Cand nu-l mai inteleg pe Dumnezeu


A?a cum se cuvine unui drume? cu inima bun?, te salut în timp ce pa?ii mei î?i p?trund în cas?. Îmi scot haina de ploaie ?i tu?esc grav. Înc? din tonul vocii se simte setea mea. Mul?umesc pentru paharul de ap? proasp?t?; m? a?ez în col?ul mesei ?i încep a-?i povesti cu ochii tri?ti, cu inima r?v??it? ?i cu un zâmbet… a?a de ?ters pe chip. Mul?umesc înc? o dat? c? m-ai primit! Am tot alegat în lung ?i-n lat s? primesc un r?spuns întreb?rii mele: De ce? De ce nu-L mai în?eleg pe Dumnezeu?

De ceva vreme zâmbetele mele sunt tot mai triste, inima mea tot mai sec?tuit? de dor ?i simt c? ceva lipse?te. M? simt de parc? Dumnezeu, care locuia într-un ungher al inimii mele, a plecat. ?i… da, dac? stau s? privesc în acel col?, nu g?sesc decât un bilet pe care scrie: „S? nu ui?i niciodat? cât de mult te iubesc!”. ?i semneaz? în dreapta jos, „Hristos”.

Cum a? putea s?-L mai în?eleg pe Hristos? În fiecare zi am încercat m?car câteva clipe s? stau de vorb? cu El. am încercat s? fac binele, am încercat s? ajut. De ce a plecat? Cum a? putea s?-L mai în?eleg pe Hristos?

Dar te-ai întrebat m?car pentru o clip? dac? nu cumva tu L-ai alungat?

Cum?! Crezi c? eu L-a? fi alungat? Nu, nu a? face asta niciodat?! Îl doresc pe Hristos în via?a mea! Nu L-a? alunga din inima mea niciodat?! Niciodat?!!! ?i în?epenesc la gândul c? L-am f?cut s? se simt? ca un str?in în inima mea… sau, cel mult, ca un musafir.

Mai iau o gur? de ap? ?i strâng paharul în mâini, gândindu-m? la cum s-o fi sim?it El, în inima mea. De ce nu mi-am dat seama c? trebuia s?-I vorbesc ca unui prieten ?i nu ca unui str?in, c? trebuia s? râd ?i s? plâng pe um?rul Lui în loc s? înghit în sec de fiecare dat? când inima sta gata s?-mi r?bufneasc??

Nu am în?eles de ce a plecat! Dar poate c? nici m?car n-a fost vreodat? în inima mea. Poate c? doar am crezut. Îns? dac? a fost ?i dac? a l?sat acel bilet: „S? nu ui?i niciodat? cât de mult te iubesc!”… oare cum a? putea s? în?eleg o astfel de iubire? Eu.. nu merit atâta iubire! De ce m? iube?te când eu nici pe departe nu sunt a?a cum El î?i dore?te s? fiu? Cum a? putea s?-L mai în?eleg pe Dumnezeu?

M? mai gândeam la atâtea momente din via?a mea, în care problemele ?i întreb?rile au dat n?val?, când inima mi-a fost r?nit?, când am fost la un pas de moarte ?i lucrul pe care l-am sim?it a fost c? lui Dumnezeu nu-i pas?, c? nu-L intereseaz? am?nuntele din zilele mele grele, cu nori. Cum s? în?eleg un astfel de Dumnezeu care, în timp ce îmi spune c?-I pas?, îng?duie atâtea furtuni? Cine s?-L mai în?eleag? pe Dumnezeu? – îmi tot repetam în minte ?i m?-ngrozeam la gândul c? nu însemn nimic pentru El!

?i dup? ce-am alergat o bucat? bun? de drum ca s?-mi lini?tesc sufletul ?i lacrimile, m-am oprit în dreptul unui copac. Era a?a de frumos! Parc? ?i acum v?d, parc? îi simt ?i acum umbra r?coritoare… ?i am în?eles c? acel copac a fost creat pentru mine, c? întreaga natur? poart? semn?tura lui Dumnezeu pentru ca eu s? m? bucur de ea. ?i-atunci, cum a? putea s?-L în?eleg pe Dumnezeu?

Chiar dac? î?i este greu s? crezi asta totu?i Lui Dumnezeu îi pas? de tine mai mult decât crezi!

Cum? Lui Dumnezeu îi pas? de mine? ?i-atunci, furtunile? Problemele mele? De ce le-a îng?duit un Dumnezeu care a creat acest univers pentru om, pentru mine?

Dar dac? acele momente pe care tu le nume?ti „furtuni” ?i-au fost îng?duite având menirea de a te ajuta s?-L descoperi pe Dumnezeu, de a te apropia mai mult de El, tot nu L-ai în?elege? Ai continua s? spui c? lui Dumnezeu nu-I pas?? El era acolo, lâng? tine, când furtunile p?reau s?-?i doboare corabia. Îns? tu ai preferat s? prive?ti la valuri în loc s? prive?ti la via?a din tine, dat? de El ?i ocrotit? în palmele lui Dumnezeu. Puteai chiar s? fii plin? de bucurie tocmai pentru c? ?tiai c? al?turi de tine este Dumnezeu.

Nu în?elegeai de ce te iube?te când tu nu meritai asta?

Spune-mi m?car un om care merit? s? fie iubit! Spune-mi ce-ai putea s? faci ca s? meri?i o dragoste ca a Lui? Po?i s?-I câ?tigi dragostea? Sau…po?i s?-L opre?ti s? te mai iubeasc?? Pentru asta ai fost creat?, te-a creat cu un scop: s? fii iubit? de El!

Acum…Îl în?elegi pe Dumnezeu?

Cu r?suflarea t?iat? ?i cuvintele pe jum?tate nerostite de uimire, nu mai pot rosti decât atât: „Acum îl în?eleg pe Dumnezeu!”… Am ales s? tac înaintea Lui, am ales s? încetez s? mai cârtesc l?sându-L pe El s?-mi fac? de în?eles ceea ce nu în?eles, s? dea sens lucrurilor care par s? nu aib? sens! Iar când sunt lucruri pe care nu trebuie s? le în?eleg, am înv??at s? accept asta, admirându-L pe Dumnezeu promisiunea c? va veni ?i acea zi în care nimic nu-mi va mai r?mâne nimic neîn?eles!

Dac? ?i ?ie ?i se pare uneori de neîn?eles Dumnezeu, deschide-?i ochii ?i urechile inimii… Dumnezeu vrea s? te lase s? Îl vezi, vrea s? te lase s? Îl auzi… Vor r?mâne mereu lucruri pe care nu le vei în?elege când vine vorba de Dumnezeu. Nici s? nu avem o astfel de preten?ie… Poate tocmai din acest motiv Dumnezeu are un farmec aparte, poate asta îi d? unicitate…

Mul?umesc înc? o dat? pentru paharul de ap?! Te las acum! R?mâi cu bine

Scris de Sally Quitar, crestin3d.net

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s