i, lipsi?i de compasiune, gata s? ridic?m primii piatra, cu o moralitate arogant? ?i lipsi?i de esen??: dragostea lui Hristos.

Scris de Darius Cornean

Dogmatism: Ateismul discreditat


Pozi?ia ateist? este o pozi?ie extrem de umil? din punct de vedere intelectual, atât de umil? încât cu greu se poate închipui un intelectual preocupat cu adev?rat de problem? ?i care s? persiste în „ateism”. În timp ce fac aceast? afirma?ie, am tot respectul fa?? de pozi?ia agnosticului care afirm? „nu ?tiu dac? exist? ori nu Dumnezeu” – exist? o diferen?iere clar? între omul care afirm? cu toat? sinceritatea – „Nu cred în Dumnezeu pentru c? nu ?tiu dac? exist? ori nu.” ?i cel care afirm? „Nu cred în Dumnezeu pentru c? El nu exist?.”. Amândoi sunt caracteriza?i de absen?a credin?ei în Dumnezeu, putând fi descri?i drept atei; numai unul îns? ocup? o pozi?ie respectabil? ?i credibil? – ?i anume cel care î?i afirm? lipsa credin?ei pe baza faptului c? „nu ?tie”.

Îi vedem pe bloguri, la televiziuni, scriind c?r?i – to?i, de la mic la mare, se exprim? cu t?rie împotriva dogmatismului. Între timp, într-un mod ?i mai accentuat îi vedem sus?inând: „nu exist? Dumnezeu”, iar unii au mers pân? acolo încât afirm? c? oamenii religio?i nu merit? respect. În demersul lor, oamenii ace?tia încearc? s? ne conving? de faptul c? ei ocup? pozi?ia ra?ional?, pozi?ia ?tiin?ific?, pozi?ia cu adev?rat critic?. Îns? în acest punct se lovesc de un obstacol insurmontabil: afirma?ia „nu exist? Dumnezeu” presupune o doz? mult mai ridicat? de dogmatism decât contradictoria ei!

(Mai departe voi folosi termenul de „ateism” reprezentând ateismul militant, care afirm? inexisten?a lui Dumnezeu.)

(1) Ateismul nu are nimic în comun cu ?tiin?a.
Prin defini?ie, aria de cercetare a ?tiin?ei este „natura” – fie c? exist?, fie c? nu exist? o supranatur?, ?tiin?a nu o poate infirma. Raportul dintre ?tiin?? ?i supranatur? este similar (într-un sens) cu raportul dintre o explorare microscopic? ?i existen?a lucrurilor macroscopice – microscopul, prin defini?ie analizeaz? elementele microscopice ?i ne poate conduce la o serie de concluzii despre ele, îns? dac? vrem s? tragem o concluzie legat? de existen?a unor galaxii îndep?rtate, atunci microscopul nu ne este de niciun ajutor: pur ?i simplu nu putem afirma ori infirma existen?a unor galaxii rezumându-ne la explorarea microscopic?. ?tiin?a are multe de spus despre natur?, la fel cum microscopul are multe de spus despre elementele microscopice, îns? ?tiin?a nu poate infirma existen?a supranaturii, precum nici microscopul nu poate infirma existen?a vreunui obiect macroscopic (care este invizibil la microscop).

(2) Ateismul nu este rezultatul scepticismului.
Scepticismul duce în cel mai bun caz la agnosticism în ce prive?te existen?a lui Dumnezeu, nicidecum la certitudinea inexisten?ei lui Dumnezeu. Este necesar un dogmatism extrem pentru a îndr?zni sus?inerea unei nega?ii universale. Parafrazându-l pe William Lane Craig, dac? ne raport?m critic la posibilitatea existen?ei lui Dumnezeu ?i pornind de la nivelul dovezilor, el spunea: „Absen?a dovezilor în favoarea existen?ei lui Dumnezeu nu este o dovad? a absen?ei lui Dumnezeu”, la fel cum „Absen?a dovezilor c? exist? aur pe Pluto nu ar putea constitui o dovad? a absen?ei aurului pe Pluto.”.

(3) Ateismul nu este un rezultat al ra?ionalismului.
Pentru a pretinde c? ateismul are o baz? ra?ional?, avem nevoie în mod necesar de premise adev?rate, care s? duc? prin construirea unui ra?ionament valid la concluzia pretins adev?rat? „Dumnezeu nu exist?.”. Cel pu?in în ce m? prive?te, n-am ajuns în leg?tur? cu un astfel de argument, iar dac? cineva poate oferi un argument valid în aceast? privin?? este liber s? o fac?. Premisele care pleac? de la ?tiin?? ?i scepticism nu pot îndeplini aceast? condi?ie (vezi mai sus) a unui ra?ionament care s? conduc? la concluzia „Nu exist? Dumnezeu.”, iar eu pentru a nu exclude în mod aprioric un ra?ionament valid din partea ateilor cu pricina, m? declar deschis fa?? de ele – cu rezerva de a fi eu însumi, nu dogmatic, ci sceptic în ce le prive?te.

(4) Ateismul militant nu are justificare intelectual?.
F?r? a avea preten?ia de a fi fost exhaustiv, pornind de la cele de mai sus nu pot ajunge altundeva decât la faptul c? nu exist? nicio justificare intelectual? în ce prive?te preten?ia ateismului ?i c? mai degrab? este vorba de o raportare dogmatic?.

În final, ce credit i se cuvine unei pozi?ii care începe prin acuzarea dogmatismului ?i sfâr?e?te prin a fi chiar ea întruchiparea acestuia, care porne?te de la ra?ionalism ?i ajunge la erori de judecat? ?i care promoveaz? ?tiin?a ?i dovede?te c? nu o în?elege?

Scris de Marius Fersigan

Oamenii, avocatii animalelor


Este un fapt îmbucur?tor c? ne preocup? comportamentul corect, fie ?i în ce prive?te raportarea noastr? la ni?te fiin?e precum animalele. Dup? câte se pare, o destul de mare parte din Elve?ia este suficient de preocupat? încât s? fac? posibil? organizarea unui referendum – ei vor s? hot?rasc? dac? animelele domestice au ori n-au dreptul la un avocat. Psihologic, referendumul are oarecare ?anse de reu?it?, mai ales dac? ne gândim c? oamenii care nu dau doi bani pe toat? harababura reprezent?rii animalelor în instan?? (?i care, dac? s-ar prezenta la referendum ar vota “nu”) nu se vor prezenta defel la votare. În cazul celor angaja?i sentimental îns?, iar în campanie se va pune f?r? îndoial? accent pe “sentimente”, prezen?a la vot va fi f?r? îndoial? superioar?. Dar nu despre rezultatul referendumului a? vrea eu s? vorbesc, ci despre oameni ?i animale.

Exist? f?r? îndoial?, atât în Elve?ia cât ?i în lume, o partid? care iube?te animalele. Nu de mult timp, am întâmpinat proteste serioase dup? ce pre?edintele Obama a omorât o musc?. În urm? cu dou? s?pt?mâni, la Viena au avut loc proteste împotriva unui experiment la care lua parte ?i Universitatea de Medicin? din Innsbruck, Austria. Experimentul consta în testarea reac?iei organismelor a 29 de porci în timpul unei avalan?e – de la producerea ei ?i pân? când porcii ar fi decedat. Faptul c? s-a explicat atât beneficiul unui astfel de experiment (care ar consta în stabilirea unor protocoale în salvarea oamenilor surprin?i la rândul lor în avalan?e) cât ?i c? porcii vor fi anestezia?i nu a ajutat la nimic. Protestele au continuat. Nu a? vrea s? acuz pe nimeni de o iubire exagerat? ?i nes?n?toas? fa?? de animale, a? putea îns? spune despre mul?i c? au o iubire inhibat? ?i nes?n?toas? fa?? de oameni. Ceea ce mi se pare îns? ciudat este faptul c? n-am auzit înc? niciun activist pentru drepturile animalelor care s? pledeze pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de leu. Ei pledeaz? doar pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de om ?i împotriva experimentelor pe porci ?i maimu?e. Acum, dac? nu pledeaz? pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de leu, dar pledeaz? pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de om, respectiv pentru dreptul porcului de a nu parcticipa la experimente benefice omenirii, atunci se pare c? pledoaria lor nu este neap?rat pentru drepturile antilopei, ci împotriva ob?inerii vreunui beneficiu de c?tre oameni.

Continua pe blogul Big Bang

Dumnezeu si Haiti


În ultimul timp am v?zut o sumedenie de articole care trag urm?toarea concluzie: nu avem nevoie de un Dumnezeu care este în stare s? provoace/permit? cutremurul din Haiti.

“Resping un asemenea zeu, o asemenea cruzime ?i asemenea abera?ie. Nu am nevoie de mizeriile tale, de ajutorul t?u ?i de interven?iile tale în via?a mea. Dizolv?-te în ignoran?a ?i frica din care te-ai n?scut ?i dispari! (1)

Problema care intervine în respingerea lui Dumnezeu din cazul de fa?? nu este greu de disecat. ?i are dou? variante:

1) Critica din pozi?ie ateist?.

2) Critica din pozi?ie cre?tin? (efectuat? de ateu prin procedeul reductio ad absurdum).

1) Critica din pozi?ie ateist?. În primul rând o evaluare consistent? cu ateismul trebuie s? pun? cutremurul pe seama naturii ?i nimic mai mult (nu exist? altceva), iar dac? se pune pe seama naturii atunci acestuia nu-i poate fi atribuit vreun caracter care s? aib? leg?tur? cu moralitatea ca fundament al unei respingeri morale (absenteaz? agentul moral). Pe de alt? parte, cutremurul poate fi v?zut ca ducând la pierderi de vie?i umane ?i materiale – îns? din punct de vedere al evolu?ionismului se pare c? vrând-nevrând au fost selec?ionate anumite caractere care au dep??it chiar ?i unele din studiile medicale actuale. Iar dac? acele caractere (cum ar fi rezisten?a îndelungat? la lipsa aportului hidric) au fost prezervate, se pare c? (cel pu?in ipotetic) ele ar putea reprezenta un avantaj pentru cei care le vor mo?teni (fie prin rezisten?a în condi?ii asem?n?toare la cutremure asem?n?toare, fie prin rezisten?a la condi?ii imprevizibile de mediu din viitor). De asemenea, un ateu consistent ar mai putea experimenta anumite sentimente fa?? de eveniment – îns? acestea sunt doar ceea ce sunt, simple sentimente (reac?ii chimice care au loc în creierul uman). Nicidecum, pornind de la o analiz? pur ateist?, nu se poate infera vreo respingere a Dumnezeului cre?tinismului (?i raportat? la eveniment).

2) Critica din pozi?ie cre?tin?. În acest caz, ateii vor trebui s? preia premisele cre?tine legate de Dumnezeu, natura uman?, evenimente în general ?i s? le foloseasc? în evaluarea evenimentului Haiti ?i eventual s? g?seasc? anumite inconsisten?e între cutremur al?turi de efectele lui ?i Dumnezeu. Îns? odat? ce interpretezi incidentul din perspectiv? cre?tin?, este evident c? evenimentul va fi consistent cu pozi?ia cre?tin? (ne folosim de acest? pozi?ie pentru a trage orice concluzie cu referire la eveniment). Câteva din tezele de la care pleac? pozi?ia cre?tin? sunt:

a) Dumnezeu este st?pân absolut asupra vie?ii.

b) Dumnezeu nu comite ac?iuni nejustificate moral.

c) Nu este nejustificat ca Dumnezeu s? ia via?a asupra c?ruia este proprietar ?i pe care oricum are toat? justificarea (penal?) s? o ia când vrea, înc? începând de la primele fiin?e umane.

d) Cre?tinii ?i necre?tinii nu au capacitatea de a cunoa?te semnifica?ia ori valoarea oric?rui eveniment de felul cutremurului din Haiti.

Dac? este vorba de cataclisme ?i extermin?ri în mas?, Biblia propune unele ?i mai serioase ?i ambalate într-o form? mai apocaliptic?. Astfel, la un anumit nivel ele chiar sunt necesare pentru ca viziunea cre?tin? asupra realit??ii s? fie valid?. Dar în niciun caz nu va g?si cineva vreo inconsisten?? ori contradic?ie între caracterul Dumnezeului Bibliei ?i evenimente precum cele din Haiti.

În concluzie, nici adoptarea criticii din pozi?ie ateist?, nici adoptarea criticii din pozi?ie cre?tin? nu pot conduce fiin?ele ra?ionale la respingerea lui Dumnezeu pe astfel de criterii. Ar putea exista îns? cu totul alte motiva?ii pentru asta, iar cutremurul din Haiti s? fie doar pretextul.

A?adar pe ce criterii are loc respingerea din partea ateilor? Ce fel de gândire se pune în practic? în cazul de fa?? dac? nici m?car pozi?ia ateist? nu poate furniza motive pentru a-l refuza pe Dumnezeu pe aceste criterii?

Recomand: Biblia ?i moralitatea: e?ecul ateismului

Scris de Marius Fersigan