Ma gandeam la visele mele



Ma gandeam la visele mele. La Visele lui Dumnezeu cu mine. Am o multime… si sunt unele care imi fac inima sa vibreze atunci cand ma gandesc la ele, dar am si o multime de temeri legate de tot ce visez. Vad o multime de obstacole si descurajari si atunci, inima mea parca incepe sa dea inapoi. Da, nu ma simt destul de inalta pentru visele mele. Sau mi-e frica ca visez singura…ca Dumnezeu nu e in visele mele si ca ma amagesc ca voi putea face vreodata mai mult. Oare asa sa fie? Asa ar trebui sa imi traiesc viata aceasta? Gasindu-mi scuze rationale pentru a nu lupta, pentru a fi comfortabila dar nefericita? Nu stiu cum esti tu, dar daca asa e, atunci mi s-ar parea trista viata aceasta chiar daca ar fi comoda….Max Lucado zicea ca “visul zilei de maine este curajul zilei de azi” si asa parca m-am trezit!!! Da, vreau sa lupt pentru ce visez! Stiu ca multe din visele mele trebuie slefuite si cioplite de Dumnezeu si nu-mi doresc sa visez ceva care sa nu vina din inima Lui! Dar nu mai vreau sa imi gasesc scuze,  nici macar sa imbrac o modestie falsa in care ma cred buna de nimic si astept sa primesc incruajari peste incurajari,  hranindu-ma tot cu lapte….  Stiu ca Dumnezeu viseaza cu mine! Stiu ca Dumnezeu viseaza cu tine si are planuri mari cu tine! Oare cand o sa ne dam drumul pe deplin in mainile Lui si o sa riscam totul pentru inima Lui? Cand o sa invatm sa ne incredem in ce spune El despre noi si nu in ce cred cei din jur sau spun ca suntem? Cred ca de atatea ori ne purtam ca niste oameni invinsi inainte sa mergem la razboi,  suntem lasi pentru ca nu suntem gata sa platim pretul. Sigur ca visam sa facem misiune,  sa evanghelizam, poate sa ii ajutam pe orfani si sa deschidem o fundatie sau sa scriem carti si sa organizam conferinte, sau poate vrem o situatie materiala buna, o casa deschsa si o masa calda pentru cei care nu isi pot permite, sau poate vrem sa incepem sa traim o viata sanatoasa si sa il respecatam pe Dumnezeu prin asta. Sunt sigura ca visam lucruri mari.Si daca nu o spunem cu voce tare, stiu ca in inima fiecaruia dintre noi zace ceva mai profund. Nu cred ca ne putem masura visele intre noi.Am fost creati diferit si Dumnezeu nu se asteapta sa visam la fel, cred ca asta e si farmecul Lui.Nici nu ne vrea la fel, nici nu cred ca vrea ca toti sa il iubim in acelasi fel.E atat de complex Dumnezeu, incat tot ce isi doreste de la noi e sa facem cel mai bine, ceea ce putem face cel mai bine, nu ne cheama decat sa fim noi.Dar nu palnurile mari ne impiedica sa ne traim visele. E asa fain sa te gandesti la lucrurile mari pe care le poti face pentru Dumnezeu. Lucrurile marunte si mici care trebuie sa le facem azi ne impiedica cel mai adesea sa traim la inaltimea chemarii Lui si a iubirii Lui pentru noi. Lucrurile mici si lucrurile de inceput conteaza si ii plac asa de mult lui Dumnezeu incat El le transforma in lucruri puternice. Da, lucruri facute la inceput cu stangacie dar cu o inima predata fac toata diferenta!Nu stiu care sunt lucrurile din viata ta care te tin in loc, dar poate ca e timpul ca azi sa realizezi ca e timpul sa visezi altfel! Poate trebuie sa ajuti o persoana pe care nu iti face placere sa o ajuti ca sa inveti sa ai o inima de slujitor,sau poate ca trebuie sa incepi sa mergi la scoala mai des chiar daca nu-ti face placere sau pana sa ajungi misionar trebuie sa ii spui colegului tau despre viata noua pe care tu o traiesti, sau poate trebuie sa incepi sa alergi seara si sa incerci sa-ti dormi noptile. Tu stii! Invata sa visezi cu Dumnezeu si sa dai tot ce ai mai bun din tine pentru El traind fiecare lucru banal in lumina bunatatii Lui. Lasa-l pe Dumnezu sa viseze prin tine si bucura-te de calatorie!

Scris de Cosmina Stiopu – pentru FEST

Despre scrisul pe blog ca şi cale a muceniciei


Dup? o lung? perioad? în care am fost decis s?-mi curm definitiv obiceiul de a scrie pe blog, revin – ni?el cam tem?tor, ce-i drept – în spa?iul pe care acum câteva luni l-am p?r?sit cu profund? descump?nire – blogosfera. M?rturisesc c? chiar în momentul în care a?tern aceste rânduri îmi este greu s? enum?r cu limpezime motivele acestei reveniri. De ce, oare? Doar se spune c? scrisul ne organizeaz? gândirea, de?i a mea s-a vrut a fi blocat?… verbul cere un complement de agent, dar cititorul este rugat s?-mi ierte mu?enia acestui moment. My lips are sealed! Ah, dar ce mânc?rime simt în vârful degetelor… Nu, v? rog, nu insista?i dac? vre?i s? nu p?r?sesc ?i alte spa?ii în afar? de blogosfer?…

Deci ar trebui ca încercând s? exprim ra?iunile întoarcerii, acestea s? mi se cristalizeze ?i mie. Da! Cred c? l-am g?sit chiar pe cel de la temelie: CITITORII. Cititorii? Care cititori? Cei pe care îi dezam?geam scriind câte o postare pe lun? ?i aceea banal?? Cei care au încetat s? mai acceseze aceast? pagin? din momentul în care le-am spus c? eu însumi nu mai vreau s? ?tiu de ea? Sau poate cei care, piti?i în desi?ul încâlcit al convingerilor lor asprite de usc?ciune, fixeaz? atent înaintarea cuvintelor mele nep?s?toare fa?? de agilele feline ce pândesc “în încordare”?

Continua pe blogul lui Ciprian Terinte

Cu ce ne încălţăm, până la urmă?


Imaginea panopliei spirituale din Ef 6.14-17 este una bine cunoscut? cititorilor Scripturii ?i mai cu seam? predicatorilor cre?tini. Obi?nuim s? z?bovim asupra fiec?rei piese, fie pentru a ne autoevalua echipamentul duhovnicesc, fie pentru a le explica, atunci când predic?m acest text. O citire atent? a textului grecesc, îns?, ne poate oferi câteva surprize exegetice. Trecând peste termenul “arm?tur?”, inadecvat pentru traducerea grecescului panopli,a, ?i peste ambiguitatea sensului lui ovsfu/j (tradus cu “mijloc”), ajungem în v. 15, tradus de Cornilescu astfel: “având picioarele înc?l?ate cu râvna Evangheliei p?cii” (kai. u`podhsa,menoi tou.j po,daj evn e`toimasi,a| tou/ euvaggeli,ou th/j eivrh,nhj). Problema acestei traduceri este c? în textul grecesc nu avem men?ionat? “râvna”, deoarece termenul etoimasia (tradus prin “râvn?”), înseamn? de fapt “preg?tire”, “starea de a fi gata” (engl. readinesspreparation).

Câteva traduceri engleze ?i franceze ne pot fi de ajutor pentru conturarea în?elesului. Traducerea NIV red? textul astfel: “and with your feet fitted with the readiness that comes from the gospel of peace” (s.n.). În ESV îl g?sim tradus astfel: “and, as shoes for your feet put on the readiness given by the gospel of peace” (s.n.). De ce ales, totu?i, Cornilescu un termen care nu red? sensul original al textului? Traducerea francez? a lui Louis Segond, dup? câte se pare preferat? de Cornilescu, red? textul dup? cum urmeaz?: “mettez pour chaussure à vos pieds le zèle que donne l’Évangile de paix” (s.n.). Aha!!! Traducerea BFC (La Bible en français courant) las? termenul ”le zèle” neschimbat.

Continua pe blougul lui Ciprian Terinte

Nu există Dumnezeu?


Exist? mai multe pozi?ii pe care le putem ocupa atunci când vine vorba de existen?a lui Dumnezeu. Una dintre ele este pozi?ia conform c?reia propozi?ia „Dumnezeu exist?” este o propozi?ie adev?rat?. Unii pur ?i simplu sus?in c? este adev?rat? propozi?ia „Dumnezeu nu exist?”. Iar al?ii vor sus?ine c? nu ?tiu care dintre cele dou? propozi?ii este adev?rat? (sau c?, în lumina dovezilor actuale, nu se poate ?ti care dintre ele este adev?rat?). Acum, dintre cele trei pozi?ii, cea mai ira?ional? nu este cea teist? („Dumnezeu exist?.”), nici cea agnostic? („Nu ?tim sau nu putem ?ti dac? Dumnezeu exist?.”), ci tocmai cea ateist? („Dumnezeu nu exist?.”).

Atât agnosticul, cât ?i ateul sunt caracteriza?i de „absen?a credin?ei în existen?a lui Dumnezeu”. Diferen?a între agnostic ?i ateu este aceea c? agnosticul nu crede c? Dumnezeu exist? pentru c? a ajuns la concluzia c? nu exist? suficiente dovezi, pe când ateul nu crede c? Dumnezeu exist? pentru c? sus?ine c? a ajuns în oarecare fel la concluzia c? propozi?ia „Dumnezeu nu exist?” este adev?rat?. Dac? ar fi s? ne limit?m la câte o propozi?ie despre acest subiect, agnosticul ne-ar spune „nu ?tiu dac? exist?, deci nici nu cred c? exist?”, iar ateul ne-ar spune „nu exist?, deci nu cred c? exist?”.

Problema ateistului îns? este aceea c? dintre propozi?ia „Dumnezeu exist?.” ?i propozi?ia „Dumnezeu nu exist?.”, propozi?ia absurd? este cea de-a doua. Un ateu, chiar dac? ar ar?ta c? nu exist? absolut nicio dovad? pentru existen?a lui Dumnezeu, nu ar putea fi justificat  ra?ional în a sus?ine c? propozi?ia „Dumnezeu nu exist?.” este o propozi?ie adev?rat?. Pentru a sus?ine c? „Dumnezeu nu exist?.” este nevoie de mai mult decât de argumente împotriva argumentelor pentru existen?a lui Dumnezeu. Este nevoie de argumente împotriva existen?ei lui Dumnezeu însu?i. Este nevoie s? justifici ra?ional o nega?ie universal?! Una este s? nu am motive pentru a crede în existen?a zânelor ?i unicornilor ?i cu totul alta este s? am motive pentru a crede c? zânele ?i unicornii nu exist? ?i n-au existat. Vizavi de acest subiect, fiind dat faptul c? nu avem dovezi pentru existen?a zânelor ?i unicornilor, pozi?ia ra?ional? este aceea de a nu crede în existen?a lor. Pozi?ia ira?ional?, fiind dat faptul c? nu avem dovezi pentru existen?a zânelor ?i unicornilor, este aceea de sus?ine c? zânele ?i unicornii nu exist? defel în universul nostru. A?adar, în absen?a dovezilor c? „Dumnezeu nu exist?”, care este justificarea ra?ional? a ateului când sus?ine c? „Dumnezeu nu exist??”. R?spunsul este de la sine în?eles: pozi?ia ateist? nu este justificabil? ra?ional, iar acest lucru ar trebui s?-i dea de gândit unui om care se pretinde ca fiind ra?ional.

Jocul periculos al ateilor este acela de a se exprima împotriva ira?ionalit??ii religio?ilor descoperindu-le argumentele false pentru ca în secunda urm?toare s? devin? ei în?i?i ?i mai ira?ionali prin faptul c? ocup? o pozi?ie ?i mai extremist? în ce prive?te absen?a dovezilor. ?i, f?r? niciun fel de sup?rare, acesta este jocul cu focul ira?iunii: pân? la urm? te arzi. Mul?i cre?tini se ard cu slogane de felul „nu exist? dovezi c? Dumnezeu nu exist?, deci exist?”, ?i poate mai mul?i atei se ard cu sloganul „nu exist? dovezi c? Dumnezeu exist?, deci nu exist?”. Iat? dou? pozi?ii inconsistente logic pe care orice om ra?ional ar trebui s? le evite.

Un articol relevant pentru discu?ia de fa?? este „Ateismul ?i ra?ionalitatea”.

P.S. Nu am discutat deloc dac? exist? ori nu dovezi pentru existen?a lui Dumnezeu. Dar, de dragul subiectului, s? presupunem c? nu exist? nicio dovad? în favoarea lui Dumnezeu. În cel mai bun caz, am putea fi cu to?ii agnostici – s? nu credem c? Dumnezeu exist?, dar s? ne ab?inem de la avansarea propozi?iei „Dumnezeu nu exist?.”. Ateii îns? fac pasul ilogic de a merge mai departe: nu exist? dovezi, deci nu exist?.

Download articol în PDF: ned.pdf

Scris de Marius Fersigan

Atentie slujitori: Dumnezeu nu se lasa batjocorit


Dup? ce a interpretat cu credincio?ie visul, Daniel l-a îndemnat pe monarhul cel îngâmfat s? se poc?iasc? ?i s? se întoarc? la Dumnezeu ca printr-o via?? curat? s? îndep?rteze nenorocirea care-l amenin?a. “De aceea, împ?rate”, l-a rugat proorocul, “plac?-?i sfatul meu! Pune cap?t p?catelor tale, ?i tr?ie?te în neprih?nire, rupe-o cu nelegiuirile tale, ?i ai mil? de cei nenoroci?i, ?i poate c? ?i se va prelungi fericirea!”

Pentru o vreme impresia avertiz?rii ?i sfatul proorocului au fost puternice asupra lui Nebucadne?ar; dar inima care nu este schimbat? prin harul lui Dumnezeu pierde repede impresiile Duhului Sfânt. Îng?duin?a de sine ?i ambi?ia nu fuseser? eradicate din inima împ?ratului, iar mai târziu aceste tr?s?turi au ap?rut iar??i. În ciuda îndrum?rilor date cu atâta îndurare ?i a avertiz?rilor cu privire la experien?a trecut?, Nebucadne?ar a îng?duit iar??i ca spiritul de invidie împotriva împ?r??iilor care aveau s? urmeze, s?-l ia în st?pânire. Conducerea lui, care pân? atunci fusese într-o mare m?sur? dreapt? ?i îng?duitoare, a devenit ap?s?toare. Împietrindu-?i inima, a folosit capacit??ile date de Dumnezeu pentru prosl?virea de sine în?l?ându-se mai presus de Dumnezeu care-i d?duse via?a ?i puterea.

Timp de luni de zile judecata lui Dumnezeu a întârziat. Dar în loc s? fie condus la poc?in?? prin aceast? îng?duin??, împ?ratul a dat frâu liber mândriei pân? acolo încât a pierdut încrederea în interpretarea visului ?i ?i-a dispre?uit anii lui de mai înainte.

La un an dup? ce a primit avertizarea, Nebucadne?ar, plimbându-se în palatul lui ?i cugetând cu mândrie la puterea lui de conduc?tor, cât ?i la reu?itele lui de constructor, a exclamat: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ?edere împ?r?teasc?, prin puterea bog??iei mele ?i spre slava m?re?iei mele?”

Chiar când trufia îngâmfat? era înc? pe buzele împ?ratului, un glas din cer a f?cut cunoscut c? timpul de judecat? rânduit de Dumnezeu venise. În auzul lui s-a auzit hot?rârea lui Iehova: “Afl?, împ?rate Nebucadne?ar, c? ?i s-a luat împ?r??ia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, ?i vei locui la un loc cu fiarele câmpului; î?i vor da s? m?nânci iarb? ca la boi, ?i vor trece peste tine ?apte vremi, pân? vei recunoa?te c? Cel Prea Înalt st?pâne?te peste împ?r??ia oamenilor ?i c? o d? cui vrea”.

Într-o clip? ra?iunea pe care Dumnezeu i-o d?duse i-a fost luat?; judecata pe care împ?ratul o socotea des?vâr?it?, în?elepciunea cu care se mândrea i-au fost luate, iar acela care odinioar? fusese un conduc?tor puternic, a devenit un maniac. Mâna lui nu mai putea ?ine sceptrul. Soliile de avertizare nu fuseser? luate în seam?; acum, lipsit de puterea pe care Creatorul i-o d?duse ?i alungat dintre oameni, Nebucadne?ar “a mâncat iarb? ca boii, trupul i-a fost udat cu roua cerului, pân? i-a crescut p?rul ca penele vulturului ?i unghiile ca ghearele p?s?rilor”.

Timp de ?apte ani, Nebucadne?ar a fost o uimire pentru supu?ii lui; timp de ?apte ani a fost umilit înaintea lumii întregi. Apoi judecata i-a fost reabilitat?, ?i ridicându-?i ochii în umilin?? c?tre Dumnezeul cerului a recunoscut mâna divin? în pedepsirea lui. Într-o proclama?ie public? ?i-a recunoscut vinov??ia ?i mila cea mare a lui Dumnezeu în vindecarea lui. “Dup? trecerea vremii sorocite”, a declarat el, “eu, Nebucadne?ar, am ridicat ochii spre cer, ?i mi-a venit iar??i mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am l?udat ?i sl?vit pe Cel ce tr?ie?te ve?nic, Acela a c?rui st?pânire este ve?nic?, ?i a c?rui împ?r??ie d?inuie?te din neam în neam. To?i locuitorii p?mântului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor ?i cu locuitorii p?mântului, ?i nimeni nu poate s? stea împotriva mâniei Lui, nici s?-l zic?: ‘Ce faci?’

În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; ?i slava împ?r??iei mele, m?re?ia ?i str?lucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii ?i mai marii mei din nou m-au c?utat; am fost pus iar??i peste împ?r??ia mea, ?i puterea mea a crescut”.

Monarhul atât de mândru odinioar? a devenit copilul umil al lui Dumnezeu; conduc?torul tiran ?i arogant a devenit un împ?rat în?elept ?i îndur?tor. Acela care sfidase ?i hulise pe Dumnezeul cerului, a recunoscut acum puterea Celui Prea Înalt ?i cu seriozitate a c?utat s? promoveze temerea de Iehova ?i fericirea supu?ilor lui. Sub mustrarea Aceluia care este Împ?ratul împ?ra?ilor ?i Domnul domnilor, Nebucadne?ar a înv??at în cele din urm?, lec?ia pe care to?i conduc?torii trebuie s? o înve?e, ?i anume c? adev?rata m?re?ie const? într-o bun?tate adev?rat?. L-a recunoscut pe Iehova ca Dumnezeul cel viu, zicând: “Acum eu, Nebucadne?ar, laud, înal? ?i sl?vesc pe împ?ratul cerurilor, c?ci toate lucr?rile Lui sunt adev?rate, ?i El poate s? smereasc? pe cei ce umbl? cu mândrie”.

Planul lui Dumnezeu ca cea mai mare împ?r??ie a lumii s? dea pe fa?? lauda Sa a fost împlinit. Aceast? proclama?ie public? în care Nebucadne?ar a recunoscut mila, bun?tatea ?i autoritatea lui Dumnezeu a fost ultimul act al vie?ii lui raportat în istoria sfânt?.

Scris de Alexandru I.

Vezi blogul autorului.