Se poate pierde mantuirea?


mantuirea.jpg

Iata o intrebare la care multi gasesc ca e dificil de raspuns. De fapt, Dumnezeu nu ne-a lasat in necunostinta, iar daca cercetam Cuvantul Sau vom gasi raspuns la toate nedumeririle noastre. In cele ce urmeaza voi incerca sa expun opinia mea cu privire la acest subiect. Subiectul e foarte vast, astfel incat a spune totul intr-o prima postare din acest topic, ar face-o sa fie prea lunga. De aceea voi reveni pe parcurs cu noi precizari, pe masura ce si alti frati sau surori isi vor expune parerea potrivit cu ceea ce au citit si inteles din Cuvantul lui Dumnezeu.

Biblia ne arata ca mantuirea lui Dumnezeu este vesnica; ea nu este temporara. Cu alte cuvinte, odata ce am fost mantuiti inaintea lui Dumnezeu, noi suntem mantuiti pentru vesnicie. Nu vreau sa spun ca odata ce un om este mantuit, pentru el nu mai exista nici o disciplinare (pedeapsa).Nici nu vreau sa spun ca el nu va fi judecat sau ca nu-si va pierde rasplata daca , dupa mantuirea sa, el nu este credincios in lucrarea Domnului. Dar – atentie – trebuie sa facem diferenta intre mantuire si rasplata. Mantuirea o primim in dar, iar rasplata este conform trairii si lucrarii noastre. Mantuirea o primim la inceput, atunci cand credem, iar rasplata o vom primi la sfarsit. Pe mantuirea noastra putem fi siguri, dar rasplata depinde de felul cum ne traim viata pana la sfarsitul ei. Probabil ca acest lucru va fi detailat intr-unul din viitoarele raspunsuri. Ceea ce vrem sa subliniem aici este mantuirea. Si spuneam ca ea ii este data omului pentru vesnicie, nu doar pentru un timp. Dumnezeu spune ca noi am trecut de la moarte la viata (Ioan 5:24); dar unii dintre noi se intreaba daca nu cumva putem trece de la viata la moarte. Dumnezeu spune ca nu vom pieri, ci vom avea viata vesnica (Ioan 3:16); dar unii se intreaba daca nu cumva vom pierde aceasta viata vesnica si vom pieri. Care sunt argumentele biblice care sustin faptul ca mantuirea nu se poate pierde?

In primul rand faptul ca noi suntem mantuiti prin har (Efeseni 2:8). Daca este vorba de har, atunci Dumnezu nu se asteapta la vreo compensare din partea noastra. Cand ne aratam indurarea fata de cineva, atunci nu ne asteptam la o rasplata. Daca Dumnezeu ne-ar da har in nadejdea ca mai tarziu vom face fapte bune pentru El, atunci acesta n-ar mai fi har. Atunci cand este vorba de har, nu se pune deloc problema compensarii.

In al doilea rand, Biblia spune ca mantuirea este un dar (Romani 6:23). Ce este un dar? Un dar este un cadou din partea lui Dumnezeu. Nimeni nu da astazi un cadou cuiva, pentru ca peste un timp sa-l ceara inapoi. Daca mantuirea noastra ar putea fi pierduta, atunci Romani 6:23 ar trebui sa sune asa:”Imprumutul lui Dumnezeu este viata vesnica in Cristos.” Un imprumut poate fi pretins inapoi, dar ceea ce este dat in dar nu. Odata ce este dat, este dat pentru totdeauna. Daca viata vesnica ne este data in Cristos, atunci, ea nu poate fi pretinsa inapoi niciodata. Dumnezeu nu da cu imprumut si nu vinde nimic niciodata.

In al treilea rand, dragostea lui Dumnezeu nu se poate schimba. Ioan 3:16 spune:”Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Daca in timp ce noi eram inca pacatosi Dumnezu ne-a iubit intr-un asemenea grad incat ne-a dat viata Fiului Sau, oare este posibil ca dupa ce am devenit copii ai Lui sa ne iubeasca mai putin? Sa-si schimbe dragostea intr-atat incat sa ne trimita in iad? Acest lucru este imposibil. Ioan 13:1 spune ca:”fiindca ii iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat.” Deci nu exista schimbare in dragostea cu care Dumnezeu ii iubeste pe oameni. Credeti oare ca pentru Dumnezeu este mai pretioasa mantuirea noastra ca Fiul Sau? Romani 8:32 spune:”El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci l-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da, fara plata, impreuna cu El toate lucrurile?”. Daca Dumnezeu ni l-a dat pe singurul Sau Fiu prin dragostea lui cea mare, oare se va gandi sa ne ia inapoi viata vesnica? Categoric, nu.

In al patrulea rand, atunci cand noi ne-am nascut din nou, am devenit copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus in noi viata Sa. Asa cum avem o nastere naturala din niste parinti naturali, tot astfel avem o nastere spirituala din Dumnezeu. Din punct de vedere natural vorbind, eu sunt copilul tatalui meu. Si indiferent daca sunt bun sau rau, nimeni nu poate desfiinta aceasta relatie. Chiar daca tatal meu ar spune:”nu mai esti copilul meu de azi inainte”, eu tot raman copilul sau, pentru ca el “m-a nascut”. Cel mai rau lucru pe care-l poate face un parinte, este sa-si dezmosteneasca copilul la un tribunal. Dar chiar si in acest caz, el ramane tot copilul sau, deoarece el l-a nascut. Nimeni nu poate renega actul nasterii. Nimeni nu poate anula aceasta relatie. Din aceasta cauza Biblia spune ca atunci cand ne nastem din nou noi devenim copii ai lui Dumnezeu. Si daca ne-am nascut, atunci ramanem copii pe vecie. Si Dumnezeu nu-si va trimite niciodata copiii in iad. Cel mult, vor fi dezmosteniti, dar nu-si vor pierde mantuirea.

In al cincilea rand, Biblia spune ca noi suntem madulare ale Trupului lui Cristos. Atunci cand am fost mantuiti, am devenit un madular in Trupul lui Cristos. Daca ar fi posibil ca noi sa pierim, care ar fi rezultatul? Rezultatul ar fi mutilarea Trupului lui Cristos. Acest Trup ar fi lipsit fie de o ureche, fie de un deget s.a.m.d. Mai mult, 1 Corinteni 12:26 spune:”Si daca sufere un madular, toate madularele sufar impreuna cu el.” Daca unul din noi ar trebui sa sufere in iad, atunci toti cei din ceruri ar simti durerea.

In al saselea rand, avem promisiunea Domnului Isus in Ioan 10:28-30 :”Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu. Eu si Tatal una suntem.” Aici Domnul spune in mod clar ca in veac nu vom pieri. Odata ce Dumnezeu a facut ceva, este facut pentru totdeauna. Dumnezeu nu te va mantui astazi ca sa te arunce in iad maine. Ca dovada, El spune ca nimeni nu ne va putea smulge din mana Sa si a Tatalui, care este mai mare decat toti. Unii ar putea obiecta:”E adevarat ca altii nu ma pot smulge, dar eu insumi pot sa ies.” Dar cine ar alege de bunavoie sa mearga in iad? Poate vrei sa spui ca ai putea sa cazi in vreo ispita sau tentatie? Dar asta ar insemna ca lumea sau pofta sau diavolul te pot smulge din mana lui Dumnezeu. Si acest lucru este imposibil.

In al saptelea rand, Dumnezeu ne mantuieste conform unui plan. In Romani 8:28-30 ne este aratat in mod clar acest plan. Pavel spune :”Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau…Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit (glorificat).”
Mantuirea noastra a fost planuita cu mult timp in urma, potrivit unui plan exact. Din punctul nostrum de vedere, mantuirea noastra a inceput odata cu justificarea noastra (“i-a socotit neprihaniti”). Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ea a inceput cu “cunoasterea noastra dinainte”. In aceste versete exista un lant format din mai multe inele. Primul inel este cunoasterea mai dinainte a noastra de catre Dumnezeu. Al doilea inel este faptul ca am fost hotarati pentru a fi conformati imaginii Fiului Sau. Al treilea inel este chemarea noastra. Al patrulea inel este justificarea noastra. Al cincilea inel este glorificarea (proslavirea) noastra. Si Biblia spune aici ca “i-a cunoscut”, “i-a hotarat”, “i-a chemat”, “i-a socotit neprihaniti”, “i-a glorificat”. Toate aceste verbe sunt la timpul trecut. In ochii lui Dumnezeu lucrul acesta este deja istorie. Poate ca noi va trebui sa mai asteptam 100 de ani pana vom fi glorificati, dar in ochii lui Dumnezeu acest lucru s-a intamplat deja. Ceea ce El a planuit se va intampla cu siguranta; asa cum stim sigur ca Satan va fi aruncat in iazul de foc, tot asa stim sigur ca noi vom fi glorificati. Daca vreunul din “aceia” pe care El i-a cunoscut dinainte n-ar ajunge la glorificare, atunci inseamna ca cunoasterea Sa dinainte a fost gresita. Dar Dumnezeu nu poate sa greseasca. Odata cunoscuti dinainte, hotarati, chemati si justificati – noi toti vom ajunge la glorificare cu siguranta ! Aleluia !

Articol prezentat de Petrila, Moderator al http://www.torentcrestin.net

Advertisements

15 thoughts on “Se poate pierde mantuirea?

  1. Petrila a scris:
    Biblia ne arata ca mantuirea lui Dumnezeu este vesnica; ea nu este temporara. Cu alte cuvinte, odata ce am fost mantuiti inaintea lui Dumnezeu, noi suntem mantuiti pentru vesnicie. Nu vreau sa spun ca odata ce un om este mantuit, pentru el nu mai exista nici o disciplinare (pedeapsa).Nici nu vreau sa spun ca el nu va fi judecat sau ca nu-si va pierde rasplata daca , dupa mantuirea sa, el nu este credincios in lucrarea Domnului. Dar ? atentie ? trebuie sa facem diferenta intre mantuire si rasplata. Mantuirea o primim in dar, iar rasplata este conform trairii si lucrarii noastre. Mantuirea o primim la inceput, atunci cand credem, iar rasplata o vom primi la sfarsit.

    De acord cu diferentierea dintre mantuire si rasplata: Biblia spune ca in cer unii vor straluci ca stelele, altii ca soarele: toti acestia sunt mantuiti, dar vedem ca au o rasplata mai mare sau mai mica, in functie de ce au fost/au facut pe pamant. Mantuirea o primim in dar, ca urmarea credintei in Isus Hristos. De acord.
    Primul dezacord “odata ce am fost mantuiti inaintea lui Dumnezeu, noi suntem mantuiti pentru vesnicie”. IOAN 15: 6 Daca nu ramine cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sint strinse, aruncate in foc, si ard. Cuvantele “daca nu ramane” ne spun in acest verset ca e vorba despre cei care au fost in Hristos, deci despre cei mantuiti. ce se inampla deci cu cei mantuiti daca nu raman in cuvintele Domnului? sunt aruncati “afara”. Peste tot in Noul Testament acest “afara” semnifica o lepadare si o despartire de Dumnezeu: vezi MAT 5: 13, MAT 8: 12 (“afara” este intunericul si scrasnirea dintilor), LUCA 13: 28 (“afara” in sensul de scosi din Imparatia lui Dumnezeu), IOAN 6: 37, IOAN 15: 6 (mladitei aruncate “afara” ii mai ramane o sg optiune: sa fie stransa si aruncata in foc unde arde).

    Petrila a scris:
    In primul rand faptul ca noi suntem mantuiti prin har (Efeseni 2:8). Daca este vorba de har, atunci Dumnezu nu se asteapta la vreo compensare din partea noastra. Cand ne aratam indurarea fata de cineva, atunci nu ne asteptam la o rasplata. Daca Dumnezeu ne-ar da har in nadejdea ca mai tarziu vom face fapte bune pentru El, atunci acesta n-ar mai fi har. Atunci cand este vorba de har, nu se pune deloc problema compensarii.

    Spui ca Dumnezeu prin mantuirea acordata noua prin har nu asteapta o compensare, si implicit ca nu asteata fapte bune. Din start ceva nu potriveste:
    Dupa cum stim nu exista cale de mijloc intre bine si rau. deci daca cineva nu face fapte bune, va face fapte rele. Dar cine face faptele rele? Poate un om mantuit sa continue fara consecinte in fapte rele? Sa continuam sa pacatuim? “Nicidecum”, spune Pavel, “noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim fata de pacat?” (Romani 6:2). Lui Pavel i se pare o incompatibilitate intre un om mantuit si trairea in pacat. Deci a afirma ca Dumnezeu nu ne-a dat mantuirea in “nadejedea ca mai tarziu vom face fapte bune pentru El” inseamna sa ignoram pur si simplu faptul ca noi am murit fata de pacat, si ca prin defnitie nu mai putem face raul.
    Daca harul lui Dumnezeu ne-ar afunda si mai mult in pacat , atunci mesajul mantuirii ar fi practic imoral. Dar Harul lui Dumnezeu actioneaza in directia opusa: noi nu am fost mantuiti pentru pacat, ci din pacat, nu doar de vina si pedeapsa pacatului, ci si de pacat in sine. Prin urmare concluzia logica este ca am fost mantuiti pentru a nu mai pacatui.
    Mai departe: de ce cei mantuiti nu mai pacaiesc, si prin urmare a pune problema lipsei de importanta a faptelor e incorecta? pentru ca orice om care e mantuit prin har simte necesitatea sfintirii personale. Nou suntem “pusi deoparte” de catre Dumnezeu pentru a fi sfinti, si El ne cere explicit sa fim sfinti (deci ne cere explicit sa ne punem deoparte, sa ne separam de lume – pentru ca asta inseamna “sfant”:separare de lume): Levetic 19:2 Fiti sfinti , caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. Dumnezeu doreste sa ne separam de pacat si sa ne consacram pentru El: aceasta consacrare prin sfintenie prin excelenta nu ia in calcul “unirea cu lumea”, pacatul!!!
    Sa ne uitam mai atenti la primul rand al versetului din Romani 6:2. el spune: “noi am murit fata de pacat”. Cuvantul “noi” ne spune ca moartea fata de pacat este un eveniment care trebuie sa fie experimentat de orice crestin. “Am murit”, la timpul trecut, ne spune ca moartea aceasta e un fapt de la sine inteles pentru crestin.
    Un alt verset care ne spune ca nici nu trebuie sa luam in calcul posibilitatea de a pacatui premeditat este cel din Galateni 2:20 in care Pavel spune: “Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”. Acum daca Hristos traieste in noi, in urma acestei morti fata de pacat, a acestei rastigniri a noastre fata de fire pe cruce impreuna cu Hristos, cum ar putea Hristos care traieste acum sa doreasca sa traiasca in pacat?
    GAL 5: 24 Cei ce sint ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Au rastignit-o sau nu? Smile Biblia merge mai departe si ne spune ca noi am si fost “ingropati impreuna cu Hristos”.
    Cu adevarat noi nu suntem mantuiti prin faptele noastre bune, dar suntem mantuiti pentru ele: EFES 2: 10 Caci noi sintem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele. Cineva care continua sa traiasca in pacat se impotriveste tocmai scopului pentru care am fost ziditi (mantuiti, poate fi un sinonim) in Hristos. E normal acest lucru? E de la sine inteles?!
    Sfintirea incepe odata cu credinta, dar credinta duce la fapte. Desi aceste fapte in sine nu reprezinta baza justificarii noastre inaintea lui Dumnezeu, ele vor reprezenta intotdeauna parte a sfintirii noastre. Sunt prin excelenta un “modus vivendi” al crestinului. Hristos nu justifica pe nimeni fara sa il si sfinteasca.
    Putem asadar sa ne consideram mantuiti daca mai traim in pacat?? (vorbesc de pacat premeditat, nu de greseli, si caderi). ROM 6: 11 Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.
    ROM 6: 12 Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui.
    ROM 6: 13 Sa nu mai dati in stapinirea pacatului madularile voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularile voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Sunt adevarate porunci: Pavel nu spune: “va rog sa nu, daca puteti…, pentru ca oricum…”.
    GAL 5: 17 Caci firea paminteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamintesti: sint lucruri protivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
    Motivul pentru care Dumnezeu ne mantuieste este pentru a-L slavi intr-o sfintenie crescanda. De aceea a murit si Isus pentru noi:1PET 2: 24 El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentruca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.Este de neconceput ca cineva care a primit o astfel de mantuire sa doreasca sa continue in pacat.

    Petrila a scris:
    In al treilea rand, dragostea lui Dumnezeu nu se poate schimba. Ioan 3:16 spune:?Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.? Daca in timp ce noi eram inca pacatosi Dumnezu ne-a iubit intr-un asemenea grad incat ne-a dat viata Fiului Sau, oare este posibil ca dupa ce am devenit copii ai Lui sa ne iubeasca mai putin? Sa-si schimbe dragostea intr-atat incat sa ne trimita in iad?

    – Nu, dragostea lui Dumnezeu nu se schimba , insa plata pacatului ramane tot moartea. Exista o lege cauza-efect. Nu Dumnezeu trimite in iad, ci pacatul. in momentul cand alegi sa treiesti in pacat, alegi singur iadul. finalitatea implicita a pacatului e iadul.
    Argumentul de mai sus nu sta in picioare.

    Petrila a scris:
    Ioan 13:1 spune ca:?fiindca ii iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat.? Deci nu exista schimbare in dragostea cu care Dumnezeu ii iubeste pe oameni.

    – Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii, aceasta nu este un argument, si mai sus e vorba de “ai Sai” care nu se confunda cu cei ce aleg pacatul.
    petrila Wrote:
    El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci l-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da, fara plata, impreuna cu El toate lucrurile??. Daca Dumnezeu ni l-a dat pe singurul Sau Fiu prin dragostea lui cea mare, oare se va gandi sa ne ia inapoi viata vesnica? Categoric, nu.

    – Ai mare dreptate, El nu ia inapoi viata vesnica, dar OMUL poate renunta la ea, traind in pacat. e vorba de doua parti intodeauna.

    Petrila a scris:
    Si Dumnezeu nu-si va trimite niciodata copiii in iad. Cel mult, vor fi dezmosteniti, dar nu-si vor pierde mantuirea.

    – din nou aceeasi ignorare a dreptului omului de a alege. Cu siguranta ca Dumnezeu nu isi trimite copiii in iad. Dumnezeu nu trimite pe nimeni in iad. oamenii singuri isi aleg drumul spre iad. Insa cei care traiesc in pacat si aleg sa traiasca in pacat sunt fii Diavolului si nu ai lui Dumnezeu. spiritual unii isi mai schimba tatal, stapanul. vezi versetul de mai sus unde ni se spunem sa “ramanem in El” , de unde tragem concluzia ca se poate sa nu ramanem in El. (desi am fost, pentru ca numai cine a fost “in” poate “ramane”).
    Vor fi dezmosteniti dar nu isi vor pierde mantuirea? de ce putem fi dezmosteniti? care este mostenirea noastra? sa vedem ce spune Biblia:
    PSA 142: 5 Doamne, catre Tine strig, si zic: ,,Tu esti scaparea mea, partea mea de mostenire pe pamintul celor vii.
    PLINGERI 3: 24 ,,Domnul este partea mea de mostenire,“ zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc in El.
    Din aceste versete sa trag concluzia ca Il voi pierde pe Dumnezeu, dar imi voi pastra mantuirea?

    Petrila a scris:
    In al cincilea rand, Biblia spune ca noi suntem madulare ale Trupului lui Cristos. Atunci cand am fost mantuiti, am devenit un madular in Trupul lui Cristos. Daca ar fi posibil ca noi sa pierim, care ar fi rezultatul? Rezultatul ar fi mutilarea Trupului lui Cristos. Acest Trup ar fi lipsit fie de o ureche, fie de un deget s.a.m.d. Mai mult, 1 Corinteni 12:26 spune:?Si daca sufere un madular, toate madularele sufar impreuna cu el.? Daca unul din noi ar trebui sa sufere in iad, atunci toti cei din ceruri ar simti durerea.

    – Daca gandim lucrurile asa de strict legat de fizic, atunci trupul lui Hristos are milioane de degete, milioane de picioare, milioane de maini, etc…
    Trupul lui Cristos e unul spiritual insa, si este alcatuit de cei care “raman” in Hristos.
    Ca poti sa fii lepadat ne spune si versetul din MAT 18: 8 Acum, daca mina ta sau piciorul tau te face sa cazi in pacat, taie-le si leapada-le dela tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop sau ciung, decit sa ai doua mini sau doua picioare, si sa fii aruncat in focul vecinic.

    Petrila a scris:
    In al saselea rand, avem promisiunea Domnului Isus in Ioan 10:28-30 :?Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. Tatal Meu, care mi le-a dat, este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu. Eu si Tatal una suntem.? Aici Domnul spune in mod clar ca in veac nu vom pieri. Odata ce Dumnezeu a facut ceva, este facut pentru totdeauna. Dumnezeu nu te va mantui astazi ca sa te arunce in iad maine.

    – din nou se ignora dreptul si posibilitatea lasata de Dumnezeu omului de a alege in orice clipa incotro sa o apuce. Reciteste mai sus. Mai trebuie amintit aici versetul din EVR 3: 12 Luati seama dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n’aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Deci o inima rea ne poate desparti de Dumnezeu. Cuvantul “desparti” ne spune ca am fost deja alipiti de El, deci mantuiti.

    Ben

  2. Interesanta discutia, chiar daca subiectul nu este neaparat inedit. Ramane unul foarte important.
    Lipseste totusi ceva major din discutie, sau poate n-am remarcat eu. Definitia mantuirii. Ce este mantuirea? Un pachet pe care-l primesc? Un drept irevocabil, indiferent de circumstante sau de vointa mea ulterioara? Sau o relatie?

    Aurel Mateescu

  3. bine spus aurel…mantuirea mai presus de tot e o relatie cu Domnul nostru,nu stiu de ce e o problema asha grea….”se poate pierde mantuirea” ? nu cred ca e o intrebare buna…pt ca toti cei care inca traiesc au o sansa sa nu o piarda din cauza departarii de Domnul,razvratirii si plecarii in lume,sau din diverse motive care impiedica pe un om(care sia predat viata la Domnul intr-un anumit punct in viata) ca sa nu se intoarca la Domnul…nu poti avea 2 stapani…desi ai luat decizia si probabil ai trait un timp cu Domnul…daca ai intors spatele Domnului isus si te-ai dus in lume…mantuirea e pierduta daca nu te intorci la EL si mori in pacatele tale…

  4. Da , se poate pierde mantuirea .

    Darul lui D-zeu , mantuirea , inseamna si intrarea intr-o relatie cu D-zeu , relatie in care trebuie sa ramanem,relatie ce trebuie pastrata si intretinuta.

    Crestinul poate pierde mantuirea,dar nu pentru ca D-zeu si-ar lua darul inapoi,ci pentru ca relatia lui cu D-zeu se poate schimba,poate regresa,iesirea din El mai este posibila .
    Aceasta relatie, dintre crestin si D-zeu ,se aseamana cu relatia dintre o vita si o mladita , din pilda “Isus,vita”(Ioan 15:1-11).
    “Ramaneti in Mine”,spune ev.Ioan,dar ce se va intampla cu cine nu ramane in El?
    “Daca nu ramane cineva in Mine,este aruncat afara,ca mladita neroditoare,si se usuca;apoi mladitele uscate sint strinse,aruncate in foc,si ard.”_

    “Sa te lupti lupta cea buna,si sa pastrezi credinta si un cuget curat,pe care unii l-au pierdut,si au cazut de la credinta (1 Timotei 1:18,19).

    “Duceti pina la capat mintuirea voastra” ! (Filipeni 2:12)

  5. Se poate pierde mantuirea?

    Iata o intrebare la care multi gasesc ca e dificil de raspuns. De fapt, Dumnezeu nu ne-a lasat in necunostinta, iar daca cercetam Cuvantul Sau vom gasi raspuns la toate nedumeririle noastre. In cele ce urmeaza voi incerca sa expun opinia mea cu privire…

  6. nu. nu se poate pierde mantuirea
    pilda cu vitza din ioan 15 se refera la altceva
    caderea de la credinta nu e tot una cu asa-zisa perdere a mantuirii
    si nu il ultimu rand trebuie sa avem in vedere k sensurile pentru termenii din ebraica aramaica si greaca tradusi de cornilescu prin ‘mantuire’ snt ffffffoarte variati
    Dl sa va dea intelepciune

  7. …MANTUIREA NU SE POATE PIERDE PENTRU CA O VOM DOBANDI CA SFARSIT AL CREDINTEI NOASTRE, AL ALERGARII PE CALE.(1 PETRU CAP 1: 9).

    CEEA CE PUTEM PIERDE ESTE CREDINTA NOASTRA IN DUMNEZEU.DE ACEEA SE DAU SI MULTE LUPTE SPIRIUALE ASUPRA SUFLETULUI NOSTRU..PE DEOPARTE CEL RAU DORESTE SA ZDROBEASCA CREDINTA NOASTRA IN EL..PE DE ALTA PARTE DUMNEZEU CAUTA SA NE CURATEASCA CREDINTA PRIN INCERCARILE DE O CLIPA!!! SINGURUL LUCRU CARE NE POATE DESPARTI DE DUMNEZEU ESTE O INIMA REA SI NECREDINCIOASA..
    UN VERSET PENTRU MEDITATIE: CEL NEPRIHANIT VA TRAI PRIN CREDINTA…

  8. donmule Cosmin Pascu daca sunteti serios si sincer va voi mai raspunde .Sa nu fiti socati de ceea ce va spun .Viata vesnica nu o pierde nimeni ,apsolut nimeni.de ce, toate duhurile adica adevaratu om ,traiesc vesnic ,ca Deos Zeus (Dumnezeu)

  9. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.
    19 Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela;
    20 fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
    21 Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.

    22 Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

    23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.(Matei 24:13)

    La fel si in Marcu 13:13.

  10. in efeseni 2:8-9 e clar k prin Har … nu prin fapte, dar in Galateni Pavel spune k sa nu cadeti din HAR
    Harul , parerea mea, este ceva pt care nu am depus efort pana in momentul in care l-am primit, dar ne costa viata( natura pacatoasa)
    o pilda ar fi : primesti de ziua ta o masina superba fara sa fi facut ceva, dar de masina respectiva trebuie sa ai grija ca sa o poti folosi in timp.
    eu sunt de parere ca se poate pierde mantuirea. cine v-a rabda pana la sfarsit; cine nu ramane in mine( asta inseamna ca in acel moment este in EL, adica MANTUIT, dar trebuie sa si ramana pana la capat)
    eu cred k Satan incearca sa triseze si in acest domeniu
    fiti treji si vegheati dragilor,

  11. apocalipsa 3…
    4. Totusi ai in Sardes cateva nume care nu si-au manjit hainele. Ei vor umbla impreuna cu Mine, imbracati in alb, fiindca sunt vrednici.

    5. Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.”

    6. Cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul.”
    Toti au primit haina mantuiri”darul” dar cei ce si-au manjit hainele(este vb de pacat) ..supne ca numa cei care NU si-au manjit hainele….si mai jos vers 5 “cel ce va biruii”nui voi sterge numele” el promite ca beneficiem de darul lui..daca biruim si nu ne pierdem mantuirea ..dar daca nu biruim si ne manjim haina…spune ca ei nu vor mosteni cu mine pt ca nu sunt vrednici si in consecinta “le voi sterge numele”….dumnezeu nu a scris cartea vieti in baza predestinatiei ci in baza precunoasteri alegerii omului:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s