Divortul este o problema majora in Biserica Locala. Rezultatul nediscutarii acestui subiect in Biserica, sigur in atmosfera protejarii, a rezultat in ceea ce vedem mai jos. Internetul este calea prin cate crestinii isi revarsa plangerile si dezamagirile unei relatii esuate. Cazul de mai jos prezinta un numar destul de ridicat. Va rog sa cititi urmatoarele randuri, iar mai apoi, incercati sa lamuriti aceasta problema. De ce credeti ca crestinii nu vin sa caute acest suport din partea Pastorului, etc.? Care credeti ca sunt piedicile reale care ii forteaza pe unii sa aleaga astfel de extreme?
Nu sunt femeia tipica de oras. Am doar 35 de ani si sunt membra in Biserica Crestina Penticostala. In urma divortului, am ramas cu un copil de 13 ani, de care sunt foarte mandra.
Dupa amiaza ma duc mai degraba la teatru decat la discoteca si imi petrec dimineata de duminica mai degraba la biserica decat mergand cu bicicleta sau cu rolele.
Barbatii m-au perceput ca “atragatoare”, “creativa” si “practica”. Prietenii au incredere in mine pentru ca le pastrez secretele. Caut pe cineva minunat. Sunt receptiva la multe posibilitati privind tipul de ambalaj in care este impachetat acesta. Trasaturile de caracter pe care le admir sunt:bunatatea si taria de caracter. anonim – sursa: click aici
Scris de Cosmin Pascu
ADEVĂRUL UNIC 
Problema este ca a pus faptul ca este membra din Biserica Crestina Penticostala. Si voi ia-ti luat postatul si la-ti pus aici pentru discutie. Asta este problema. Bleaga ca a pus numele biserici in anunutul sau si rusine voua ca nu aveti altceva mai bun de vorbit si dezbatut.
Draga Cosmin,
Divortul este un subiect foarte spinos in bisericile romanesti.
Eu sunt un supravietuitor si unul care am studiat mult aceasta tema, intrucat mi-a atins viata in toate compartimentele ei.
Am trecut printr-un divort in urma cu patru ani. Am renuntat la pastoratie si la toate functiile pe care le detineam atunci intr-o denominatiune cunoscuta. Asta pentru ca acel cult nu are o metodologie cu privire la divort. Esti etichetat ca un mare pacatos, iar daca ai facut parte din cler e si mai grav.
Cand merg la biserica “fratii” ma trateaza cu prudenta, ca sa nu se murdareasca. Asocierea cu mine este riscanta pentru popularitatea lor.
Sunt subiectul multor barfe, care la inceput m-au mahnit profund, dar acum ma lasa rece. As putea spune multe despre modul in care biserica ii abuzeaza pe cei divortati in loc sa aiba grija de ranile lor. Dar nu pentru aceasta am rupt tacerea, ci din compasiune pentru cei care trec sau au trecut prin trauma unui divort.
Acestora vreau sa le spun deocamdata atat: Dumnezeu va iubeste nespus! Durerea voastra El o intelege mai bine ca oricine. Daca “fratii si surorile” va trateaza nedemn, nu-i confundati pe ei cu Dumnezeu Creatorul si Mantuitorul vostru. De El sa nu va deziceti niciodata, pentru ca nici El nu v-a renegat, dimpotriva.
Inca ceva: exista viata dupa divort, asa cum exista primavara dupa iarna. Nimeni nu are dreptul sa va judece, mai ales cei care n-au trecut prin asa ceva! Aratati-le Matei 7:1-5 si Romani 14:4. Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!
Nu trebuie să aruncăm cu piatra în nimeni, şi nici să judecăm ca să nu fim judecaţi. Problemele dintr-o familie sunt cunoscute în totlitate de Dumnezeu şi de soţi, câteodată numai de Dumnezeu. Din această cauză apostolul Pavel a scris celor din Corint capitolul 7 din prima epistolă catre Corinteni. Din acest capitol versetele 10 şi 11 spune că nu este bine să se despartă. Din versetul 15 vedem că cel care se desparte devine necredincios iar celălalt devine automat liber el nu este vinovat de această despărţire şi automat se poate recăsători ca şi cum ar fi văduv, sau văduvă.Cei din afara familiei nu se pot amesteca Matei 19:6. Cel care s-a despărţit (divorţat) nu se poate recăsători decât cu fostul soţ sau soţie 1 Corinteni 7:11.
Am divortat de aproape trei ani pentru ca m-a inselat de mai mult timp si nu a incetat cu lucrul asta si nici nu a vrut sa inceteze .Eu am o intrebare daca doresc sa ma recasatoresc trebuie sa ma casatoresc cu fostul meu sot si daca el continua sa faca ceea ce a facut ?
1 Corinteni 7:11 nu este un text care se refera la divort. Divortul este incheierea juridica a casatoriei, si in urma divortului exista o singura restictie: cea din Deuteronom 24:4. Acolo se spune ca daca un barbat a divortat si apoi sotia lui ajunge sotia altui barbat, in cazul unui nou divort sau al decesului celui de-al doilea sot, primul sot n-o poate lua iarasi de nevasta.
Textele referitoare la divort sunt foarte putine, si atentie! sunt scrise la masculin, pt ca in lumea si cultura in care s-au desfasurat evenimentele Scripturii, femeia nu avea dreptul sa divorteze, ci doar barbatul. “O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul” (1Cor.7:39).
O interpretare simplista la 1 Cor 7:11 aduce confuzie. Cuvantul folosit nu este termenul juridic pentru divort, ci cuvantul pentru separare. In vremea aceea, solutia de recurs a femeii in cazul tratamentului necorespunzator era sa plece de acasa, de obicei la parinti. Vezi si Judecatori 19:1-3. In urma unei asemenea situatii, sotul ei avea de discutat cu tatal femeii, iar in lipsa acestuia cu barbatii in familia ei. Se putea ajuge fie la impacare fie la divort, oricum situatia se rezolva “intre barbati” chiar daca ase tinea seama si de optiunea ei.
Ce avem in 1Cor 7:11? Instructiuni pentru o femeie care a recurs la aceasta practica. Ea nu este divortata, ci separata. Pavel spune ca Dumnezeu nu agreeaza aceasta practica si instruieste femeia sa aleaga: ori se impaca cu barbatul ei (din nou, aici este vorba de o femeie casatorita!) ori ramanand in separare ea nu are dreptul sa se culce cu un alt barbat. Foarte gresita traducerea “sa ramana nemaritata! Falsa pudoare, cand cuvantul grec akoinos inseamna “sa nu aiba o relatie sexuala cu un barbat”. De ce? Simplu, pt ca ea este inca proprietatea barbatului ei! Daca se produce un divort, ea devine din nou libera si se poate casatori cu cine vrea. Vezi 1Cor.7:8, unde se face vorbire despre persoane necasatorite si vaduve. Important, in limba originala cuvantul “vaduv” acopera sensul mai larg de persoana care a fost casatorita dar acum nu mai este, fiec ca a ramas singur/a prin decesul partenerului sau prin divort. O traducere corecta ar fi: “Celor necasatoriti, celor divortati si celor vaduvi le spun…”
Sper ca am ajutat pe cineva si daca vreti mai multe puteti sa ma cautati pe Facebook sau la adresa de e-mail luca_cretan@yahoo.com
Nu vreau sa polemizez cu nimeni fara rost, vreau doar sa ii ajut la intelegere pe cei afectati de probleme de acest gen.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Luca Cretan
Mi-e din ce in ce mai greu sa cred ca este un site crestin………….pacat…….
Domnul Luca Cretan, cu alte cuvinte, in conceptia dvs barbatul are voie sa divorteze si femeia nu? Sunt curioasa…daca ati fi fost femeie ce parere ati fi avut?
Oricum toata teoria dvs este bazata pe frustrarile si nefericirea dvs. Este trist dar este realitatea zilelor noastre – divortul se petrefce si in familii crestine. Dar de aici si pana la a se recasatori……..inseamna incalcarea a Cuvantului lui Dumnezeu, este ceea ce Scriptura numeste “preacurvie”. Indemnati familiile sa ramana unite in loc sa ii invatati pe oameni cum sa nu se simta vinovati de incalcarea voii lui Dumnezeu (mai ales ca ati fost pastor candva…. daca bine am inteles). Biblia spune clar:
“1 Corinteni 7:10 Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
1 Corinteni 7:11 (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
1 Corinteni 7:27 Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat”
Iar pentru Rodica…. cauta raspunsul in Cuvantul lui Dumnezeu:
1 Corinteni 7:11 (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.)
“1 Corinteni 7:39 O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul”
“Romani 7:2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
Romani 7:3 Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. ”
Si exemplele ar putea continua….
Draga Menkese,
Comentariul adus de vizitatori (exemplul lui Luca Cretean) nu reprezinta ne-aparat etica acestui site
Cu stima si respect
Cosmin Pascu
Ok, de acord, domnule Pascu, am gresit. Imi cer scuze. Dar atata vreme cat o persoana care a fost pastor da asemenea invataminte pe un site crestin, invataminte care nu reflecta Cuvantul lui Dumnezeu, nu ar trebui sa clarificati lucrurile?
Imi cer scuze daca cineva s-a simtit ofensat sau deranjat, dar observati, va rog, ca sunt persoane care cauta raspunsuri pe acest site si ar trebui sa primeasca raspunsuri inspirate de Lumina Cuvantului lui Dumnezeu…
Divortul reprezinta intr-adevar o problema pentru biserica din zilele noastre, dar e un subiect sensibil care trebuie tratat cu intelepciune. Din comentariul postat de dl Luca reiese clar ca Biblia sustine casatoria dupa divort. Ori nu este asa. Cred ca pentru cei care trec prin situatii de genul acesta si care au nevoie de calauzire ar fi binevenita o invatatura dupa Sfintele scripturi. Ar fi extraordinar pentru cei ce trec prin asta daca ati posta invataturi referitoare la acest subiect date de oameni ai lui Dumnezeu precum Vladimir Pustan, Paul Negrut si multi alti slujitori ai Domnului. Altfel cei care cauta raspunsuri la problemele lor vor risca sa urmeze cai gresite, doar pt ca asa le-a sugerat cineva ca e bine, si-si vor amorti constiintele cu argumente false.
Un exemplu cat se poate de simplu este argumentul domnului Luca cum ca “1 Corinteni 7:11 nu este un text care se refera la divort”, in conditiile in care textul spune “sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul ei”. E clar ca a fost maritata, a divortat, iar acum are 2 alternative> fie ramane nemaritata fie se impaca cu barbatul. Pentru a isi linisti constiinta unii recurg la tot felul de interpretari doar, doar vor putea gasi si pe altii pe care sa ii convinga ca au dreptate.
In sensul acesta, atunci cand lansati intrebarile pt discutie, permiteti-mi sa va sugerez sa postati si un raspuns in lumina Scripturii.
Cu respect,
Menekse
Draga Menekse,
Comentariul dumneavoastra fata de etica prezentata de domnul Luca este corecta. Acesta are un sistem de gandire, in ceea ce priveste divortul, foarte esuat. De aceea apreciez opinia dumneavoastra si sursele biblice prezentate.
Nu cred ca ati ofensat pe cineva. Eu doar am adaugat o mentiune.
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
Pentru Menekse
Nu cred ca acesta este numele dvs. real, si inca ezit daca trebuie sa raspund unei persoane care “loveste din umbra”. Dar cred ca raspunsul e mai util in aceasta situatie.
Mai intai, cititi cu atentie. Eu n-am sustinut ca femeia nu are dreptul sa divorteze; eu cred ca are. Am explicat lucrurile in contextul lor cultural, pe care nu l-am inventat eu. Daca va documentati, chiar si numai citind Scriptura, fara alte surse istorice, veti vedea ce drepturi aveau sau nu aveau femeile si respectiv, barbatii.
Daca as fi fost femeie, as fi avut aceeasi opinie pe care o am si acum. Daca as fi fost femeie, cu siguranta ca as fi avut mai multa finete decat am ca barbat. Oricum, si asa am destul bun simt ca sa nu incerc sa insult pe cineva cu termeni ca “frustrat”, “nefericit” etc. Pentru ca asta ati incercat, fara sa reusiti insa. Eu stiu prea bine cine sunt si ce cred. (De aceea semnez cu numele real, dupa cum observati)
Concluziile la care am ajuns pe aceasta tema se datoreaza experientei prin care am trecut, care mi-a impus studierea aprofundata, pe textul original si cu argumente.
Stiu ca este f greu ca cineva sa-si schimbe convingerile cultivate vreme indelungata, mai ales cand acestea reprezinta opinia majoritatii. Ca sa nu mai vorbim cat de pretioase ne sunt convingerile cand ne apara pe noi si ii acuza pe altii.
Eu nu am resentimente fata de cei care au alte opinii, chiar daca si le exprima intr-un mod necorespunzator.
Interventiile mele au un singur scop: sa-i ajut pe cei care se afla in impas.
Multe binecuvantari!
Iubiti frati si surori in Cristos, mai intai de toate vreau sa spun ca imi pare rau de realitatea divortului din bisericile evanghelice, de ranile produse de divort dar si de ranile produse de fratii care nu stiu sa lege rani ci mai mult le adancesc.
Personal, nu am trecut prin aceasta experienta a divortului pentru ca Domnul a fost bun cu mine si pentru ca am evitat din timp, zic eu, de la bun inceput, ceea ce m-ar fi putut duce la divort; pentru ca noi toti acceptam faptul ca divortul e doar deznodamantul unor decizii si atitudini prealabile. As vrea in schimb sa pot mangaia pe toti cei care trec prin aceasta experienta trista a divortului si sa-i asigur de dragostea lui Cristos.
In acelasi timp, daca e posibil, as vrea sa cer iertare in numele tuturor celor care au ranit candva – sa cer ietare celor raniti de divort si de frati pe de-asupra. Va rugam, faceti astazi alegerea de a ierta pentru a putea fi eliberati in duhul vostru.
In al doilea rand, ca unul care am studiat trei ani limba greaca, pot spune totusi ca Scriptura se interpreteaza cu Scriptura, nu cu limba greaca, nici cu investigarea culturilor antice; doar Duhul Sfant ne poate ajuta sa intelegem spiritul Scripturii, nu litera ei. Atunci cand nu procedam asa, ajungem la certuri de cuvinte pe marginea unei terminatii a unui cuvant din limba greaca sau pe marginea unor “surse de intelepciune” invocate de unii dar care nu pot fi verificate de altii.
Desi recunosc importanta studiului limbilor biblice si a culturii veterotestamentale, imi pare rau de realitatea unor situatii: cand un grup de frati discuta interpretarea unui text din Scriptura, la un moment dat se ridica cineva si face apel la “grecescul abureomai” si toti se linistesc recunoscand ca ultima autoritate pe cunoscatorul si şcolitul lor frate.
Modelul nostru de intelegere a casniciei crestine/ noutestamentale nu trebuie luat din “cartea de despartire data de Moise”, pentru ca Domnul Isus a abolit-o, mentionand ca acel standard a fost dat de Dumnezeu intr-un mod intentionat ca un standard scazut, datorita impietririi inimii lor (Matei 19.7,8), insa Dumnezeu uraste divortul. Si multe pacate sunt condamnate pe paginile Scripturii, dar putine sunt acelea in dreptul carora sa ni se specifice cat se poate de clar ca Dumnezeu le uraste.
Nu stiu de ce nimeni nu aduce in discutie modelul Cristos-Biserica, pe care Scriptura il da urmasilor lui Cristos (Efeseni 5, Coloseni 3). El are o singura Biserica, nu are perspectiva despartirii sau abandonarii ei, ci chiar inainte de a-si aduce Biserica in fiinta, specifica faptul ca “portile Locuintelor Mortii nu o vor birui” (Matei 16.18).
Un sot crestin isi va iubi sotia precum Cristos Biserica, posibilitatea divortului fiind exclusa atunci cand ne aducem aminte ca Domnul Isus, “pentru ca ii iubea pe ai Sai, i-a iubit pana la capat”, pana la moarte (Ioan 13.3). O sotie crestina va fi supusa si isi va asculta sotul tot asa cum Biserica va fi prezenta pana la sfarsit asteptand cu dragoste Mirele iubit. Cristos nu va avea o a doua “nevasta”, si nici Biserica nu va avea un alt Cristos (Apocalipsa 22.17).
Un alt lucru pe care il omitem e legamantul pe viata pe care l-ai facut la altar, inaintea lui Dumnezeu. Un martor, ca om, poate el insusi sa moara si cuplul sa nu mai aiba martorul casniciei lor, dar Dumnezeu vegheaza pana la sfarsit asupra modului in care tu te achiti de legamantul facut. Altfel, de ce ti-ar fi trebuit sa faci legamant inaintea lui Dumnezeu? Cand te joci cu Dumnezeu, si il iei ca martor cand esti imbatat de romantism in biserica, dar apoi nu mai conteaza marturia lui si-i intorci spatele, nu ti-l faci din prieten dusman, pana cand te pocaiesti?
De asemenea, cele doua legaminte reciproce facute in biserica nu vor fi niciodata “dezlegate”, chiar daca oamenilor le poti flutura o hartie de divort data de un tribunal omenesc. Care e ordinea in care se petrec lucrurile? O biserica nu va oficia cununia religioasa decat dupa ce ai trecut pe la ofiterul starii civile. Ei bine, daca vrei sa parcurgi drumul inapoi spre divort, intai trebuie sa desfaci cununia religioasa din biserica, si apoi sa mergi la ofiterul starii civile. Si as vrea sa vad si eu biserica ce anunta cu bucurie “un serviciu divin de divort, la care va rugam sa confirmati participarea si pentru masa pe care am pregatit-o in cladirea din spate”.
In felul acesta, nicaieri in lume nu am intalnit vreun “divort placut Domnului”. Cei care o apuca pe acest drum, raman cu Dumnezeu in spate veghind asupra lor, si cu o cununie religioasa inca activa si disfunctionala.
Ce putem spune despre “partenerul necredincios”? Priviti contextul, spiritul Scripturii, nu va cramponati in litera ei, chiar daca e o litera greceasca. Dumnezeu nu vorbeste greceste, ci in duhul si inima noastra, prin Duhul Sfant. In 1Corinteni 7.16 e vorba de mantuire sau lipsa mantuirii, si la asta se face referire cand se vorbeste despre un partener credincios sau necredincios. Nu e vorba de incalcarea loialitatii fata de partenerul de viata, ci de lipsa unei loialitati fata de Dumnezeu!! Si da, textul e valabil pentru ambele sexe, nu doar pentru femei (vezi acelasi verset)!!! E vorba de un principiu valabil pentru amandoi, pentru ca nu exista o Scriptura pentru barbati si o Scriptura pentru femei! Relatia dintre Cristos si Biserica nu poate fi rupta din nici o directie!
Legat de despartire, 1 Corinteni 7,12,13,15 descurajeaza pe orice credincios de a lua iniativa in divort; dar nu ai ce face daca partenerul, necrestin, intenteaza divort; las-o sa plece, ca faci abuz daca o legi de calorifer acasa. Dar asta nu inseamna ca esti liber sa te recasatoresti, ci ca te poti simti liber stiind ca nu faci pacat lasand-o sa plece. Abia in v.39 e vorba de acea libertate de a te recasatori, dar doar cand partenerul nu mai e in viata, nu si atunci cand partenerul a divortat de tine. Matei 5.32 si apoi Matei 19.9…
Si nu, Scriptura nu incurajeaza pe nimeni sa se recasatoreasca atata timp cat partenerul DE viata inca e IN viata (1Cor.7.39). Sotia ta ramane sotie pe viata, pentru ca asa ai spus la altar; iar cine se casatoreste cu ea, se casatoreste cu.. sotia ta! Nu e tocmai cel mai placut lucru, dar ea trebuie sa stie ca preacurveste facand lucrul asta, si lucrul acesta e valabil si pentru barbati.
Ce-i ramane de facut celui “ramas acasa”? 1Cor.7.11 ii da chiar doua alternative: ori sa lupte pentru a o castiga, ori sa ramana necasatorit atat timp cat partenerul, evident, e in viata. In rest, desi e greu sa spun lucrul acesta, totusi e adevarat ca viata pe pamant nu se rezuma doar la a fi sau a nu fi casatorit, asa ca cei divortati “ramasi acasa” ar putea avea placuta surpriza sa descopere o noua dimensiune in apropierea de Cristos si poate o slujire speciala care sa aduca mult bine multora, mai ales fratilor in credinta cum spune Scriptura.
Referitor la cele scrise mai sus, asta e ceea ce inteleg ca ne invata Scriptura. Si daca sunt greu de acceptat pentru unii, mai ales pentru cei afectati de ranile spirituale, emotionale, fizice, economice si toate celelalte rani ale divortului, cel putin va rog un lucru: daca tot ati trecut pe aici, cu dragoste si respect va rog: nu contorsionati adevarurile Scripturii pentru folosul vostru, ci mai degraba invatati pe cei tineri ce sa faca pentru a nu ajunge in aceeasi situatie. Iar pentru situatia voastra recunoastem destul de dificila, suntem siguri ca Dumnezeu va poate descoperi bunatatea Lui si o calauzire speciala.
Frate Luca, nu vreau sa fiu si eu acuzat ca “lovesc din umbra”, ci vreau sa iti spun ca te pretuiesc ca persoana si imi pare rau de experienta pe care nu ti-ai fi dorit-o, insa aleg sa ignor invataturile pe care le dai. Sunt bazate pe masculinitate, cultura si limba greaca, si prea putin pe modelul Cristos-Biserica si pe spiritul Scripturii in general.
Sora Rodica, avem in biserica o sora care cativa ani buni a dormit cu sotul si concubina acestuia in acelasi pat; dimineata le aducea micul dejun la pat; iar cand el chiar a divortat de ea, tot sora noastra s-a dus dupa el, divortati fiind, dispusa sa-si vanda masina de cusut pentru a-l opera si l-a pus pe picioare. Scriptura spune ca il iei pe sot cu bune si cu rele, si la fel spunem si noi in fata altarului; e o realitate greu de indurat, dar la fel ne indura Dumnezeu pe noi cand ii suntem neloiali, necredinciosi, si curvim in inima noastra cu alti idoli/prioritati care ii iau locul.
O concluzie demna de retinut pentru noi toti: adevarul nu e greu de descoperit, ci e greu de acceptat. Dumnezeu sa ne invaluiasca pe toti cu dragostea Lui. In apa botezului am marturisit cu totii ca scopul nostru in viata nu va fi casnicia, ci ca Dumnezeu sa fie slavit prin vietile noastre, in orice situatie ne-am afla, casnicia putand exista sau nu ca mijloc de slujire al lui Cristos. El sa primeasca toata ascultarea si dragostea noastra, amin.
Inteleg amaraciunea lui Luca Cretan si nu sunt omul sa arunce cu piatra desi as avea multe motive.N-o fac. Pe de alta parte cine il judeca si nu cunoaste contextul greseste mult.Biserica nu trebuie sa intoarca spatele ”fiului pierdut” care s-a intors acasa.Din pacate sunt putini care iarta si multi care judeca.Cu totii avem un D-zeu care ne iubeste si ne vrea cu gelozie pt Sine!
Draga Cosmin,
Eu cred ca un moderator trebuie sa foloseasca cuvinte neutre si bine cantarite. A pune etichete precum “foarte esuat” este hazardat. Ce rost au dezbaterile si de ce “Cosmin intreaba”? Intreaba ca sa produca o discutie cu argumente sau intreaba ca sa dea note si calificative?
Subiectul acesta produce neaparat controverse. Eu am expus un foarte mic fragment din concluziile la care am ajuns in ultimii ani. Sigur ca socheaza, nu sunt surprins de asta. Dar eu cred cu tarie ca “esuata” este traditia in care traim, pentru ca nu reuseste sa dea raspuns si solutii la problemele cu care se confrunta biserica contemporana. A ridica vocea, a arunca cu versete, a insulta, nu rezolva nimic.
Tot ceea ce doresc eu in aceste discutii nu este pentru mine. Pentru mine nu am nevoie sa scriu pe acest forum. Am intervenit insa pentru cei pe care biserica ii maltrateaza. Nu putini dintre acestia pleaca pur si simplu din bisericile noastre si asta e tragedia.
Ai intrebat de ce nu cer acesti oameni ajutor din partea Pastorului, etc.? Simplu, pentru ca preotul si levitul iubesc si vor sa salveze institutii precum: familia, biserica, sabatul, templul, sarbatorile, plus toate traditiile, in vreme ce Dumnezeu, care a creat toate aceste institutii, atunci cand este imperios necesar, le sfarama in bucati, ca sa salveze… OAMENII!
Discutia noastra nu are rost daca iubim altceva decat ceea ce iubeste Dumnezeu.
Pentru Corneliu
Lung mesajul, draga frate Corneliu, dar apreciez multe dintre afirmatiile tale. Pentru explicarea unor termeni, iti recomand acest site: http://www.divorcehope.com Exista si o carte pe care o poti comanda, are multe elemente bune, se numeste “Divorce: God’s will?” de Stephen Gola. Pentru mine aceasta carte a fost luminita de la capatul tunelului si ea m-a ajutat sa fac primul pas intr-o alta directie decat aceea pe care o cunosteam. Alege sa nu o ignori, chiar daca are si lipsuri.
Multa binecuvantare!
Draga Iancu de H,
Vazand ce se intampla in viata atator oameni, am ajuns la concluzia ca eu nu am dreptul sa tac si sa ma strecor inapoi, sa-mi “refac viata” si sa-mi vad de drum. Cred ca am datoria morala sa spun celor ce judeca victimele divortului ca se afla in eroare.
Nu am amaraciune si nu regret drumul parcurs. Dumnezeu m-a invatat multe “the hard way”. Experienta acumulata si harul Sau extraordinar au meritat aceasta Via Dolorosa.
Tristetea mea nu este pentru mine, asa ca “nu ma plangeti pe mine” 🙂 Ma doare sincer pentru cei ce nu se mai ridica de jos, striviti de zelul “fratilor”.
Spui ca ai avea motive sa dai cu pietre. Hmmm… Domnul Isus zicea ca daca n-ai pacate, o poti face primul…
De ce ma numesti “fiul pierdut”? Eu sunt o doar piatra lepadata de zidari…
Stimate domn Luca,
Ca si moderator (si teolog) al acestui site constat ca anumite etici trebuiesc pastrate cu etica Cuvantului lui Dumnezeu. In ceea ce priveste divortul, desi sunt constient de experienta dumneavoastra, are o tendinta de acceptare a divortului. In ceea ce priveste textul din 1 Corinteni, cred ca trebuie sa aveti maxima atentie la contextul acestuia. Tot odata, va rog sa prezentati o imagine corecta, considerand ca ati fost pastor, a intregii Scripturi.
Ati afirmat: “1 Corinteni 7:11 nu este un text care se refera la divort. Divortul este incheierea juridica a casatoriei, si in urma divortului exista o singura restictie: cea din Deuteronom 24:4. Acolo se spune ca daca un barbat a divortat si apoi sotia lui ajunge sotia altui barbat, in cazul unui nou divort sau al decesului celui de-al doilea sot, primul sot n-o poate lua iarasi de nevasta.”
Va rog sa nu uitati contextul si teologia biblica asupra acestui text. Cred ca ati ignorat anumite aspecte importante din textul din Deuteronom 24. Textul prezinta o complexitate mult mai larga si importanta, cat si cauzele divortului.
Ati zis: “Textele referitoare la divort sunt foarte putine, si atentie! sunt scrise la masculin, pt ca in lumea si cultura in care s-au desfasurat evenimentele Scripturii, femeia nu avea dreptul sa divorteze, ci doar barbatul. “O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul” (1Cor.7:39).”
Aceasta afirmatie este eronata si nu reprezinta o etica biblica. Vechiul Testament nu vedea, din punct de vedere al casatoriei, sotia ca a fiind inferioara. O astfel de teologie este catastrofala, si asta pentru ca ne prezinta un act de discriminare din partea Creatorului. Intr-o relatie ambele persoane sunt importante, iar in cazul unui divort, ambele persoane sunt responsabile inaintea lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere am afirmat ca etica dvs nu este corecta. Textul Biblic prezentat de dvs nu afirma cele scrise de dumneavoastra.
Textele Biblice nu sunt scrise ca si un termen masculin. Aceasta este o alta eroare biblica. Atunci cand Dumnezeu vorbeste omului, El comunica acestuia cu claritate. Dumnezeu vorbeste ambelor sexe. El nu considera femeia inferioara barbatului si nici invers. Ambii sunt importanti, in mod special in cadrul unei noi familii.
Cu stima si repect,
Cosmin Pascu
Cred ca este vremea sa ma retrag din aceasta discutie. Le multumesc celor ce au scris, indiferent care a fost opinia lor.
Pentru mine titlul “Divortul, o problema reala?” a fost “catchy”, ca sa spun asa.
Aceste cateva mesaje, cu replici si tot ce a fost, mi-au confirmat cate ceva. Daca vreti, a fost ca un schimb de mingi la jocul de tenis 🙂 Dar eu ma duc sa joc in alta parte… No bad feelings 🙂 Salutari si ganduri bune tuturor!
Domnule Luca, ati inteles gresit sau ati inteles ce ati vrut.
Nu v/am condamnat pe dvs ca persoana,ci invataturile pe care le oferiti. La fel de bine nu am negat ca divortul constituie o problema, nu am condamnat pe cei divortati, dimpotriva, am afirmat ca este adevarat ca divortul este una din problemele cu care biserica se confrunta in zilele din urma. Diferenta o face modul de tratare a acestei probleme si urmarile divortului. Ca sa nu mai vorbim de eforturile care se pot face pentru evitarea divortului.
Numele pamantesc al unui om conteaza mai putin, nu cred ca v/ti fi simtit mai bine daca ar fi scris acolo Viorica, Rodica, Elena, Raluca sau orice alt nume. Menekse este sinonimul numelui meu romanesc tradus intr/o alta limba, deci intr/un fel……este numele meu…
Imi pare rau sa aud ca ati tratat aceasta conversatie ca pe un joc de tenis. Divortul este o problema reala, majora, nu un joc. Fara suparare, dar nu vi s/au oferit decat indicatii biblice pe care dvs le/ati contorsionat in favoarea dvs pt ca asa a fost mai convenabil.
Dumnezeu sa se indure de noi toti.
Psalmii 67:1 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, –
Psalmii 67:2 ca să se cunoască pe pământ calea Ta, şi printre toate neamurile mântuirea Ta!
Cu respect,
Menekse
D-le Luca,imi pare rau sa constat ca n-ai nici un regret dupa cele intamplate in viata ta.Ai fost pastor,nu mai esti,ai fost casatorit,nu mai esti.ai fost ”fiu risipitor”risipind cu usurinta din avutia lui D-zeu,iar acum spui ca nu regreti ? Trebuie sa fii insensibil sa sustii o cauza pierduta din start.Divortul pt tine este ceva normal cand doi crestini,tu si sotia ta se despart? A fost iubire l-a inceput cand te-ai casatorit s-au a fost interes? Nu trebuie sa te superi ca intreb dar problema divortului o tratezi cu o suspecta ”lejeritate ” fie ea si culturala cum spui.Iarta-mi indrazneala dar sustii ca D-zeu desfiinteaza institutii salvand OAMENI (parte adevarat),dar oare tu ai lovit in cei cazuti vreodata.Te consideri persecutat si neinteles ,dar tu ai persecutat oamenii cazuti in biserica unde pastoreai? Analizeaza-ti trecutul si trage invatamintele necesare.TINTE CU INVATAMINTE!Este dureros pt orice cazut dar tu nu faci parte din clasa privilegiata a lui D-zeu si cu zambetul pe buze sa sustii cultura ci strict ideile biblice,Cuvantul lui D-zeu.!
Vin cu o completare la cele afirmate de Luca Cretan ca pt el a fost un schimb de mingi la fileu ca in jocul de tenis de camp si ti-ai dat seama cat de ”slabi” suntem si joci in alta parte.Nu suntem slabi dle Luca ,diferenta este ca ai facut schimbul de mingi in defavoarea ta,tu cu paleta (ping pong),iat noi cu racheta! Gaseste-ti parteneri pe masura pt a-i lamuri ”cultural” pt ca scriptural ne lamureste Cuvantul Sfant! Am fost acid asa cum ne taxezi tu pe noi!
incepe sa-mi placa discutia…nu si subiectul ei.
respect,de la bun inceput toate persoanele implicate in asemenea cazuri,nu ma cred cu nimic mai presus decit ele . asa cum cineva spunea inaintea mea,faptul ca dupa aproape 19 ani totul merge bine nu se datoreaza mie ci lui Dumnezeu. eu n-am facut decit sa pun cite un lemn aproapeputrezit pe focul aprins de el. Ma mira faptul ca frati de-ai nostri cu biblia in mana vor sa ne explice ca divortul este posibil pentru un adevarat crestin. ma mira la fel indignarea fratelui care se preocupa de apararea “numelui bisericii” cred ca nimeni din noi nu s-a gindit sa vorbeasca de rau biserica penticostala si sper nici sora.
doua puncte as vrea sa subliniez:
-biblia vorbeste barbatilor despre divort pentru ca la noi casatoria se face(sau se facea) intre un barbat si o femeie(deci se refera implicit)
-divortul nu este altceva decit un pacat(sau o multime de pacate) acoperite sau ascunse fara Dragostea lui Dumnezeu
-inca din vechiul testament Dumnezeu zice : “eu urasc DESPARTIREA”( in casatorie-traducerea in ro)maleahi 2:16
-este pacat deja faptul ca in unele biserici nu se discuta,se accepta in liniste despartiti”in casa” ca sa nu ne “facem de ras” si asa ne ride jumatate de oras nu pe fata ci pe ascunse
-daca avem UN DUMNEZEU ,SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT problema divortului o punem asa cum o pune Cuvintul . divortul nu este pacat atunci cind NU EXISTA. daca exista è pacat,si n-as vrea sa mai recit din nou multimea de versete care vorbesc despre asta pentru ca consider ca stim sa citim romaneste.
Ar fi fost interesant de urmarit aceasta dezbatere, dar din pacate s-a terminat prea repede. Si s-a terminat pentru ca unii dintre voi sunteti vulgari si rudimentari. Daca cineva are un alt punct de vedere, nu trebuie sa va repeziti cu insulte si cu mizerii. Cu atacuri la persoana. Observ ca Luca Cretan a fost “neortodox”, dar elegant si respectuos in fiecare interventie.
Voi de ce nu ati reusit?
Multa pace si Har in Domnul Isus !
Intamplator sau… nu, am dat peste acest site si citind cele de mai sus despre acest subiect atat de sensibil,as dori sa pot sa-mi exprim cateva idei cu permisiunea dvs. Sunt multe opinii diferite, idei, concluzii, s.a.m.d. dar Cuvantul lui Dumnezeu este unul si nu trebuie rastalmacit… categoric!
Eu vorbesc ca unul ce nu a trecut prin aceasta trauma (eu asa consider divortul), ptr. ca pana la urma acesta este o trauma reala ce implica acumularea unor energii enorme in viata celui implicat. Divortul frange destine, lasa in urma destula amaraciune, frustrare, nemultumire si multe altele… Bineinteles ca divortul nu este -din start- de dorit, trebuie incercat din rasputeri ca acesta sa fie evitat, chiar si cu unele compromisuri de familie, cu conditia ca acestea sa nu fie socotite ca pacate. Dar… Au existat, exista si vor exista in continuare astfel de cazuri. Problema este acolo unde chiar nu mai este nimic de facut…
V-ati gandit vreodata ca nu noi alegem… ci Dumnezeu? V-ati gandit vreodata ca Dumnezeu chiar si printr-un divort poate sa aleaga (salveze) pe cineva ?
V-ati gandit vreodata ca nu trebuie sa se arunce cu pietre (conf. Sf. Scripturi) in cineva pe care Dumnezeu , a vrut sa-l salveze in acest mod ? (chiar daca este unul foarte dureros). Dumnezeu are mila de cine vrea si se indura de cine-i place sa se indure conf. Scripturii, asadar… Nu puneti in balanta un caz anume , ci ganditi-va, caci Dumnezeu este bugat in indurare ca sa se indure de fiecare care-l cauta cu tot dinadinsul. Nu suntem nici in cea mai mica masura vrednici sa dam verdicte. Acestea le da numai Dumnezeu. Nu avem nici un drept sa gestionam un caz anume dupa propriile noastre idei. Aici avem dea face cu mila si harul lui Dumnezeu! Dumnezeu sa ne inteleptaesca pe toti si sa ne dea priceperea de care avem … mare nevoie , ca sa putem gandi matur, ca niste oameni vrednici de Imparatia lui Dumnezeu !!! Caci la aceasta am fost chemati, sa mostenim Binecuvantarea! Si aceasta nu o dam noi oamenii , indiferent cine suntem.. o da Insusi Dumnezeu! FI-TI BINECUVANTATI!!!
Viorel, ai dreptate cand spui ca divortul este o cale de salvare in unele situatii. Dar in ce priveste rastalmacirea Scripturii, eu cred ca ea este deja rastalmacita abundent la amvoanele noastre. Altfel nu se explica ruptura dintre teorie – adica ce propovaduiesc cei ce cu naivitate se recomanda drept “teologi” – si trista realitate inconjuratoare.
Viorel ai mare dreptate,vorbesc ca unul care a trecut prin aceasta trauma,am primit sfaturi foarte proaste din partea celor ce sint pusi sa-mi dea lumina,au fost foarte asprii cu mine,nu am avut nici un sprijin din partea lor,desi m-am pocait pentru ca inainte nu-l cunosteam pe Dumnezeu.Am ramas singur si toti au fost impotriva mea fosta sotie care deja avea alt partener iar biserica din care am facut parte era rupta de realitate.Era pe punctul sa-mi pierd credinta insa Domnul s-a indurat de mine si am ramas pe cale,slava LUI DUMNEZEU!Ce mi se pare straniu este ca ignoram unele versete ca de ex:
1Corinteni 7.15 Daca cel necredincios vrea sa se desparta,sa se desparta,in imprejurarea aceasta,fratele sau sora NU SINT LEGATI:Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace.
Matei 5.32Dar eu va spun ca ori si cine isi va lasa nevasta,AFARA NUMAI DE PRICINA DE CURVIE,ii da prilejul sa preacurveasca;si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat,preacurveste.
19.9
oameni buni este simplu sa “arunci cu versete”,care de cele mai multe ori in loc sa ridice darama sau chiar ucid.eu nu am trecut printr-o asemenea experienta si nici nu este de dorit si nu cred ca cineva intreg la minte si cu teama de Dumnezeu doreste dar cand citesc ce sfaturi pot da unii ce se numesc frati ma ingrozesc.Sa fim bine intelesi nu nsunt pentru divort si nici nu incurajez o astfel de atitudine dar pana a spune ca cineva trebuie sa stea intr-o familie in care unul dintre parteneri il insala, abuzeaza in orice mod de celalalt sau de copii este o absurditate. Dupa spusele unora partenerul asupra caruia se rasfrang astfel de practici(care nu sunt limitative) trebuie sa le suporte cu stoicism si in cazul in care nu mai poate si se desparte ar trebui sa sa casatoreasca tot cu cel de care sa despartit- eu zic sa va dea Dumnezeu multa lumina ca aveti nevoie. Care dintre voi ati si implini ce cu atata usurinta va grabiti sa spuneti!
Practica aceasta de a ne ascunde cu capul in nisip considerand ca daca noi nu vedem nici alti nu ne vad este injusta. Adevarul este ca in cadrul comunitatii nostre nu exista disponibilitate in a intelege cu adevarat ce inseamna div., cum se ajunge la div, si cel mai important ce trebuie facut preventiv pentru a nu ajunge la divort.Cati dintr cei care sunteti slujitori ati avut un studiu cu enoriasii despre tema aceasta dar facut din ratiuni corecte ,fara a avea idei preconcepute care au fost preluate de la cutuma specifica noua. Dar e mai simpu sa-l etichetam ca pacat si cu asta gata. Nu uitati ca poporul piere din lipsa de cunostinta a scripturilor si a puterii lui Dumnezeu.
Eu personal cred ca ar trebui sa ne “aplecam” asupra acestui flagel mai cu responsabilitate si sa avem maturitate sa incropim si un cod de reguli, proceduri, pentru ca fratii nostri care trec voit sau nevoit prin asemenea traume asteapta suport din partea “familiei-biserica”.Avem obligatia morala, crestineasca sa le ghidam pasii si aceasta nu este o optiune. Pentru ca fie ca vrem sau nu vrem asemenea situatii continua sa existe si nu ne putem preface ca nu sunt.Dumnezeul slavei sa ne capaciteze cu o astfel de atitudine iar pe cei ce trec prin astfel de drame sa le fie loc de adapost si sprijin.Iar tu care astazi te increzi ca esti tare nu uita ca esti nu prin taria ta ci prin harul lui Dumnezeu.Daca nu te insala sotul sau sotia, daca esti pretuit de celalalt partener ci nu tratat cu violenta cruzimi(vezi violenta domestica care este tacit aprobata de unele fete bisericesti),violat(pt ca orice act care se savarseste fara acordul celuilalt asta inseamna d.p.d.v al legi si asta se practica in multe din fam.pe principiu ca ii”” apartine si ca trebuie”‘)si daca copii nu-ti sunt la fel in niciun fel abuzati multumeste-I Domnului caci este darul Sau ci nu meritul tau.
hristos a inviat!de curind am trecut si eu prin aceasta.sufar ca nu pot sa_mi continui viata si ca biserica ma obliga la un trai de compromis.mi s_a spus ca chiar daca flutur o foaie de divort in fata lui dumnezeu va ramine sotul meu.nu prea vad normal sa ramii intr_o casnicie chinuita.sunt peste 5oo de preoti care au indraznit si au divortat,nu vad de ce nu am facio si noi oamenii de rind.chiar suntem nevoiti sa stam cu capul in nisip? e trist.eu cred ca decizia ne apartine.dumnezeu a lasat si libertatea de a alege.nu stiu ce sa mai zic,eu una ma simt castrata si intemnitata asa.sunt 20 de ani de cind stau in intuneric si ma intreb dar pina cind,doamne?pina cind?iertati_ma
Draga Florentina, e greu sa-mi dau cu parerea legat de biblie si de cele sfinte. Dar ca om spun asa….OARE NU ESTE PACATUL NOSTRU MAI MARE CAND IN GANDUL NOSTRU SAU CHIAR CU VOCE URÂM ACEST OM DE LANGA NOI NUMIT SOT?…oare nu este mai rau cand coplesiti de necaz si tristete uitam sa ne uitam la ceilalti din jurul nostru care poate ca au nevoie de ajutor…oare o situatie ca asta nu ne face mai rai decat sa ne faca buni si iubitori asa cum ii place Lui Dumnezeu sa fim? Eu iti spun cu siguranta ca un divort doare indiferent de motive.Dar sa nu uitam ca Dumnezeu are o rasplata pt fiecare om rabdator.iti doresc multa putere si pace in suflet.
p.s.dupa ce am citit toate comentariile …cu tristete va spun ca in afara de cateva persoane, aici a avut loc un schimb de “sageti” care in mod sigur nu sunt spre slava Lui Dumnezeu.Nu noi trebuie sa judecam pe altii…FIECARE ARE MOTIVUL SAU DE AJUNGE A UN DIVORT. NU cred ca e cineva fericit sa ajunga pana acolo.Cei ce nu stiu cum e sa ajungi la divort sa nu judece pe altii ci sa-i multumeasca Lui D-zeu pentru ca au fost norocosi.Teoria e usoara, practica e grea.
pace
pace sfanta, imi primul rand asi vrea sa ma adresez tuturor fratilor, nu stiu cum sa incep, deaceea o sa fiu direct, nici eu la inceput nu am fost de-acord cu divortul, dar dupa ce m-am casatorit cu o fata pe care nu o iubeam , (asta fiind din cauza ca parintii mau obligat), a doua zi dupa nunta a plecat, de la mine, iar la doua saptamani, a fugit cu alt barbat,
concluzie? eu ce trebuia sa fac?… -sa astept sa moara ea?
– sa stau toata viata asa?, nustiu dar multi fratii, le place doar sa arate cu degetul
findca ei nu au trecut prin aceasta, au avut bucurie sa le fie bine de la inceput, ( nustiu dak m-am pronuntat bine), biblia spune ca poti parasi femeia , daca a curvit . (eu ma casatorit,si dumnezeu ma binecuvantat) dar vreau sa spun ca se spune… ,,sti, daca curvesti, o sa ajungi in iad, dar si sa traiesti o viata de iad, cu cearta si multe altele, tot in iad vei ajunge, nu?
asi vrea sa precisez, ca am divortat si dupa un timp mam recasatorit….