"În toate bisericile existau informatori!"


În prim?vara lui 1989, Gligor Hada era deja de opt ani pastor al Bisericii Penticostale din Hunedoara. Conti­nua s? r?spândeasc? Bibliile aduse din Germania prin Biserica Reformat?. ?tia c? este urm?rit de Securitate atât la serviciu, cât ?i în biserica pe care o conducea. Tot în acea pri­m?var?, fiul s?u cel mare a fugit din ?ar?, trecând Dun?rea înot în fosta Iugoslavie.

Ast?zi, crede c? e timpul ca to?i fo?tii informatori ai Securit??ii s? fie cunoscu?i, pentru c? a venit vremea ca lumea s? afle adev?rul, oricât de dureros ar fi. Este convins c? ace?tia au fost infiltra?i în toate bisericile, dar spune c? i-a iertat pe to?i cei care i-au f?cut r?u. Peste ani, unul dintre prigonitorii s?i l-a privit în ochi ?i ?i-a cerut iertare. Gligor Hada locuie?te în continuare la Hunedoara, unde este p?stor al mai multor biserici penticostale din zon?.

AMENIN?AT CU MOARTEA
Gligor Hada s-a n?scut în urm? cu 69 de ani într-o familie cu nou? copii din jude?ul Alba. A muncit de la 14 ani la CAP ca s? î?i câ?tige existen?a. A dormit în grajd cu animalele pe care trebuia s? le îngrijeasc?, iar uneori ?o­bolanii se plimbau nestingheri?i peste trupul adormit al b?iatului de atunci. Mama sa a intrat în rândurile cre­dincio?ilor penticostali în 1948, într-o perioad? crunt?, ?i a avut parte pân? ?i de oprobriul propriului so?, pentru credin?a sa. La 16 ani, Gligor Hada î?i urmeaz? mama în credin??. În 1963 a ajuns la Hunedoara, unde s-a angajat în combinatul siderurgic.

Ani în ?ir, împotriva credincio?ilor penticostali au existat persecu?ii din partea regimului comunist. Gligor Hada î?i aminte?te ast?zi c? la început penticostalii se rugau pe unde pu­teau: “Era o grupare foarte mic?. În sat, în jude?ul Alba, eram urm?ri?i de mi­li?ieni ?i, îmi pare tare r?u s? spun acest lucru, de preo?i. Au existat cazuri în care oamenii au fost aresta?i pentru c? aveau praf pe genunchii pantalonilor, semn c? se rugau. Casele în care mergeau la rug?ciune aveau lut pe jos ?i a?a se murd?reau oamenii. Eram urm?ri?i ?i monitoriza?i, dar acest lucru nu ne-a f?cut s? d?m îna­poi. Mai apoi, erau case private de ru­g?ciune, pentru care se ob?ineau cu greu autoriza?ii. D?deau pân? la urm? acele aprob?ri. Eu cred c? era o tactic? de-a lor pentru a putea s? ne su­pravegheze mai bine ?i mai simplu”.

Când a ajuns în Hunedoara, Gligor Hada a g?sit o comunitate de aproximativ 500 de credincio?i cu familiile lor cu tot. Ani în ?ir a încercat s? ob?in? autoriza?ii pentru ridicarea unei bi­serici. De cultele religioase r?spundea pe vremuri câte un inspector la trei jude?e. Reprezentan?ii Cultelor erau chema?i la un fel de raport de c?tre ace?tia. Inspectorul Avr?mu? r?spundea de Hunedoara, Arad ?i Alba.

Continua aici
Sursa, http://www.voxvocis.us

6 thoughts on “"În toate bisericile existau informatori!"

  1. Sacrificiul lor nu a fost in zadar. Nu au murit in zadar desi uni (ceilalti) au trait in zadar.
    Cinste Lor! Tuturor celor ce nu au cedat persecutiei si ispitelor trecatoare, “Memorie Vesinica”.

  2. Si in prezent, Bisericile Penticostale din Cultul Penticostal sunt pline de informatori si ofiteri de securitate (imputernicitul de la culte/reprezentantul guvernului); poate sunt chiar mai multi decat in regimul lui Ceausescu.

    In trecut, “Securitatea din Biserica” in colaborare cu “Securitatea din Institutiile Statului” atat de mult urmareau si persecutau pe membrii din biserica care aveau o reputatie buna si sanse mari sa acceada la functii inalte in Biserica sau Cult, pana cand membrii trebuiau sa se coboare la nivelul de “fugari” al societatii, renuntand la toata agoniseala lor adunata in Romania. Fugarii erau cei mai fericiti oameni atunci cand isi vedeau familia intregita; pentru acest lucru Statul American acorda Romaniei “Clauza celei mai favorizate natiuni”, iar Ceausescu primea in schimb cateva mii de dolari pentru fiecare jumatate de familie si copii exportati dincolo.

    Multi dintre credinciosi au facut si inchisoare inainte de a fugi peste granita, iar altii ca sa nu faca inchisoare trebuiau sa paraseasca tara fortat. Cei persecutati din biserici care fugeau/emigrau spre America primeau azil religios, invocand ca au fost persecutati in Romania comunista.

    Romanii “fugiti” in America nici acolo nu aveau linistea pe care o cautau, deoarece Securitatea din Romania trimitea si in America spionii/agentii securitatii, mascati sub diferite forme pentru a-i urmari.

    In prezent, membrii din Bisericile Penticostale care atrag atentia conducatorilor ca s-au departat de Biblie, sunt exclusi din biserici fiind nevoiti sa formeze Biserici Penticostale Independente.

    Mai jos redau fragmente din “Istoria Bisericii Penticostale din Romania” de Andreiescu Valeriu.

    “…………………………………………………………………………

    CULTUL PENTICOSTAL IN EPOCA PRIMULUI SAU PRESEDINTE GHEORGHE BRADIN (1950-1962)
    Primul congres al Cultului Penticostal a avut loc la Arad pe 21 si 22 iulie. La acest congres au fost alesi presedintele (Gh. Bradin), vicepresedintii (A. Vamvu si D. Zamfir), secretarul general (T. Sandru) si casierul central (P. Ardeu). Cultul Penticostal a avut sediul central la Arad din 1950 si pana in 1554. A. Vamvu si T. Sandru au deschis un birou reprezentativ al Cultului Penticostal la Bucuresti in toamna anului 1951 in cladirea Bisericii pastorita de Vamvu pe strada Popa Nan la nr. 106. A. Vamvu se mutase mai devreme din Craiova la cererea BDAP. El a infiintat o biserica pe strada Marcuta nr. 58 si a mutat-o in 1951 pe strada Popa Nan. T. Sandru a venit la Bucuresti in toamna anului 1951 unde a urmat facultatea de istorie a Universitatii din Bucuresti pana in 1956 cand a obtinut o diploma in istorie avand ca specializare istoria antica. In 1951-1952 multe cursuri biblice au avut loc (in Radauti, Cluj, Timisoara si Bucuresti) pentru a corecta “slabiciunile” doctrinare ale predicatorilor locali. In 1952 conducerea centrala a Cultului Penticostal a organizat conduceri locale pentru Adunarile Bisericii Penticostale in toata tara. Pentru prima oara, in 1952, comunistii au cenzurat cantarile crestine atunci cand a aparut a cincea editie a Harfei Bisericii lui Dumnezeu. Primele lectii de scoala biblica au fost redactate de Constantin Caraman si tiparite in numarul preliminar al Buletinului CP din 1952. Buletinul CP a aparut regulat din septembrie 1953. T. Sandru a fost primul redactor sef. C. V. Roske (redactor sef din 1986) a contribuit la aceasta revista incepand cu primul numar. In prezent el inca publica principala revista penticostala din Romania. Din 1953 Calendarul Cultului Penticostal a fost publicat cu lectiile duminicale biblice si teme zilnice de meditatie. La 12 septembrie 1954 a avut loc o adunare solemna la Arad pentru a desemna mutarea sediului central de la Arad la Bucuresti. In octombrie sediul general central al Bisericii Penticostale s-a mutat pe strada Bradului nr. 38 din Bucuresti. Anul urmator s-a mutat din nou in strada Carol Davila nr. 81 unde a ramas pana In prezent. In octombrie 1954 Pantelimon Cojocaru din Bucuresti a obtinut postul de casier central al Cultului Penticostal in locul lui Petru Ardeu din Arad. Din 1954 pana in 1958, T. Sandru a fost pastorul bisericii celei mai mari din Bucuresti, aflata pe calea Crangasi la nr. 23 (in prezent Bis. nr. 1). Aceasta biserica si-a avut inceputurile in casa sorei Ionescu din Splaiul Indepenentei unde in mai 1948, credinciosii au fost agresati de niste agenti ai politiei secrete (securitatii). Pastorul Ioan Jiloveanu s-a dus la sediul Securitatii pentru a protesta si a fost batut atat de crud incat a murit in scurt timp dupa aceea. Biserica s-a mutat la sfarsitul anului 1948 in Calea Crangasi condusa de pastorul Gabriel Apetrei (1948- 1954). Cursurile biblice de trei luni din 1954/1955 si 1955/1956 au fost remarcabile pentru ca printre invatatori a fost si o femeie Maria Manea. Federatia Cultelor Evanghelice (FCE), incluzand penticostalii, bapistii, Crestinii dupa Evanghelie si adventistii a fost recunoscuta oficial impreuna cu cultele respective, dar aceasta nu a durat prea mult din cauza restrictiilor comuniste.

    Autoritatiile comuniste au vazut ca este mai usor sa inchida bisericile prin manipularea conducatorilor lor, decat sa se foloseasca de actiunile ilegale ale agentilor Securitatii.

    Conducatorii CP din Bucuresti intre 1951 si 1954, A. Vamvu si T. Sandru au fost constransi sa inchida Biserica din strada Coltea nr. 8 a pastorului Eugen Bodor. Mai tarziu Eugen Bodor a fost inchis 3 luni pentru propaganda religioasa. El a fost primul teolog penticostal roman care a scris cateva studii teologice care au circulat clandestin.

    Autoritatile Comuniste au incercat o asa zisa “reglementare” a serviciilor bisericesti ce trebuia sa aiba loc doar Sambata seara, Duminica dimineata si lunar joia pentru Cina Domnului.

    Ei au incercat de asemenea sa schimbe unii lideri pentru a controla mai bine conducerea Cultului.

    O astfel de presiune a determinat cel de-al II lea congres al Bisericii Penticostale sa nu-i realeaga pe A. Vamvu, D. Zamfir, T. Sandru si P. Cojocaru.

    A fost ales un comitet executiv al CP, format din presedintele – Gh. Bradin, vicepresedintii – P. Bochian si Petru Tivadar (care a emigrat in SUA), secretarul general si redactorul sef al buletinului CP – Ioan Manea si casierul central Ioan Oprea. In 1959 I. Manea si-a dat demisia fiind inlocuit de Ioan Danciu ca secretar general al Bisericii Penticostale si de Emil Bulgar ca redactor sef al Buletinului Bisericii Penticostale (1959-1964). Pavel Budean in varsta de 70 de ani, veteranul penticostalismului roman din SUA si Romania a fost primul penticostal din afara ce a vizitat Romania dupa cel de-al II lea razboi mondial. In toamna anului 1956 el a sosit in Bucuresti in casa lui T. Sandru care era deja pe lista neagra a regimului. Budean a fost primit calduros in Bucuresti si in tara. In 1958, T. Sandru si A. Vamvu au fost demisi din functiile lor de pastori si dati afara din conducerea CP impreuna cu comitetele bisericilor din strada Popa Nan si din Calea Crangasi. Inainte sa moara la Detroit in 1958, Budean i-a cerut lui David du Plessis, secretarul general al Conferintei Mondiale Penticostale, sa-l invite pe T. Sandru la sesiunile CMP. Aceasta l-a ajutat pe Sandru sa fie reprimit mai tarziu in CP. T. Sandru a fost inlocuit din Biserica nr. 1 Crangasi de insusi presdintele CP avandu-l ca asistent pe pastorul Emil Bulgar (1958 – 1962).

    Intre 1962 – 1964 Bulgar singur a fost pastor in Crangasi. Vamvu a fost inlocuit din Biserica din strada Popa Nan de catre Ioan Oprea casierul central al CP. Mai tarziu pastorul bisericii din Popa Nan a fost D. Matache.

    Excluderea lui Vamvu, Sandru si a altor lideri ai Bisericii (chiar a tanarului C. V. Roske impreuna cu comitetele celor doua biserici) a fost parte integranta a polititicii Departamentului Cultelor – DC.

    Intr-adevar DC pretindea sa aprobe ordinarea slujitorilor si limita numarul lor.

    Astfel pentru a primi o legitimatie de pastor acestia trebuia sa semneze o intelegere de cooperare cu autoritatile statului si Securitatea si nu trebuiau sa permita manifestari supranaturale ca vorbirea in alte limbi si proorocia.

    In mod evident doar putini pastori au respectat aceasta intelegere. De aceea, Securitatea a incercat sa-si caute colaboratori printre pastori si cateodata a reusit.

    Ei trebuia sa semneze o intelegere speciala si primeau un nume conspirativ; se intalneau cu ofiterii securitatii intr-un apartament conspirativ, fiind platiti cu o suma derizorie. Poate ca uneori acesti agenti au incercat sa apere Biserica asa ca Securitatea si-a infiltrat si oamenii sai printre membrii Bisericii.

    O autorizatie oficiala era necesara pentru o biserica pentru a se aduna legal si pentru a avea o casa de rugaciune. Astfel de autorizatie era greu de obtinut.

    Cel mai greu deceniu a fost din 1955 si pana in 1964.Autoritatile s-au amestecat in oficierea actelor de inchinare.

    Au interzis botezul in apa pentru aceia care nu erau nascuti din parinti penticostali.

    Lista candidatilor trebuia sa fie aprobata de conducerea autoritatilor locale. DC aveau reprenzentati in toate judetele iar acestia trebuia sa aprobe serviciile de botez sau de casatorie. Oficialitatiile comuniste trebuia sa aprobe predicatorii din biserici; predicatorii vizitatori nu erau acceptati. Relatiile cu Bisericile si cu crestinii din Occident erau admise doar cu aprobare speciala. Distribuirea Biblilor si a publicatiilor religioase era in parte interzisa.

    Penticostalii nu puteau obtine slujbe in administratie, educatie si mass-media, etc. Ei erau intotdeauna suspectati ca fiind agenti ai Occidentului. Dupa politica “reglementarii serviciilor divine”, a urmat politica “simplificarii” lor. Orchestrele si fanfarele bisericii erau interzise, dar dorinta de a desfiinta corurile bisericilor nu a putut fi realizata. Ultima faza a oprimari religioase din timpul celui mai greu deceniu a fost “arondarea” bisericilor, efectuata intre anii 1960 si 1963. In multe sate, chiar in orase si chiar in capitala o multime de biserici penticostale si-au pierdut autorizatia sub pretextul ca au membri prea putini. Credinciosii erau repartizati in biserici mai mari si mai indepartate.

    Slujitorii bisericilor desfintate si-au pierdut legitimatiile de pastori.

    Pastorii erau aprobati de autoritatiile comuniste dupa o verificare indelungata.

    In comparatie cu perioada de existenta clandestina a Bisericii Penticostale (1922-1944), persecutia sub regimul comunist nu a parut atat de aspra precum cea a Bisericii Ortodoxe.

    Controlul DC si al Securitatii asupra CP a fost insa mult mai apasator decat abuzurile nesistematice ale vechiului regim care se limita sa-i inchida si sa-i agreseze pe penticostali si sa le inchida casele de rugaciune, fara sa le faca imposibila o viata spirituala libera exceptand epoca lui Antonescu.

    Aceasta libertate spirituala era intr-un pericol mai mare sub comunisti care de altfel au renuntat la vechile abuzuri impotriva credinciosilor. Astfel, unii penticostali nu s-au alaturat CP sau l-au parasit devenind dizidenti penticostali.

    Unii dintre ei au negat chiar denumirea de penticostali, numindu-se “credinciosi apostolici”. Numarul lor nu a putut creste din cauza persecutiei si uneori acestia au imbratisat doctrine eretice. Penticostalii ce au ramas in CP oficial si nu s-au supus reglementarilor opresive au fost mult mai eficienti decat dizidentii stricti, care au avut de infruntat o persecutie mai severa. Cele doua lucrari despre persecutia comunista anti-crestina din Romania nu mentioneaza prea multi penticostali. Este usor de gasit exemple de penticostali persecutati care nu sunt inregistrati in aceste lucrari cum au fost: Ioan Jiloveanu, Eugen Bodor (ambii mentionati deja) sau Alecu Iacob dirijorul Orchestrei Filarmonicie din Sibiu si compozitorul de imnurilor penticostale (cel mai reprezentativ imn penticostal roman: “Azi Duhul Sfant e roua diminetii”), care a fost inchis in anii ’60.

    Cel mai faimos penticostal roman persecutat a fost Constantin Caraman care a executat munci fortate la “Canalul mortii” Dunare – Marea Neagra in 1951 – 1952. El a devenit mai tarziu un reprezentat al tuturor crestinilor persecutati si a fost din nou inchis (1963-1964; 1977). Binecunoscutul pastor luteran Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, niste evrei romani, au fost foarte apropiati de penticostalii romani de cand au fost botezati cu Duhul Sfant cu semnul vorbirii in alte limbi. T. Sandru in cartea sa “Trezirea penticostala”, a publicat o fotografie a sotilor Wurmbrand impreuna cu cativa penticostali in 1965 inainte ca renumitii dizidenti sa paraseasca Romania. Bisericile pastorite de pastorul Pantelimon Cojocaru din Calea Mosilor nr. 312 si de Ioan Panzaru din Soseaua Giurgiului au fost inchise, dar in acelsi timp Panzaru a redeschis o biserica penticostala in 1961 pe strada Miulesti la nr. 29, plantata in 1955 de Leon Cojoc si Negailov. Aceata biserica promitea sa aiba un viitor glorios.

    Presedintele CP, Gh. Bradin a murit pe data de 25 martie 1962. Serviciul funerar a fost oficiat la Arad pe dat de 28 Martie 1962, urmat fiind de o intrunire la locuinta lui Petru Ardeu unde vicepresdintele Pavel Bochian a fost ales ca presdinte ad-interim. Guvenul comunist nu a permis intrunirea congresului CP cu scopul ca un nou presedinte sa fie ales si astfel Pavel Bochian a ramas ca presedinte deplin al CP pana in decembrie 1989, pe baza Statutului CP.

    Pavel Bochian a fost supraveghetorul comunitatii Arad a CP din 1951, post pe care l-a ocupat pana in 1965, chiar si dupa anul 1962, an in care a fost ales presedinte al CP.
    In anul 1965 el s-a mutat de la Arad la Bucuresti. Intre anii 1951 – 1965, Bochian a fost pastor la biserica Gloria, cea mai mare biserica din Arad.

    Dupa moartea lui Bradin, pastorul Bisericii Penticostale nr. 1 din Bucuresti (Crangasi) a fost Emil Bulgar, urmatorul presedinte al CP. In septembrie 1965 el a fost demis de catre autoritatile comuniste iar Bochian a devenit pastor al Bisericii Penticostale nr. 1 – Crangasi (1964 – 1989), avandu-l pe Bulgar ca pastor asistent. (Bulgar si-a primit inapoi legitimatia de pastor doar pe data de 28 decembrie 1989).

    Dupa “arondarea” bisericilor inceputa in 1961, autoritatile comuniste au pus in aplicare politica de “arondare” a comunitatilor regionale ale CP incepand cu anul 1962. Exceptand filialele Arad, Oradea si Suceava, toate filialele (chiar si cea din Bucuresti) au fost dizolvate.

    Supraveghetorul filialei Bucuresti, Dumitru Matache l-a inlocuit pe I. Oprea ca trezorerier central, iar in 1964 el a devenit vicepresdinte in locul lui Petru Tivadar.

    Filiala Arad era cea mai mare, intinzandu-se de la Arad si pana la Bucuresti si Constanta. Ea era condusa de catre Petru Ardeu, Alexandru Maris si Ioan Berar.

    Filiala Oradea era condusa de catre Petru Tivadar, Mihai Chise si Ioan Pop. Tivadar a emigrat in SUA in 1964. Ceilalti doi lideri au fost inlocuiti de Ioan Berar ca supraveghetor si de Constantin Creanga ca secretar.

    Filiala Suceava era condusa de catre Grigore Duciuc ca supraveghetor si de Dumitru Zamfir. Ei mai apoi au fost pensionati si inlocuiti de Constantin Grossu ca supraveghetor si de Dorin Udisteanu ca secretar.

    Toti acestia erau membrii in Consiliul Bisericesc ca si ceilalti lideri bisericesti regionali: Maramures – Gavril Latis din Razoare; in judetul Bistrita- Nasaud – George Marcus din Dumitra; in judetul Cluj – Ioan Pop din Dej si Nicolae Pop, Ioan Popa si Ioan Solodan in orasul Cluj; in judetul Hunedoara – Ilie Lipovan si succesorul sau ca pastor pe judet, Viorel Moise, in judetul Mures – Petru Murar si Augustin Berindean din Targu Mures; in judetul Brasov – cei doi pastori, Teodor Popovici si Tudor Lacatus care au construit doua cladiri bisericesti aceeasi adresa, nr. 2- 4 de pe str. Branduselor (fondatorii unei biserici care in prezent numara peste 700 de membrii); in Timisoara – Ciolac Dinca, Vasile Crisan, Ioan Mengher, Toma Dutu, Constantin Leontiuc si mai tarziu Iosif Franc si Teodor Codreanu; in provincia Oltenia – Constantin Cretan din Craiova (jud. Dolj) si Grigore Botanel din Targu Jiu (jud. Gorj); in provincia Dobrogea – Nicu Topciu din Constanta. Noul presedinte al CP, P. Bochian la primul consiliu bisericesc a propus sa fie readmisi ca membrii ai CP Trandafir Sandru, A. Vamvu, Chr. V. Roske si toti acei care fusesera eliminati in 1958. Consiliul a fost de acord cu aceasta, dar conform cu Satutul CP aprobatera necesar si acordul DC care a intarziat mult de Guvern. Sandru considera ca autoritatile comuniste au fost convinse sa accepte readmiterea sa in CP pentru ca a fost primul roman invitat la o conferinta penticostala internationala. Intr-adevar, Donald Gee a sugerat universitatii Oral Roberts din Tulsa, Oklahoma, SUA sa-l invite pe Sandru la o conferinta ce a avut loc acolo din 12 pana pe 25 noiembrie 1963. In 13 august 1963 Sandru a fost reprimit in CP si pe 1 februarie 1964 a fost numit pastor al bisericii de pe strada Miulesti nr.29, la periferia Bucurestiului. Pe 15 octombrie a fost demis din pastoratie, pentru ca a incercat sa mareasca cladirea bisericii fara permisiunea DC. La insistentele pastorului P. Bochian, Alexie Vamvu a fost de asemenea reprimit in CP si numit ca secretar general al CP cu aprobarea DC. Dupa aceasta a fost numit pastor al bisericii din cartierul Tudor Vladimirescu din Bucuresti. Dictatorul Gheorghiu Dej a inceput in 1964 politica romana de independenta fata de URSS. Aceasta politica a fost continuata din 1965 de succesorul sau N. Ceausescu.O astfel de politica avea nevoie de suportul vestului impotriva URSS, din cauza invaziei sovieticilor in Cehoslovacia din 1964. De aceea, regimul roman a devenit mult mai receptiv la presiunile vestului in favoarea libertatii religioase si detinutii politici au fost eliberati in Romania cel putin pentru moment.

    In aceste circumstante, Sandru si-a recapatat licenta de pastoratie pe 27 aprilie 1968.

    In secret, el coopera cu Walter Holllenweger trimitandu-i materiale pentru o istorie a penticostalismului romanesc.

    Conducerea CP a fost reorganizata cu alegerea lui P. Bochian ca presedinte, D. Matache vicepresedinte si casier central, A. Vamvu ca secretar general, si T. Sandru ca redactor sef al Buletinului CP. Sandru a fost ajutat sa publice Buletinul CP de catre Chr. V. Roske care ilegal a tradus in romaneste multa literatura crestina tiparita in Germania pentru
    Romania.

    In Romania a mai editat carti penticostale de imnuri si alte carti penticostale aprobate de DC. Pavel Bochian l-a numit pe Emil Bulgar ca director al Casei de Pensii a CP.
    Emil Bulgar si-a pierdut autorizatia de pastor in 1964 din cauza vizitei unui misionar olandez in biserica sa. In 1967, penticostalii vestici din Norvegia, Franta, Marea Britanie, SUA si Germania au vizitat Romania. Intre 12 septembrie ii 11 octombrie 1968, Pavel Bochian cu T.Sandru ca translator, au vizitat bisericile penticostale din Franta, Marea Britanie, Norvegia si au participat la o conferinţa penticostala in Trondheim. Bochian a reprezentat CP la Conferimta Penticostala Mondiala din Dallas (3-8 noiembrie 1970). CP a fost de asemenea reprezentat la Conferimta Europeana Penticostala din Berna (24 iunie – 2 iulie 1972). Mai târziu, Bochian si Sandu au fost aleşi in comitetul CEP. Delegatii din Norvegia, Belgia, Ungaria si Bulgaria au participat la celebrarea semicentenarului CP in Bucuresti pe 14 octombrie 1972. Relaţiile internaionale ale CP au avut o adevărata presiune asupra Guvernului roman cu privire la libertatea religioasa a CP. Acest lucru era necesar deoarece in anii ’60 o noua etapa a expansiunii penticostale începe in România si autoritatile comuniste au incercat sa o opreasca. De la o expansiune in regiunile rurale in special cauzata mai ales de natalitatea crescuta din familile penticostale taranesti, penticostalismul romanesc a trecut la o expansiune mai rapida in zonele de oras, astfel incat din 1956 pana in 1976 in Romania numarul penticostalilor a sporit de la 54.000 la 100.000. /I. M. Popescu. op. cit., p. 231./

    Acesta a fost rezultatul politicii comuniste care avusese ca scop o cresterere irationala a zonelor industriale si urbane. In aceste circumstante, o multime de penticostali au fost constransi sa se mute in orase care devin centre ale penticostalismului. Evanghelismul penticostal si represaliile autoritatilor comuniste pot fi ilustrate prin multe exemple. Veteranul Vasile Gaspar a primit (impreuna cu C. Caraman) o sentinta de 3 ani si 6 luni de detentie in 1963 pentru “activitate distructiva”. Ei au fost eliberati in 1964. Predicatorul penticostal C. Tarnvaski a fost arestat in 1971 si inchis pentru cateva luni pentru ca detinea Biblii si literatura religioasa. In 1971, pentru acelasi motiv a fost inchis pentru cateva luni si predicatorul tigan, Vasile Rascol din Bucuresti. In 1974-1976, el a executat doi ani de detentie pentru ca primise Biblii de peste granita, fara autorizatie. Predicatorul penticostal Cornel Mihai a fost inchis in 1971-1972 (impreuna cu C. Caraman) pentru primirea si distribuirea unor biblii. In 1974-1976, Chr. V. Roske nu avea dreptul sa primeasca nici o slujba fiind acuzat de “propaganda religioasa”. El putea fi bucuros ca nu fusese acuzat de “parazitism ” si intemnitat pentru ca nu avea slujba, precum penticostalii Viorel Lacatus (din Medias), Ioan Samu (din Medias), Francisc Paris (Darlos), care au fost condamnati in noiembrie 1978 la 6 luni de detentie pentru “parazitism” si activitate “anarhista”, adevaratul motiv fiind activitatea lor religioasa. Din cauza unei cereri de emigrare in SUA penticostalii Paramon Gagea (Bistrita) si Simion Holbura (Mijlocenii Bargaului) au fost condamnati la 4 luni de inchisoare pentru asa-zisul “parazitism” in ianuarie 1979.

    Un predicator penticostal Ioan Toader inginer in Ploiesti a efectuat mai mult de 5 ani de detentie (1981-1986) pentru ca a distribuit Biblii si literatura evanghelica. In 1986, pastorul penticostal din Satul Mare, Victor Opris a fost condamnat la 9 ani de inchisoare pentru ajutorul dat acelor care au incercat sa fuga din tara. Adevaratul motiv a fost activitatea sa de evanghelizare si infiintare de biserici. In urma protestele internationale, Opris a fost eliberat dupa doi ani si si-a intensificat activitatea sa penticostala.
    Inmultirea bisericilor penticostale a determinat interventia autoritatilor comuniste. Astfel, constructia caselor de rugaciune era adesea stopata. Noua casa de rugaciune din Campia Turzii a fost demolata pentru ca devenise mult mai mare decat fusese aprobata. Demolarea cladirii unei biserici penticostale din Bistrita avut loc in Imprejurari tensionate, trupele de politie luptandu-se cu credinciosii si copii acestora. Noul acoperis al cladirii bisericii din Radauti a fost daramat. Cand N.Ceausescu a inceput sa demoleze in Bucuresti toate cladirile de cult prin anii ’80, prima a fost demolata cladirea bisericii nr. 1 Crangasi in 1980, desi pastorul sau era presedintele CP, P. Bochian. Ea a fost inlocuita de o mare baraca pana in prezent. Regimul comunist dadea cu mare greutate autorizatia oficiala pentru bisericile penticostale si a desfintat bisericile neautorizate , cum a fost biserica “Filadelfia” din Medias care a fost declarata ca “grup anarhist” in 1978. Credinciosii nu erau lasati sa se intalneasca nici chiar pentru scrierea unor petitii pentru primirea autorizatiei. Astfel, in 1979, lucratorii oficiali ai penticostalilor care au organizat astfel de intalniri in satul Stramba (jud.Bistrita-Nasaud) au fost insultati si amendati de politie. Pastorii aveau dreptul sa viziteze credinciosii care traiau la mare distanta de biserica si sa le dea Cina Domnului cu o permisiune speciala de fiecare data. In 1980, pastorul penticostal Nicu Topciu din Constanta a vizitat pentru cauza mentionata credinciosii din satul Nicolae Balcescu (jud. Tulcea) aflat la o departare de 100 km. de Constanta . O multime de sateni ortodocsi beti condusi de politie si oficialitatile locale i-au batut pe credinciosii adunati in casa familiei Caltea (Dupa revolutia din 1989, penticostalii din acest sat, care aveau acum o biserica oficiala, au fost atacati din nou de satenii beti condusi de preotii ortodocsi ). Pavel Bochian aminteste cateva intamplari mai fericite. O cladire penticostala din Resita a putut fi construita dupa anul 1965 deooarece credinciosii lucrasera la construirea unei fabrici de paine din oras. Biserica ilegala de pe strada Mestecanis (Arad) a fost autorizata pentru ca nu era departe granita vestica. Alte biserici neoficiale au fost tolerate:de exemplu cea din orasul Drobeta Turnu -Severin (aceasta era de asemenea la granita de sud-vest ). P. Bochian a explicat conducerii Departamentului pentru culte ca membrii a 300 de biserici tolerate au acceptat sa efectueze pentru consiliile locale munci sociale importante ca de exemplu, sa adune recolta. Pastorul T. Sandru a obtinut aprobarea autoritatilor sa mute biserica sa din Bucuresti din strada Miulesti intr-o noua casa de rugaciune care trebuia sa fie construita pe strada Sebastian nr. 43. In 1974, autoritatile au intrerupt constructia. In 1978, presiunea SUA l-a convins pe Ceausescu sa permita constructia bisericii, ea sfarsindu-se in anul 1979. Aceasta era pana 1999 cea mai mare si mai moderna casa de rugaciune din Bucuresti. Ceausescu se gandea sa o demoleze in decembrie 1989 dar revolutia l-a impiedicat sa o faca. Teodor Codreanu , pastorul bisericii Elim din Timisoara a inaugurat in 1988 una dintre cele mai moderne si mai mari dintre casele de rugaciune din Romania. Astfel de case uriase de rugaciune au fost construite pentru prima data in Arad (biserica Gloria -1966) apoi in Oradea, Baia Mare, Galati, Brasov, Vicovu de Sus. Pare de neanteles cum autoritatile comuniste au tolerat astfel de constructii religioase. Numai rugaciunile si postul pot explica astfel de miracole. Conform estimarii facute de CP in 1982 erau 785 de biserici oficiale penticostale, 142 de pastori si aproape 150.000 de credinciosi inclusiv copiii. Statisticile guvernului comunist estimau pe atunci numarul credinciosilor penticostali la 58.000. Erau aproape 300 de biserici penticostale.

    Dupa evaluarea lui P. Bochian , in 1989 erau 300.000 de credinciosi penticostali in Romania. Aceste bune rezultate se datorau de asemenea acelora care au luptat pentru libertate religioasa in Romania. Baptistul Iosif Ton, penticostalul C. Caraman, ortodoxul G. Calciu Dumitreasa au atras presiuni externe impotriva lui Ceausescu care a renuntat sa-i controleze pe predicatori si botezurile in apa. In bisericile penticostale vorbirea in limbi si profetia au devenit in general libere. In 1977, Caraman a semnat un reportaj difuzat de Radio Europa Libera si a fost din nou arestat. Relativitatea extrema a tolerantei religioase manifestata de Ceausescu este ilustrata de conditiile de lucru de la Seminarul Teologic Penticostal intre anii 1976-1989. Dupa cursurile biblice pentru pregatirea pastorilor (1974-1976).

    Consiliul Bisericesc si comitetele filialelor au hotarat in 1976 infiintarea in Bucuresti a STP.

    T. Sandru a fost numit director si au fost alesi 15 studenti, cursurile durand 4 ani. Erau profesori putini si carti teologice doar in limba romana, dar studentii se straduiau prin toate mijloacele sa devina buni pastori.

    Autoritatile comuniste au interzis ca primele serii de absolventi sa fie ordinati ca pastori in 1980, dar Sandru a profitat de vizita unor oaspeti straini si a ordinat primii pastori formati la STP.

    Dupa promotia din 1980, DC a redus numarul studentilor de la STP de 15 la 5, iar dupa absolvirea din anul 1984 au fost admisi 10 studenti. Ulterior, doar 3 studenti erau admisi in fiecare an cu aprobarea speciala a Departamentului pentru culte pentru fiecare candidat.

    (Vom numi in continuare pe cativa absolventi ai STP: din prima generatie a STP ii amintim pe Marinel Mesaros, pastor in Cluj unul dintre cei mai importanti conducatori penticostali din Romania, Lazar Gog, pastor in Los Angeles, Bujorel Lucaci, pastor in Sidney; din a doua generatie Ioan Gurau, supravegheatorul comunitatii regionale Brasov, Romu Mocan, pastor in Dej si unul dintre fruntasii penticostali nationali; din generatia 1988, Martin Schaser, pastor in Viena, Luca Cretan , supraveghetorul comunitatii regionale Oltenia-Arges.).

    Nevoia de manuale pentru STP au determinat pe profesorii STP sa publice primele carti penticostale teologice in limba romana. ”Ghidul pastorului” (1976) continea cursurile tinute de Sandru intre anii 1974-1976. In plus Sandru a publicat in 1977 ”Viata apostolului Pavel si invataturile sale” , in 1979 ”Pneumatologia ”, in 1982 ”Biserica Apostolica Penticostala a lui Dumnezeu din Romania (in engleza si in romaneste), in 1985 ”Viata Domnului Isus Christos, activitatea si invataturile Sale”, in 1989 ”Doctrinele biblice ale bisericii”. C.V.Roske a publicat in 1979 ”Lectiuni biblice”. P. Bochian a editat in 1980 ”Biserica lui Dumnezeu si aspecte din viata sa”, apoi ”Viata apostolului Petru”, iar in 1988 ”Credinta si fapte” (in colaborare cu C.V.Roske). Emil Bulgar a publicat ”Geografia si istoria biblica” in colaborare cu A. Negoita de la Institutul Teologic Ortodox, iar A. Vamvu a publicat in 1989 “Actele de cult in Biserica lui Dumnezeu”.

    Incepand cu 1980, biserica penticostala si-a intarit legatura cu US Church of God renuntand la legaturile cu US Assemblies of God.

    Dupa 30 de ani de la cel de-al doilea congres al CP din1956, regimul comnuist a autorizat in final cel de-al treilea congres al cultului care a vut loc in 1986. A fost un succes pentru ca in acea vreme sinodului Bisericii Ortodoxe nu i se permitea sa se intruneasca pentru ca sa-si aleaga un nou patriarh in locul celui decedat. Mai mult de 100 de delegati au participat la cel de-al treilea congres al bisericii penticostale tinut la Bucuresti si au fost alesi prin vot secret o noua conducere cu multi lideri mai tineri: P.Bochian a fost reales in functia de presedinte, C-tin Leontiuc si Lazar Gog au fost alesi ca vicepresedinti, T. Sandru ca secretar general, A. Vamvu casier general si C.V.Roske ca redactor sef al Buletinului Cultului Penticostal.

    Emil Bulgar, Marinel Mesaros si altii au fost alesi in bordul de conducere al Bisericii Penticostale. Din cauza presiunii securitatii, Lazar Gog a plecat in SUA si a fost inlocuit de Ion Berar ca vicepresedinte. Multi penticostali au luat parte la revolutia anticomunista din decembrie 1989 in Timisoara, Arad, Bucuresti, Brasov si alte orase. Ei nu au considerat aceste evenimente ca o simpla lovitura de stat. Transformarile religioase, sociale si politice care au urmat au fost profund revolutionare si au atins chiar si economia care era bazata pe proprietatea de stat.

    UNIUNEA PENTICOSTALA DIN ROMANIA

    Dupa revolutia din 1989, bisericile penticostale si slujitorii lor au putut sa lucreze in deplina libertate.

    Pastorii nu au mai fost controlati de autoritatea de stat. Revistele si cartile penticostale nu au mai fost supuse cenzurii comuniste.

    Politia nu i-a mai persecutat pe credinciosi iar perchezitiile prin case au fost oprite. Bisericile penticostale puteau fi acum autorizate numai de conducerea centrala penticostala – toate bisericile neoficiale au fost recunoscute. Predicarea Evangheliei s-a putut face pe scara larga. Bibliile si literatura evanghelica au putut fi importate, tiparite, distribuite si noi biserici au fost infiintate in deplina libertate. Guvernul roman nu a mai pus nici o restrictie in calea calatoriilor in strainatate ale credincosilor.

    Penticostalismul a continuat sa fie o religie “privilegiata”, recunoscuta oficial de statul roman, pe langa alte 14 denominatiuni (in total 15, in loc de 14,mai inainte). Asociatiile religioase au putut sa existe din nou, iar numele de “penticostal” a fost rezervat in mod exclusiv de catre statul roman CP, care incepand cu 1997 si-a modificat putin numele, intitulandu-se Uniunea Penticostala (U.P.).

    Vechea conducere penticostala, chiar daca a aparat bisericile penticostale, a fost totusi prea conformista in relatia cu autoritatile comuniste.

    Chiar si Sandru, cel mai putin servil dintre vechii lideri, era caracterizat, potrivit cu David D. Bundy de o: “adanca si sincera apreciere pentru guvernul roman si de loialitate fata de acesta”.

    Ei au fost depasiti dupa revolutie. De aceea Sandru vorbeste despre “criza psihologica care a afectat… pe unii credinciosi penticostali, in special pe cei tineri, ajungandu-se la unele incidente regretabile” si despre “ inima lui Pavel Bochian care a fost zdrobita de evenimentele din ianuarie 1990, cand a fost silit sa demisioneze” si “dispretul fata de cei de altadata… care si-au asumat toate riscurile timp de multi ani sa organizeze si sa inalte prestigiul Bisericii.”

    El a fost fericit ca cel de-al 4-lea Congres de la Cluj-Napoca din data de 15 Mai 1990, in ciuda unor deficiente a avut meritul de a mentine unitatea frateasca si de a stabiliza situatia in cult”.

    La cel de-al 4-lea Congres a fost ales Emil Bulgar ca Presedinte al Uniunii Penticostale (1990-1994), Marinel Mesaros si Pavel Rivis Tipei ca vice-presedintii, Trandafir Sandru ca secretar general, Ioan Gurau si Romu Mocan ca membri in comitetul executiv, Cristian Vasile Roske ca redactor sef la revista “Cuvantul Adevarului”- serie noua (de fapt, vechiul Buletin al C.P.).

    Noii lideri ai comunitatilor regionale au fost alesi: P.R.Tipei pentru regionala Arad, Florian Mudura pentru regionala Oradea, Marinel Mesaros pentru regionala Cluj, Constantin Macoveiciuc pentru regionala Suceava si Ioan Gurau pentru regionala Brasov. Pavel Bochian nu si-a incetat munca de pastor si invatator si la sprijinit pe fiul sau, Ioan Bochian sa infiinteze Centrul Crestin Emanuel in Bucuresti, 1990. Cladirea bisericii de la nr. 16, str. Al. I. Cuza va fi cea mai mare dintre cladirile bisericilor bucurestene. Pavel Bochian a calatorit mult in ultimii ani ai vietii lui, tinand numeroase predici si predand doua cursuri la Academia Religiilor din Bucuresti. La trecerea sa din viata in octombrie 1996, el a avut parte de funeralii de proportii nationale si internationale.

    …………………………………………………………….

    In 1994 a avut loc al 5-lea Congres Penticostal. Au fost alesi Pavel Rivis Tipei (pastorul bisericii “Betania” din Arad -Bradiste) ca presedinte, Emil Bulgar si Mesaros Marinel ca vice-presedinti, Ioan Gurau ca secretar general, Chr. V. Roske ca trezorier. Mai tarziu Ioan Gurtu a demisionat, fiind inlocuit de Marinel Mesaros ca secretar geneneral, Romu Mocan devenind noul vice-presedinte. In luna decembrie 1995, Secretariatul Guvernului pentru Culte l-a anuntat pe P.R.Tipei ca statisticile guvernamentale evalueaza numarul penticostalilor din Romania la aproximativ 400.000. Intre anii 1994-1998 AER l-a avut ca presedinte pe Emil Bulgar. Vechile filiale penticostale au fost transformate in Comunitati Regionale (CR), fiind Infiintate noi Comunitati intai CR Bucuresti, si mai apoi, CR Oltenia – Arges ( in Muntenia de Vest). In functia de presedinte al CR Bucuresti a fost ales Emil Bulgar (1994-1998). Adunarea Generala Penticostala care a avut loc la Felix, Oradea (23-25 mai 1996) a aprobat Statutul de Organizare si Functionare al Uniunii Penticostale, Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania publicat in 1997. De fapt acest act fundamental nu a fost inregistrat inca in mod oficial, ci el exprima preocuparea pentru descentralizare in circumstante care o fac necesara pentru unitatea penticostala.

    Unele organizatii penticostale ca SPMCR (Societatea Penticostala de Misiune Crestina din Romania) au tendinta de a deveni centre independente. SPMCR a fost infiintata in 1990 in Oradea si editeaza revista “Mesaj Evanghelic” . Colegiul Biblic Est- European (asociat SPMCR ) functioneaza in Oradea cu acreditare EPTA (European Pentecostal Theologic Association). Facultatea Teologica Penticostala din Ossijek (Croatia) care tine de Assemblies of God, condusa de dr. Peter Kuzmic, a deschis o scoala prin extensie in biserica Elim – Timisoara in 1990. In anul 1996 aceasta extensie a devenit o institutie educationala autonoma numita Seminarul Evanghelic Elim cu acreditarea Uniunii Penticostale Romane. Biserica Elim -Timisoara editeaza cea mai buna revista a unei biserici locale din Romania, intitulata “Elim”. Bisericile penticostale din Bucovina continua sa aiba activitati autonome. Datorita trasaturilor lor conservatoare, ele reusesc sa colaboreze cu o misiune menonita, care editeaza revista de limba romana “Samanta Adevarului”. Din 1997 C.R Bucovina editeaza revista “ Lumina Vechilor Carari”.

    Aradul are tendinta de a deveni primul centru al Uniuni Penticostale. Al 5-lea si respectiv al 6-lea Congres si alte importante conferinte au avut loc in Arad. In anul 1997 in incinta marii biserici penticostale “Betania” din Arad s-a deschis Facultatea de Teologie si Litere (Limba Engleza) Betania, afiliata la I.T.P.B. CR.Arad editeaza revista “Flacara Rusaliilor”. Biserica Harismatica “Agape” din Timisoara are propria scoala misionara. O importanta scoala misionara penticostala a fost deschisa in Constanta, in anul 1998, cu scopul de a pregati misionari si evanghelisti pentru Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria si Turcia. In anul 1996, a fost inregistrata oficial o asociatie religioasa Adunarea lui Dumnezeu afiliata la US Assemblies of God. Institutul Biblic Roman – acreditat de US Assembliesof God, EPTA si partial, de guvernul Romaniei – a fost o vreme asociat acelui grup, ambele avand acelasi lider, dar, incepand cu 1997 IBR a devenit o scoala ecumenica de teologie. Departamentul de Tineret al Church of God a sponsorizat construirea primei cladiri din campusul I.T.P.B.

    Pe data 4 noiembrie 1996, cu ocazia celei de-a 20-a aniversari a invatamantului teologic in Romania, rectorul T. Sandru a inaugurat prima cladire a noului sediu al I.T.P.B. In anul 1997 T. Sandru a fost pensionat, iar in 1998 a plecat acasa, la Domnul.

    Noul rector John Tipei a obtinut recunoastera provizorie din partea guvernului pentru I.T.P.B. in 1998, iar in perioada 5-6 octombrie 1999 a inaugurat noul corp de cladire. In anul 2001, in aprilie, I.T.P.B. va fi gazda celei de-a 22-a Conferinte anuale a EPTA. In noua sa forma de organizare I.T.P.B. admite, in fiecare an, 20 de studenti la cursuri de zi ( dintre care 5 fete ), si alti 20 de studenti la sectia fara frecventa, fara nici o limita pentru fete. Cursurile de zi dureaza 4 ani, iar studiile la sectia fara frecventa, 5 ani. La absolvire studentii obtin o licenta in teologie, cu specializare pastorala (pentru barbati) si cu specialitate didactica (pentru femei). Ei sunt recunoscuti de catre guvern pentru a preda religia elevilor penticostali in scoli si licee. Institutul Teologic din Bucuresti editeaza revista teologica “Pleroma” si alte carti teologice. I.T.P.B. organizeaza si sesiuni de comunicari stiintifice. Corpul didactic al I.T.P.B. beneficiaza de cea mai inalta pregatire academica dintre toate scolile penticostale din Romania. (Ca dovada, I.T.P.B. este singura scoala superioara teologica penticostala recunoscuta de stat. Nici la Timisoara, nici la Oradea, nici la Arad, colegiile sau facultatile penticostale nu sunt recunoscute de stat iar la I.B.R. se preda teologie ecumenica.) In anul 1997, In luna octombrie s-a aniversat cel de-al 75-lea an de existenta a Bisericii Penticostale din Romania. La acea data UP dispunea de 354 slujitori ordinati (1 la 6 biserici), 800 de diaconi si 70 de misionari. Statutul UP publicat in 1997 arata la capitolul II, articolul 5 ca Uniunea Penticostala include de asemenea bisericile din Romania si Bisericile Romanesti de pretutindeni care adopta Marturisirea de credinta si Statutul UP – ACG din Romania. Unele biserici romanesti din Germania, Elvetia, Australia sunt membre ale UP din Romania. Deasemenea bisericile penticostale din romanesti din stainatate care sunt membre in alte organizatii penticostale ( in special U.S. Churrch of God) care colaboreaza cu bisericile penticostale din Romania. Aceasta este situatia bisericilor romane din USA si Canada, etc.”

    Este putin cam lung fragmentul, dar merita aruncata o privire peste el!

    In continuare citez cateva articole din actualul STATUT al CULTULUI CRESTIN PENTICOSTAL, pentru a vedea cum in deceniile 5-6 ale secolului trecut, cand pastorii primeau o legitimatie de pastor in schimbul careia trebuiau sa semneze o intelegere de cooperare cu autoritatile statului si Securitatea si nu trebuiau sa permita manifestari supranaturale ca vorbirea in alte limbi si proorocia, la fel semneaza si in prezent, doar ca se numeste “angajament solemn de fidelitate faţă de Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România”, dar cu conditia in care nu va fi respectat, slujitorul va fi revocat din functia de slujitor al Cultului!!

    “SECTIUNEA III. 4 SLUJITORII BISERICII
    III. 4. 1 CATEGORIILE DE SLUJITORI

    Art. 29. Potrivit principiului Noului Testament cu privire la preotia tuturor credinciosilor, fiecare credincios este chemat sa slujeasca in biserica, potrivit cu darul incredintat lui de Dumnezeu si recunoscut de biserica.
    Art. 30. Biserica penticostala recunoaste slujbele spirituale din biserica potrivit epistolei catre Efeseni 4. 11-13; prezbiteri si diaconi.
    Art. 31. Credinciosii care dovedesc maturitate spirituala si calitati de slujire menite sa contribuie la desavarsirea spirituala a celorlalti membri ai bisericii, pot sluji ca :
    PASTORI – slujitori ordinati care raspund de toate problemele spirituale si administrative ale bisericii si oficiaza toate actele de cult. Ei pot fi, pastori coordonatori, pastori asistenti, pastori de sector, sau pastori coordonatori de zona.
    PREZBITERI – slujitori ordinati, care oficiaza toate actele de cult ce le sunt repartizate de pastor.
    DIACONI – slujitori ordinati care oficiază numai Cina Domnului, binecuvantarile de copii si inmormantarile, sub indrumarea pastorului si care se ocupa de problema ajutorarilor in biserica.
    APOSTOLI (MISIONARI) – slujitorii trimisi de biserica in tara sau in strainatate pentru a infiinta biserici noi intr-o alta cultura prin raspandirea Evangheliei, pentru a intari bisericile mai mici sau/si pentru a desfasura activitati cu caracter social-umanitar.
    EVANGHELISTI – slujitori recunoscuti si trimisi de biserica sa raspandeasca Evanghelia pentru mantuirea celor pierduti, prin evanghelizari publice sau de la om la om.
    ÎNVATATORI – slujitori recunoscuti de biserica, care se ocupa de educatia biblica a membrilor bisericii, noilor convertiti, a tinerilor si a copiilor. Ei trebuie sa fie in stare sa predea corect si eficient invataturile Sfintelor Scripturi.
    PROOROCI – slujitori recunoscuti de biserica, care comunica mesaje din partea lui Dumnezeu prin manifestarea slujbei profetice.

    III. 4. 2 ORDINAREA SLUJITORILOR ; CONDITII SI PROCEDURI

    Art. 35. Fiecare slujitor angajat va semna un angajament solemn de fidelitate fata de Cultul Crestin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania si va primi o legitimatie care ii atesta dreptul de a-si exercita slujba pentru care a fost investit.

    III. 4. 3 PIERDEREA CALITATII DE SLUJITOR ; CONDITII SI PROCEDURI

    Art. 36. (1) Calitatea de slujitor poate fi suspendata din urmatoarele motive :
    a) incalcarea conditiilor biblice care au stat la baza ordinarii
    b) incalcarea angajamentului solemn de slujitor al bisericii
    c) abateri de la prevederile prezentului Statut
    d) abateri grave sau repetate de la conduita spirituala personala
    e) neindeplinirea sistematica a atributiunilor de slujire.
    (2) Atunci cand situatia o impune si in cazurile enumerate mai sus, Comitetul Bisericii anunta Comunitatea Regionala, Etnica sau Teritoriala asupra necesitatii de declansare a procedurii de suspendare. Finalizarea cercetarii se va face in baza unei rezolutii. Daca rezolutia este aceea de suspendare, ea va fi inaintata Comitetului Executiv care va delibera asupra situatiei, verificand conditiile de legalitate si legimitate a cauzei. Consiliul Bisericesc decide, prin hotarare definitiva, modalitatea de solutionare a rezolutiei. Pe toata durata procesului de suspendare partile implicate in cauza au dreptul la contestatie, potrivit procedurii de contencios.
    Art. 37. Calitatea de slujitor poate fi revocata in situatiile enuntate in art. 35, daca gravitatea situatiei o impune. Revocarea opereaza, de asemenea, daca in intervalul suspendarii persoana in cauza nu-si revizuieste comportamentul sau atitudinea care au dus la aplicarea suspendarii.
    Procedura revocarii se realizeaza potrivit art. 36, alin. 2.
    Pe perioada suspendarii, cat si in cazul revocarii, se retrage legitimatia de slujitor.
    Art. 38. Slujitorii bisericii sunt datori sa pastreze secretul marturisirii personale. In relatia cu autoritatile de stat, slujitorul poate invoca secretul marturisirii dupa caz, functie de libertatea de constiinta.”

    Scurt comentariu. Conform art. 35 din Statutul Cultului Crestin Penticostal, fiecare slujitor angajat va primi o legitimatie care ii atesta dreptul de a-si exercita slujba, dar dupa ce va semna un angajament solemn de fidelitate fata de Cultul Crestin Penticostal.

    Art. 36 punct. (1) lit. b) prevede : (1) Calitatea de slujitor poate fi suspendata din urmatoarele motive : b) incalcarea angajamentului solemn de slujitor al bisericii

    Art. 37. prevede cazul „special”, daca gravitatea situatiei o impune, pentru ca un slujitor sa poata fi revocat in situatiile enuntate in art. 35.

    „Poporul lui Dumnezeu piere din lipsa de cunostinta. ……” OSEA cap. 4, vers. 6-19.

    „Drept raspuns Isus le-a zis: ”Va rataciti ! Pentruca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” MATEI cap. 22, vers. 29.

    Fara a ne intelege si clarifica trecutul, viitorul ne este compromis. Pacat de acei pastori si preoti care au murit in puscarii si care nu au vrut sa-si tradeze credinta si sa-si vanda fratii ; se pare ca sacrificiul lor a fost in zadar !!!

    “O natiune care-si uita trecutul nu are viitor”
    “Cu cat puteti privi mai departe indarat, cu atat puteti vedea mai departe inainte”
    Winston Churchill

  3. Eu sunt Simion Holbura care am fost condamnat la 4 luni inchisoare ,am stat in Gherla pe celula detinuti ieseau la plimbare 5 minute aproape in fiecare zi dar mie n-umi da voie de multe ori ma oprea pe camera. Mi sa Oferit de Securitate sa colaborez cu Ei ca sa ajung M-ai repede in America ,Am refuzat Spunindule ca eu sunt frate cu Isus nu cu Iuda. De atunci numele meu era Porcu,Securisti isi bateau joc de mine si-mi ziceau daca lucrai cu noi erai satul de America.Mult prieteni rideau de mine am luptat 5 ani si am venit legal in SUA; Nici nu m-am gindit ca dupa 26 de ani D-zeu a descoperit pe uni din vinzatori Am vazut cum uni le pare rau de frati lui Iuda, Ramine intrebarea IUDA are drept la mintuire? D-zeu sa se indure de fiecare. Ma bucur ca am 54 de ani am trait o pocainta curata de care nu mi-e rusine, Pocainta care am invatato de la parinti mei.BIBLIA spune,nimeni nu poate pune o alta temelie decit ce-a care este pusa Adica ISUS El e temelia noi suntem raspunzatori de cea ce zidim pe ea. Uni pun FIN si PAE iar alti AUR ARGINT si Pietre scumpe,sa avem grija fiecare ce punem pe temelie caci este un foc care ne va incerca lucrarea la fiecae in parte in ziua aceia uni se vor rusina de pocainta care a traito iar alti se vor bucura ca s-au intilnit cu ISUS pe care l-au SLUJIT.D-zeu sa va binecuvinteze pe toti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s