Materialismul şi desfiinţarea gândirii raţionale


Materialism_meMotto“The theory that thought therefore is merely a movement in the brain is, in my opinion, nonsense, for is so, that theory itself would be merely a movement, an event among atoms, which may have speed and direction, but of which it would be meaningless to use the words “true” or “false”.” (C. S. Lewis)

Dac? procesele mele mentale sunt pe de-a-ntregul determinate de mi?c?rile atomilor din creierul meu, nu am nici un motiv s? presupun c? sunt adev?rate convingerile mele…?i ca atare nu am nici un motiv s? presupun c? creierul meu este alc?tuit din atomi. (J. B. S. Haldane)

Mul?i dintre noi am auzit despre teoria conform c?reia asocierea a dou? “elemente” ne poate conduce c?tre un rezultat mai mare decât suma elementelor respective. Avem chiar aplica?ii ale acestui principiu în ?tiin?a medical?. E drept c? efectul respectiv este unul cu totul grosier dac? ne raport?m doar la aceste elemente “medicale”. Când vine vorba îns? de “om”, lucrurile sunt mai rafinate. Unii ar putea spune c? suntem mai mult decât suma elementelor materiale din care suntem alc?tui?i.

Dac? ne gândim la mintea uman?, un materialist trebuie s? ne ofere o explica?ie materialist?. Ar fi o pripeal? din partea lui s? ne spun? c? gândurile noastre sunt strict determinate de “biochimia” creierului. În felul acesta am putea exprima despre orice gând acela?i lucru. Dac? ne-am întreba m?car: “Este acest gând rezultatul biochimiei creierului?”, numaidecât întrebarea noastr? ar fi un non-sens – atât întrebarea cât ?i r?spunsul ar fi rezultatul aceleea?i biochimii. Iar dac? ne-am întreba “Sunt procesele noastre mentale de a?a natur? încât s? reflecte realitatea?”, fie c? r?spunsul nostru ar fi afirmativ, fie negativ, el ar avea aceea?i lips? de valoare. Spun “lips? de valoare” pentru c? indiferent de cum stau lucrurile în fapt, r?spunsul nostru ar exprima realitatea strict întâmpl?tor, iar dac? el n-ar exprima realitatea, noi n-am avea nicio posibilitate de a descoperi acest lucru. O astfel de filosofie ar fi foarte apropiat? de agnosticism: n-am putea ?ti dac? ?tim vreun adev?r, ?i cel mai important – cei care sus?in aceast? determinare a gândurilor n-ar avea nici ei vreo modalitate mai bun? de a ar?ta c? un lucru este adev?rat (aici fiind inclus? îns??i respectiva teorie).

Acum m? voi îndrepta spre o posibil? teorie materialist? mai elaborat?. S-ar putea sus?ine c? de regul?, gândurile noastre sunt mai mult decât biochimia creierului. Aici ar putea fi integrat? ideea amintit? de mine în început: asocierea între elementele acestei biochimii duce la ceea ce noi numim gânduri, iar aceste gânduri sunt mai mult decât suma respectivelor elemente biochimice. Dar nici aceast? teorie, s? spunem, superioar? celei dintâi nu ne ajut? cu nimic în demersul nostru de a ar?ta c? oarecum gândurile noastre reflect? realitatea. Dac? biochimia în discu?ie nu poate oferi în sine nicio garan?ie a validit??ii gândurilor, asocierea (într-un mod aprioric) elementelor biochimice nu poate garanta mai mult. Am putea concluziona într-un fel c? “materialismul” ne condamn? la cel mai înalt grad de agnosticism (în cel mai bun caz) ori la cel mai înalt grad de ira?iune (în cel mai r?u caz). Ceea ce nu merit? luat în discu?ie este faptul c? forma de agnosticism pe care o implic? nu difer? esen?ial de ira?iunea amintit?. Orice form? de argumenta?ie ar oferi un adept al materialismului aceasta sfâr?e?te cu necesitate în contradic?ie. Acest lucru se întâmpl? ca urmare a introducerii “materialismului” ?i nu pentru c? linia general? de argumenta?ie ar fi gre?it?. Elementele pe care le ofer ca sprijin ale acestei afirma?ii sunt urm?toarele.

(1) Atunci când începem orice cercetare în ce prive?te validitatea gândirii (ori a gândurilor în general) consider?m în mod aprioric gândurile ca fiind valide. Cel mai bine, acest lucru, se explic? în modul urm?tor: (a) Scopul nostru este acela de a demonstra validitatea ori invaliditatea gândirii, (b) În demersul nostru demonstrativ ne folosim cu necesitate de gânduri, (c) Pentru a ajunge la concluzia ra?ional? c? este valid? ori invalid? gândirea, avem nevoie de un anumit set de premise care s? conduc? la respectiva concluzie, (d) Dar noi nu ?tim în mod aprioric c? gândirea este ori nu este valid? ?i chiar dac? am ?ti nu am putea folosi acest element în demonstra?ie (vezi (a) ). Astfel nu putem avea niciuna dintre premisele invocate în (c) pentru c? în mod aprioric consider?m gândirea noastr? ca fiind valid? ?i folosim implicit în demonstra?ie tocmai ceea ce este de demonstrat ?i atunci concluzia noastr? conform c?reia gândirea este ori nu este valid? este una ira?ional?.

(2) Dac? la (1) am ar?tat c? nu avem nicio alternativ? (ra?ional?) în ceea ce prive?te considerarea ca valid? a gândirii, iar cineva introduce în sistem premisele materialiste, a?a cum am ar?tat, folosirea acestor premise în conformitate cu normele gândirii ra?ionale va conduce cu necesitate la agnosticism în ceea ce prive?te gândirea în general.

(3) Acest tip de agnosticism rezultat din introducerea premiselor materialiste este demonstrat ca invalid. (a’) Dac? am ajuns la concluzia c? “nu putem ?ti dac? gândirea noastr? este valid?”, atunci nu avem nicio cale de a cunoa?te c? ea este valid? în ceea ce prive?te tocmai concluzia respectiv?. (b’) Dac? presupunem concluzia “nu putem ?ti dac? gândirea noastr? este valid?” ca fiind un gând, atunci nu putem ?ti dac? acest gând este adev?rat, dar nu putem ?ti nici cel pu?in c? este adev?rat c? nu putem ?ti c? acest gând este adev?rat. Regresia la infinit este evident?, iar concluzia respectiv? fals?.

(4) Din (1), (2) ?i (3) putem concluziona c? premisele materialiste sunt false. Contradic?ia în care suntem arunca?i este legat? de faptul c? gândirea ra?ional? este un “dat”, iar acceptarea acestor premise urmate de aplicarea gândirii ra?ionale în ceea ce le prive?te duce la o concluzie conform c?riea nu putem avea certitudinea c? gândirea în general este valid? (în sensul de a reflecta realitatea). Îns? tocmai exprimarea concluziei c? nu putem avea certitudinea respectiv? presupune în mod necesar acest tip de validitate.

În concluzie se poate postula o anumit? autonomie a gândirii ra?ionale în raport cu elementele de biochimie ale creierului. Acest grad de autonomie nu se dore?te a fi una care neag? descoperirile ?tiin?ifice legate de func?iile acestui organ, la fel cum un dac? v-a? spune c? exist? o anumit? autonomie între o fotografie care apare pe un suport ?i ceea ce exprim? în sine fotografia nu a? nega suportul ?i nici ceea ce se ?tie despre el. Discu?ia, a?a cum este ea formulat? în scrierea de fa?? este un cu totul pre?tiin?ific? datorit? faptului c? pune în discu?ie elemente precum validitatea gândirii care nu pot intra sub inciden?a ?tiin?ei. Aceste elemente nu pot intra sub inciden?a ?tiin?ei deoarece ?tiin?a în sine presupune validitatea elementelor respective. Pentru a evita pericolul argumentelor circulare propun ca aceast? delimitare s? fie trasat? destul de clar în min?ile celor care citesc acest lucru. Odat? ce acest lucru se va fi întâmplat va deveni clar c? aceste argumente demonstreaz? implicit faptul c? singura cunoa?tere de care dispunem nu este strict de natur? ?tiin?ific?. În acela?i timp a? sublinia contradic?ia purtat? în sânul sistemului de gândire materialist – o adev?rat? tem? de medita?ie pentru unii.

Sursa, wordarmy.wordpress.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s