Sufletul nemuritor… moare…


tanarCredin?a eronat? în nemurirea sufletului nu se bazeaz? pe nici o declara?ie Biblic?. Întâlnim în Biblie de aproximativ 400 de ori cuvântul „suflet” ?i de aproximativ 450 de ori cuvântul „duh”, dar în nici o variant? nu este legat? de ideea nemuririi naturale a sufletului sau duhului.

Dac? protestan?i ?i neoprotestan?i cred în nemurirea sufletului, nu este pentru c? au g?sit în Scriptur? fundament pentru aceast? credin??, ci pur ?i simplu pentru c? au mo?tenit aceasta în mod neglijent de la biserica catolic?, care, la rândul ei, a primit-o din filosofia popoarelor p?gâne, încorporând-o la religie, la începutul întunecatului Ev Mediu, când p?gânismul a invadat biserica ?i a adus apostazia doctrinei originale, con?inut? în Sfintele Scripturi. Au fost acceptate atunci un numar mare de erezii grave, cum ar fi: doctrina trinita?ii, nemurirea sufletului, purgatoriul, botezul copiilor mici prin stropire, inchinarea în ziua întâia a s?ptamânii etc.

Printre cele mai de frunte erau credin?a în nemurirea natural? a omului ?i con?tien?a lui în moarte. Aceast? înv???tur? a pus temelia pe care Roma ?i-a întemeiat invocarea sfin?ilor ?i adorarea fecioarei Maria. Din aceasta a izvorât ?i r?t?cirea cu privire la chinurile ve?nice pentru cel care r?mâne nepoc?it ?i care a fost încorporat? de timpuriu în doctrina papal?.

Atunci a fost preg?tit? calea pentru introducerea unei alte n?scociri a p?gânismului, pe care Roma a numit-o purgatoriu ?i a folosit-o pentru a îngrozi mul?imile credule ?i supersti?ioase. Prin aceast? r?r?cire se afirma existen?a unui loc de tortur?, în care sufletele acelora care au meritat condamnarea ve?nic? trebuie s? sufere pedeapsa pentru p?catele lor ?i din care, dup? ce sunt eliberate de necur??ie, sunt primite în ceruri.

Ceea ce a dat na?tere la credin?a nemuririi sufletului a fost manifestarea agen?ilor satanici (îngerilor c?zu?i), care s-au deghizat în spirite f?r? corp ale persoanelor moarte. Din aceste timpuri îndep?rtate, comunicarea cu presupusele duhuri ale mor?ilor a fost baza idolatriei p?gâne. Manifestarea acestori îngeri c?zu?i în forma sufletelor persoanelor moarte, este o fars? prin care Satan caut? s? reînvie minciuna pe care a lansat-o înc? de la începutul lumii: „Hot?rât nu ve?i muri.” Geneza 3:4.
Adev?rul este c? omul nu posed? o nemurire natural? a sufletului s?u. Dumnezeu a zis primilor oameni din lume: „Po?i s? m?nânci din to?i pomii din gr?din?, dar din pomul cuno?tin?ei binelui ?i r?ului s? nu m?nânci, c?ci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negre?it.” Geneza 2:16-17.

Satana a contrazis totu?i aceast? afirma?ie divin? cu urm?toarea minciun?: „Hot?rât nu ve?i muri.” Iat? fundamentul doctrinei nemuririi sufletului. Dac? aveau s? asculte, tr?iau; dac? nu ascultau aveau s? moar?. În aceste condi?ii, în ziua în care omul a c?zut în neascultare, a fost pronun?at? asupra lui urm?toarea sentin?? de moarte: „??rân? e?ti ?i în ??rân? te vei întoarce” Geneza 3:19. În continuare au fost luate m?suri pentru ca omul s? nu-?i poat? perpetua via?a, deoarece Dumnezeu nu ar fi putut consim?i ca un p?c?tos s? devin? nemuritor. „Domnul Dumnezeu a zis: „Iat? c? omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele ?i r?ul. S?-l împiedic?m dar acum ca nu cumva s?-?i întind? mâna, s? ia din pomul vie?ii, s? m?nânce ?i s? tr?iasc? în veci.” De acea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gr?dina Edenului ca s? lucreze p?mântul, din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; ?i la r?s?ritul gr?dinii Edenului a pus ni?te heruvimi care s? învârteasc? o sabie înv?p?iat?, ca s? p?zeasc? drumul care duce la pomul vie?ii.” Geneza 3:22-24.

Acum, dac? omul ar fi posedat nemurirea natural? a sufletului s?u, ce nevoie ar fi avut el s? m?nânce din pomul vie?ii pentru a-?i perpetua existen?a, sau de ce era nevoie ca Dumnezeu s?-l împiedice s? ob?in? ceea ce deja poseda? Vor vedea oare cei ce cred în nemurirea sufletului absurdul în care cad prin credin?a în aceast? teorie? Dac? omul ar fi posedat deja nemurirea, atunci sentin?a „în ??rân? te vei întoarce” ar fi fost f?r? efect, deoarece nu ar atins esen?a omului, a?a zisul duh „con?tient ?i nemuritor”. Ce avantaj exist? în distrugerea exteriorului sau în ce fel rezolva Dumnezeu problema p?catului, în cazul în care este imposibil a distruge miezul – interiorul? Dac? omul ar poseda cu adev?rat un suflet nemuritor, atunci moartea trupului nu ar fi moartea omului, ci doar o continuare a vie?ii sub o alt? form?. Una mai superioar? celei p?mânte?ti, ?i în acest caz nu mai exist? nici o condamnare pentru cei ce aleg s? se sinucid?. De fapt ei aleg ceva mai bun, ceva mai superior. Vede?i cât de aberant? poate s? fie concluzia atunci când ne r?t?cim de la adev?rul Scripturilor? Dar Dumnezeu a spus omului întreg, ?i nu doar corpului s?u, ci individualit??ii con?tiente care este reprezentat? prin duh sau spirit: „hot?rât vei muri”.

În cazul în care omul, dup? neascultare, ar fi avut acces la pomul vie?ii, ar fi devenit un p?c?tos nemuritor. Dar calea c?tre pomul vie?ii a fost p?zit? prin heruvimi ?i deci, nici unui membru din prima familie uman? nu i-a fost dat s? m?nânce din fructele sale. Primul om, prin urmare, nu putea transmite urma?ilor s?i aceea ce el însu?i nu poseda, nemurirea, ?i de aceea nu exist? nici un p?c?tos nemuritor.

Iat? câteva declara?ii l?murite ale Scripturilor care clarific? faptul c? sufletul omului este muritor:

„…sufletu i se apropie de groap?, ?i via?a de vestitorii mor?ii…” Iov 33:22.
„…nu le-a sc?pat sufletul de la moarte…” Psalmi 78:50.
„…Dumnazeu mi-a izb?vit sufletul ca s? nu intre în groap?…” Iov 33:28.
„Tu mi-ai izb?vit sufletul de la moarte…” Psalmi 116:8.
„Cine întoarce pe un p?c?tos de la r?t?cirea c?i lui, va m?ntui un suflet de la moarte…” Iacov 5:20.

Dac? sufletul este nemuritor a?a cum spun unii, atunci se presupune c? el (sufletul) nu este supus mor?ii. ?i dac? mergem mai departe pe acest fir de gândire ajungem la abera?i inimaginabile… p?catul nu va avea sfâr?it niciodat?, el va exista sub o form? sau alta undeva…

Dar slav? Domnului, adev?rul este altul în privin?a sufletului:

„…suflet mort…” (în portughez? astfel este denumit în aceste versete mortul) Numeri 6:6; 19:13.
„S-a a?ezat sub un ienup?r ?i dorea s? moar?, zicând: Acum Doamne ia-mi sufletul…” 1 Regi 19:4.
„…o, dac? sufletul meu ar muri de moartea celor neprih?ni?i…” Numeri 23:10 traducerea Portughez?.

„Iat? c? toate sufletele sunt ale Mele. Dup? cum sufletul fiului este al Meu, tot a?a ?i sufletul tat?lui este al Meu. Sufletul care p?c?tuie?te, acela va muri…” Ezechiel 18:4.

În cea mai mare parte a textelor din Scriptur? unde este mentionat? no?iunea de moarte sau nimicirea omului, ea este asociat? cu sufletul omului, ca aceasta (sufletul) fiind cel care moare, dar în ciuda acestui fapt sunt foarte mul?i aceia care cred c? sufletul este nemuritor… ce paradox întrist?tor. ?i asta datorat? faptului c? Scriptura afirma:
„Duhul este acela care d? via??, carnea nu folose?te la nimic…” Ioan 6:63. Prin urmare „teme?i-v? mai de grab? de Cel ce poate s? piard? ?i sufletul ?i trupul în gheen?” Matei 10:28. ?i s? nu uit?m c? aceasta din urm? este chiar afirma?ia Domnului Isus. El credea c? sufletul este muritor.

În nici un caz omul nu ar putea fi nemuritor (numai în cazul în care Dumnezeu ofer? în dar cuiva nemurirea), deoarece nimeni, afar? de Dumnezeu, nu posed? nemurirea inerent?: „…fericitul ?i singurul St?pânitor, Împ?ratul împ?ra?ilor ?i Domnul domnilor, singurul care are nemurirea…” 1 Timotei 6:15-16.

Scris de Kallos Sandor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s