Cu ceva timp în urm?, discutam cu un tân?r teolog despre diferitele metode exegetice ap?rute pe “pia?a” teologiei biblice occidentale. Din vorb?-n vorb? eu ajunsei ?i la “obsesia” mea legat? de exegeza patristic?, pe care, cred eu, protestantismul va trebui neap?rat s-o redescopere, pentru ca teologia s?-i devin? ?i profund?, nu doar practic?.
Colegul meu, îns?, era de p?rere c? metoda istorico-gramatical?, practicat? de marea partea a exege?ilor moderni, este ireconciliabil? cu cea patristic?: ori cu una, ori cu cealalt?. Asta pentru c?, în opinia sa, atunci când analiz?m istoric, gramatical ?i literar un text ajungem la în?elesuri foarte diferite de cele exprimate de Sfin?ii P?rin?i cu privire la acela?i text. Posibil. Întrebarea este dac? sunt diferite aceste concluzii, este neap?rat s? se ?i exclud? reciproc? Trebuie neap?rat ca un exeget s? aib? dreptate iar cel?lalt s? se fi în?elat? Eu zic c? nu. Dimpotriv?, de cele mai multe ori se poate vorbi de o complementaritate, care trebuie, în opinia mea, neap?rat descoperit? de exege?ii (neo)protestan?i din spa?iul r?s?ritean. M? opresc acum la un exemplu, anume explica?ia faptului c? lui Saul din Tars i s-a schimbat numele, la ceva timp dup? convertire, în Pavel.
Trecerea de la Saul la Pavel este f?cut? de Sf. Luca în Fapte 13, în contextul întâlnirii lui Barnaba ?i a lui Saul cu dreg?torul Segius Paulus, în Cipru. La început se vorbe?te despre Saul, în v. 9 se vorbe?te despre “Saul, care se mai nume?te ?i Pavel”, pentru ca apoi, din v. 13, s? apar? numai cu numele de Pavel. Mul?i dintre cercet?rorii moderni sunt de p?rere c? Saul a devenit de atunci un protejat (client) al lui Sergius Paulus. Acest gen de rela?ie era foarte r?spândit în lumea greco-roman? a primului secol. Cele mai multe dintre asocia?iile religioase ?i profesionale, extrem de numeroase în Imperiul Roman, aveau astfel de protectori, care le ofereau bani, primind în schimb respectul acestor asocia?ii (lat. collegia), materializat în general prin inscrip?ii în care ap?reau numele acestor binef?c?tori. Nici sinagogile nu f?ceau excep?ie (vezi Lc 7.5; FA 13.50). Cu cât un “patron” avea mai mul?i proteja?i, cu atât cre?teau prestigiul ?i onoarea de care se bucura. De multe ori, proteja?ii luau unul dintre numele protectorilor lor, ceea ce se pare c? a f?cut ?i Sfântul Apostol Pavel (gr. Paulos). Nici plecarea lui Barnaba ?i Pavel din Cipru c?tre Antiohia Pisidiei nu este întâmpl?toare: s-a dovedit istoric c? Sergius Paulus avea domenii extinse acolo ?i, probabil, i-a recomandat pe cei doi autorit??ilor locale.
ADEVĂRUL UNIC 