Ce sa faci cand toti in jurul tau te urasc!


Vi s-a intamplat vreodata sa nu va placa o persoana pur si simplu, nu o conoasteti, nu stiti cum gandeste, dar totusi nu va place. Dar, vi s-a intamplat vreodata sa fiti urati de cineva, desi nu i-ai facut nici un rau, poate chiar l-ati ajutat odata si totusi desi nu ati facut nimic rau, sunteti urati. Daca da, as vrea sa va dau cateve sugestii cum sa treceti mai usor peste astfel de moment.

In primul rand, urmati pilda Mantuitorului nostru,cand toti il batjocoreau, El se ruga pentru ei. Aduceti-va aminte cuvintele Lui de pe cruce ,,Tata, iarta-I ca nu stiu ce fac’’,apoi sa nu uitam recomandarea pe care ne-o face,, Dar Eu v? spun: iubi?i pe vr?jma?ii vo?tri, binecuvânta?i pe cei ce v? blestem?, face?i bine celor ce v? ur?sc ?i ruga?i-v? pentru cei ce v? asupresc ?i v? prigonesc, ’’Asadar, primul lucru pe care il putem face este sa ne rugam. Rugaciunea inmoaie inimile impietrite, deznoada lanturile rautatii si schimba oamenii. Dar , poate ca deja faceti acest lucru si nu se schimba nimic, nu descuraja Dumnezeu stie cel mai bine cat poti rabda si de ce ingaduie ca aceasta incercare sa se lungesca, poate ca sunt lucruri in viata noastra pe care Tatal le doreste schimbate, poate ca El asteapta ca schimbarea sa inceapa in noi, ca apoi sa lucreze si El. Insa stiu sigur ca merita se ne rugam pentru toti acei care ne urasc. Si nu uita, rugaciunea este cheia cerului, dar postul si rugaciunea este cheia succesului.

Al doilea lucru foarte important, ramii smerit. De ce ,,,cine se va smeri va fi inaltat, iar cine se va inalta va fi smerit ’’Smerenia este cea mai importanta pilda pe care ne-a invatat-o Isus cand umbla pe pamant, Chiar daca Iuda urma sa-L vanda, totusi El in dragostea Sa, i-a spalat picioarele si a stat la masa cu El. Smerenia este opusul mandriei si stim ca mandria merge inaintea caderii. Caderea ne duce la pacat, iar pacatul ne duce la moarte. Chiar daca este greu si simti ca nu mai poti, nu uita, Isus a fost mult mai batjocorit ca tine  si totusi din dragoste pentru tine, s-a dus pana la capat. Nu te mai uita la suferinta ta, uita-te la cat de multa nevoie de iertare are cel ce te uraste. Toate vor pieri, numai dragostea va ramine. Dragostea acopera o sumedenie de pacate, pentru ca prin dragostea ta poti mantui un suflet, ori acesta este scopul nostru suprem, mantuirea sufletelor pierdute.

Continua pe crestintotal.ro

“Aţi făcut din Evanghelia Mea o meserie” meditatie de Niculae Moldoveanu


Azi marea majoritate a predicatorilor se dau rotunzi cu experientele lor cu Niculita Moldoveanu, cu vizitele facute la dansul, cu valorile si principiile primite din partea slujitorului lui Dumnezeu, dar putini dintre ei mai si doresc sa plateasca pretul de a le aplica la inima lor“.
Tantar Ioan Alexandru

„Atunci le voi spune curat: „Niciodat? nu v-om cunoscut dep?rta?i v? de la Mine, voi to?i care lucrati faradelege”.

Cît de perfect ar fi omul, cît de adâncit ar fi în cunoa?tere ?i cât de în?elept ar fî, tot în parte cunoa?te; ?i de aceea, poate fi în?elat. Numai Domnul cunoa?te des?vâr?it ?i El nu poate fi în?elat de nimeni. ?i le va spune curat, în ziua judec??ii, celor care au spus numai cu gura: „Doamne, Doamne” dar inima le-a fost departe de realitatea vie?ii de credin?? ?i sfin?enie: „Niciodat? nu v-am cunoscut”

Nu v-am cunoscut ca f?pturi n?scute din nou, ci ca fiin?e vechi, n?scute în p?cat. Nu v-am cunoscut ca slujitori ai Mei. De?i a?i venit în Numele Meu, voi v-a?i slujit vou?, eului vostru care umbia dup? m?rire. A?a v-am cunoscut.
Nu v-am cunoscut ca oameni smeri?i, ci ca oameni mîndri. Nu v-am cunoscut ca oameni sfin?i ?i evlavio?i ci ca oameni care a?i iubit p?catul ?i f???rnicia. Nu v-am cunoscut ca tr?itori ai vie?ii Mele, ci ca unii care v-a?i însu?it cu mintea înv???turile Mele ?i a?i c?utat s? profita?i de pe urma lor.

A?i f?cut din Evanghelia Mea o meserie ?i un mijloc de exploatare a oamenilor ne?tiutori. Nu v-am cunoscut ca purt?tori ai crucii, ci ca unii care a?i fugit de ea tot timpul, chiar dac? cu gura o predica?i ?i o cânta?i. Nu v-am cunoscut ca oi ale mele, ci ca ni?te lupi r?pitori, îmbr?ca?i doar în piele de oaie. A?a v-am cunoscut – ?i nu M-am în?elat în cunoa?terea Mea. Voi a?i crezut c? Eu nu cunosc, dar v-a?i în?elat amarnic. A?i lucrat tot timpul f?r?delege. Eu v-am dat Legea Mea ?i calea Mea care sigur v? ducea la o via?? fericit? ?i duhovniceasc?. Voi a?i c?utat o cale a voastr? ?i tot timpul a?i fost neferici?i în inima voastr?, tot timpul a?i fost f?r? pace ?i bucurie în Duhul Sfânt, tot timpul a?i c?utat s? p?re?i c? ave?i ceva din harul Meu, dar în realitate n-a?i avut nimic. V-a?i în?elat voi ?i a?i în?elat ?i pe al?ii.

Continua aici

In mintea unui ateu putin mai sincer


Am primit în cursul zilei de ast?zi o scrisoare la redac?ia ziarului nostru. Este semnat?, a?a cum sunt toate, anonim. Totu?i, autorul se descrie pe hârtia care înso?e?te scrisoarea ca fiind „un ateu cuprins de un moment profund de sinceritate”. Cât este profund ?i cât este sinceritate, v? d?m libertatea s? hot?râ?i voi, cititorii no?trii. A?a c? haide?i s? citim:

„A? vrea s? m? cread? întreaga genera?ie care-mi urmeaz? când insist asupra faptului c? nu a existat nicio înviere. Plec în mod con?tient de la premisa nedemonstrat? c? nu exist?, nu a existat ?i nu poate exista niciun fel de minune. ?i aceasta este o explica?ie suficient? pentru concluzia ce-i urmeaz?: orice dovad?, oricât de adecvat?, nu-mi poate schimba îndoiala pe care o am în ce prive?te învierea Mântuitorului cre?tin, Iisus Hristos. Unii ar putea spune c? atitudinea mea este un mod eficace de a fi ignorant în ceea ce prive?te dovezile: dac? vrei s? devii imun fa?? de dovezi, inventeaz? o premis? care s? fac? dovada inutil?. Dac? vrei s? scapi de supranaturalism, inventeaz? premisa c? natura este tot ceea ce exist?. Desigur, nu vei avea mai multe dovezi pentru premisa ta decât au supranaturali?tii pentru concluzia lor „supranatura exist?” – în fapt vei avea chiar mai pu?ine. Îns? este suficient s? porne?ti de la aceast? premis? pentru a putea ignora orice dovad? plauzibil? care conduce în oarece mod la concluzia supranaturalist?.

Sunt gata s? recunosc faptul c? prezen?a credin?ei în ideea c? natura este tot ceea ce exist? este o credin?? care nu are niciun fel de suport. Ca ateu, înclin s? cred c? prezen?a credin?ei în ideea c? mai exist? ceva pe lâng? natur? este la fel de f?r? suport. Mi-ar fi greu s? explic de ce am aderat tocmai la o credin?? ?i nu la alta din moment ce se pare c? sunt la fel de credincios ca orice p?stor al c?rui traiect în via?? s-a împ?r?it între a p?stori oile ?i a-?i citi cartea de rug?ciuni pe care o are de la mama lui, b?trâna. Este adev?rat c? ceea ce cunosc în domeniul ?tiin?ific este mult superior fa?? de ceea ce cunoa?te un astfel de p?stor, îns? credin?a nefundamentat? nu se exprim? în ceea ce cunosc justificat, ci în ceea ce cred ?i este lipsit de fundament. Cu siguran?? cuno?tiin?ele lui despre oi sunt mai multe ?i mai fundamentate decât ale mele, ?i cu siguran?? dac? am face schimb de roluri, mai degrab? m-a? deprinde eu cu p?storitul decât p?storul cu termenii ?tiin?ifici – îns? acest aspect nu m? ajut? cu nimic în a spune c? eu sunt mai inteligent ori mai justificat în ceea ce cred decât este el în ceea ce crede.

Continua pe blogul Big Bang

Pentru ce m-ai părăsit, Doamne?


A?a-i c? ai auzit ?i tu oameni spunând c? Dumnezeu nu exist?? ?i nu pentru c? ar fi atei, ci pentru c? la un moment dat din via?a lor, când ar fi avut mai mare nevoie de El, s-a f?cut nev?zut. De fapt nu au primit r?spunsul a?teptat. Sau nu au primit nici un r?spuns. Sau poate c? nu ai auzit asta la al?ii ci este povestea ta.

Îmi aduc aminte de o superb? carte din literatura cre?tin?- „Când cerul tace!”, în care am g?sit prima dat? exprimat? aceast? situa?ie. Aceea c? atunci când î?i merg toate bine, este ?i El prezent la veselie, dar când vine CRIZA, de orice fel ar fi ea, te îndrep?i spre El ?i nu g?se?ti decât o u?? închis? ?i z?vorât?, înconjurat? de t?cere. Este o situa?ie tragic? dar ?i adev?rat?.

Ce a? putea eu s? spun? Chiar nimic. Dar este Cineva care a experimentat din greu aceast? situa?ie, ?i de aceasta ne aducem aminte în aceste zile.

Ai fost poate într-o situa?ie disperat?, sau ai v?zut pe altul ?i ai plâns doar împreun? cu el, dar s? fi v?zut scena din Ghetsimani…! Poate tu crezi c? ai cunoscut nivele superioare ale suferin?ei, ?i a?a o fi, dar s? fi v?zut acolo agonie. Cine ?tie dac? nu este bine c? ucenicii au adormit. Cum ar fi rezistat ei s? aud? strig?tul disperat al Mântuitorului când L-a întrebat pe Tat?l de ce L-a p?r?sit?

Este extraordinar? crea?ia lui Dumnezeu ?i anume Biserica. S? faci parte dintr-o familie în care s? te po?i sprijinii pe altul, sau s? sprijine?ti la rândul t?u, este ceva divin, dar în anumite situa?ii e?ti tot numai tu ?i u?a trântit? în fa??… ?i în rest lini?te. O lini?te care url?.

Unde era Dumnezeu când Fiul S?u agoniza în trupul uman? Am o b?nuial?. Mi-l imaginez stând de cealalt? parte a por?ii ferecate, îngenuncheat ?i plângând… ?i în continuare t?când. La cea mai mic? distan?? posibil? în care s? poat? r?mâne în continuare ascuns. Pân? la o vreme. Doar de El stabilit? ?i ?tiut?.

Ce s-a întâmplat când Dumnezeu a ie?it din acea t?cere? A luat na?tere de fapt minunea pe care noi o numim Biseric?. Poate când te ui?i la Ea, te gânde?ti c? nu e mare realizare. E totu?i vorba de Biserica pe care o vede El. ?tii tu, curat?, f?r? pat?… prosl?vit?.

Oare ce va lua na?tere când Dumnezeu va ie?i din t?cerea care te înconjoar? pe tine…?

Scris de Emi Ciupe- Hunedoara
Hunedoara Evanghelica

Carte: Istoria Calviţiei Mele


Am g?sit cartea Istoria calvi?iei mele ca o carte-c?l?torie. O carte pe care nu o pot în?elege complet din recomand?rile altora, oricît de mult m-a? str?dui. O carte pe care trebuie s? o citesc cu urechile închise. Mi-a pl?cut lirismul aparent al scrierii ?i povestea, u?oar? prin re?eta (wanna-be) literar? contemporan?. Pu?in? filozofie, pu?in sex (personajul, un tîn?r vienez, descoper? c? are un penis foarte mic), pu?in? dram? (mama personajului este femeie nebun? care s-a culcat cu to?i aman?ii din Viena datorit? faptului c? s-a c?s?torit cu un b?rbat rece ?i nepotrivit. Pentru a-?i scuza fa?? de sine handicapul fizic, tîn?rul începe c?utarea absolutului în via??, amor fou), pu?in? adrenalin? (î?i ucide mama în timpul unei excursii la munte, împingând-o în pr?pastie). Pu?in de aici, pu?in de acolo, romanul a ie?it. Curge repede, cartea fiind  potrivit? pentru lecturile suburbane (a se citi: lecturi de metrou).

Mai fascinant? decît cartea în sine este povestea autorului. Un autor olandez distins de dou? ori cu premiul pentru cel mai bun debut în spa?iul literar neerlandez, dup? ce al doilea s?u roman l-a publicat sub un pseudonim, stîrnind astfel curiozitatea lumii literare din ??rile de Jos. Zvonurile spun c? autorul, Arnon Grunberg, un autor care c?l?tore?te în diferite locuri ale lumii pentru a î?i g?si inspira?ia pentru romanele sale a ajuns ?i în România, unde a lucrat timp de ?ase luni ca maseur la B?ile Herculane. Dar astea sunt doar zvonuri literare:)

Scris de Gabi Macovei
http://www.inethos.ro/page/2/