Cu ceva vreme în urm?, în toamna lui 2003, am avut privilegiul de a cunoa?te un om deosebit, un american de origine suedez?, crescut pe undeva prin Minnesota ?i cu poveste de via?? uimitoare. Bruce Olson este cel care de la vârsta de optsprezece ani a luat drumul pribegiei, printre triburile r?mase înc? la nivelul epocii de piatr? din desi?urile p?durilor venezuelene, având un singur gând în minte: s? vesteasc? Evanghelia celor ce nu au auzit-o niciodat?. A stat zeci de ani între triburile de motiloni, departe de lumea noastr? civilizat?, devenind un model de pionierat în evanghelizarea popula?iilor care nu au avut niciodat? ocazia de a-L cunoa?te pe Isus Christos.
L-am întâlnit cu ocazia unei conferin?e de misiune. Ar fi fost ?i asta o simplã conferin?ã, ca multe altele câte se adunã într-o via?ã de om, dacã n-ar fi participat Bruce. Întâlnirea cu el ?i cu povestea motilonilor lui este una din acelea care lasã amprente definitive peste via?a unui om.
Omul acesta, mare la propriu ?i la figurat, a impresionat în tot ce a fãcut ?i a zis; dincolo de povestea extraordinarã a vie?ii lui, de umblarea lui cu Dumnezeu prin locuri pe care noi nici mãcar nu ni le-am putut imagina vreodatã, de faptul cã acest om ar merita sã stea cu regii la masã, a impresionat cu modestia lui ?i sinceritatea lui. Nu s-a lãudat cu nici o minune, de?i î?i socotea aventura sa prin jungl? ?i felul în care a supravie?uit o minune în sine, nu ?i-a etalat credin?a sa nemaipomenitã ca sã ne facã pe noi mici – via?a lui a fost dedicatã complet Domnului, în abandonare totalã în voia Lui, a?a cã în adevãr tot ce i s-a întâmplat a fost harul divin ?i nimic mai mult.
A stat printre motiloni pentru cã “oricum eram prizonierul lor ?i nu puteam fugi”, când Bobari?ora i-a cerut ajutor într-un moment crucial al vie?ii sale – început de umblare cu Christos, sub ofensiva întunericului – “n-am ?tiut ce sã-i zic”, când a avut pistolul la tâmple nu s-a încrezut în providen?a ?i salvarea miraculoasã a lui Dumnezeu ci “am fost convins cã aici mi-am gãsit sfâr?itul” iar când acela?i Bobari?ora s-a rugat pentru vindecarea unui spate rupt, cu credin?a sa simplã de motilon, “nu am putut sã mai adaug nimic, ci doar am spus Amin”. Dumnezeu a fost eroic în acest om!
Bruce n-a prea vorbit teologie cât a stat între noi. A deschis Biblia sporadic, citând versete rãzle?e, iar comentariile lingvistice, de?i are un evident har în domeniu, au cam lipsit. În schimb fiecare istorisire a lui bãtea zece tratate de teologie sistematicã, prin profunzimea dar ?i simplitatea sentimentelor ?i credin?elor ce se împleteau acolo. Punctul culminant a fost pentru mine întâmplarea cu acela?i Bobari?ora, pe când era proaspãt convertit, în fa?a agita?iei provocate de “profe?ia dragonului”. Atitudinea lui de biruitor ?i protejat a lui Isus, proclamând cu putere în cântec adevãrul din inima sa, în mijlocul fra?ilor sãi care strigau incanta?ii pãgâne, ne aratã cã un simplu motilon a avut mai multã în?elepciune decât atâtea genera?ii de “pocãi?i” seci ?i usca?i pânã în mãduvã, preocupa?i în primul rând de tradi?iile ?i standardele lor ?i uitând de Isus, cel ce vrea sã fie prietenul nostru, al tuturor.
ADEVĂRUL UNIC 