Cristosul macelarit


Traiectoria intregului univers s-a oprit in momentul in care Critstos a intrat in Ierusalim. Iudeii asteptau cu nerabdare ca acest imparat sa isi ocupe pozitia Sa de Rege al Iudeilor, insa surpriza cea mai socanta avea sa fie descoperita printr-o imagine socanta. Cristos Isus, nu este imparatul asteptat de Iudei, ci Imparatul lui Dumnezeu, al caruri misiune avea sa se implineasca nu printr-o aparitie publica victorioasa, ci printr-o moarte grafica si umila. Cand ne gandim la aceasta imagine deprimata, de multe ori ne intrebam: ce fel de Dumnezeu este Isus Cristos? Care a fost motivul pentru care liderii religiosi au reusit sa se departeze, atat de mult, de Imparatul ideal? De ce a ales omul sa isi macelareasca Creatorul?
Continue reading

Ce reprezintă religia pentru dumenavoastră dat fiind faptul că ați studiat îndelung istoria religiilor?


Pasionat de literatur?, filozofie, yoga ?i cultura indian?,Mircea Eliade este unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române. Lucr?rile sale sunt traduse în 18 limbi iar opera sa complet? cuprinde peste 80 de volume, f?r? a ?ine cont ?i de jurnalele sale intime sau manuscrisele remarcabile. Prin intermediul revistei noastre, am avutprilejul de a-i adresa câteva întreb?ri care mi-au dezv?luit frânturi din via?a sa personal? ?i care m-au determinat s?-l privesc pe Mircea Eliade dintr-o alt? perspectiv?.

Ce reprezint? religia pentru dumenavoastr? dat fiind faptul c? a?i studiat îndelung istoria religiilor` a fost intrebarea adresata renumitului filosof Mircea Eliade de catre Loredana Matei, masterand la Universitatea din Bucuresti. Raspunsul mareului expert si profesor a fost urmatorul:

“Cred c? religia este perceput? în mod diferit de fiecare dintre noi. Pentru mine reprezint? un refugiu în momentele de singur?tate, o reîntoarcere c?tre origini. Cred c? fiecare dintre noi are dreptul sa-?i aleag? ce religie vrea s? adopte, indiferent dac? s-a n?scut cre?tin, musulman sau evreu. Chiar dac? e?ti cre?tin nu e o crim? s? te converte?ti dac? sufletul tau te cheam? înspre o alt? religie. Important este s? te ghidezi dup? anumite principii stabilite de tine însu?i ?i s? fii un om moral. Dumenzeu este numai unul indiferent de limba în care Îl chemi.” Sursa, cultural.ssr.ro

Mircea Eliade are dreptate cand sustine ca fiecare dintre noi percepem intr-un mod diferit identiatea religiilor universale. Diferenta intre  indenitatea credintei biblice si a religiilor globale este extrem de deosebita. Asa cum putem observa mai sus, religia a devenit un refugiu, un loc de ascundere interioara, prin care orice om este obligat sa aiba un anumit control asupra experientelor interioare sau exterioare. Cand ne referim la cuvantul religie, tindem sa afirmam ca acest aspect este creat de om si supus unei utonomii umane. Aceasta experienta interioara (condusa de Eu-l uman) nu face decat sa ne distanteze de esenta unei realitati cosmice si divine. Comentariul adus de Mircea Eliade asupra aspectului religios ne ajuta sa intelegem diferenta dintre ceea ce este esential adevarat si ceea ce este in esenta un aspect religios:

Important este s? te ghidezi dup? anumite principii stabilite de tine însu?i ?i s? fii un om moral. Dumenzeu este numai unul indiferent de limba în care Îl chemi.

Suntem nevoiti sa sustinem ca exista un singur Dumnezeu in acest univers. Totusi, acest Dumnezeu nu poate fi asociat cu conceptele si ideeile altor religii. Fiecare religie intelege personajul supranatural in moduri diferite. Este adevarat ca am putea afirma ca fiecare relige foloseste acelas cuvant pentru notiunea de reprezentarea a divinitatii. Totusi, nu cred ca putem sustine sau afirma ca definitia si bazele fiecarei religii sunt asemanatoarea cu revelatia pe care Dumnezeu ne-a dezvaluit-o in Cuvantul Sau si prin persoana Domnului Isus Cristos. Sursa de revelatie si de identificare a Dumnezeului adevarat nu isi are locuinta si baza fundamentala in in interiorul uman, ci in revelatia scrisa si asezata in Cuvantul lui Dumnezeu. Miracolul cel mai surpinzator pentru noi este ca Dumnezeu a ales sa isi dezvaluie identitatea Sa inaintea omului prin Cuvantul Sau, prin persoana Domnului Isus Crisots si prin Duhul Sfant a lui Dumnezeu.

Un alt aspect important (dezbatut mai sus) este conceptul moral si atributiile acestuia in ceea ce priveste societatea in care traim. Intentia personala de a incerca  sa promovam o forma morala si acceptabila pentru societate (ie, conformandu-ne anumitor principii stabilite de noi insine) nu ne va ajuta sa intram intr-o relatie personala cu Domnul  Isus Cristos. Cristos a sustinut si afirma ca ca doar El este Calea, Adevarul si Viata. Prin aceasta afirmatie Cristos ne informeaza ca nici un om nu poate intra intr-o relatie cu Dumnezeu Tatal daca nu are o relatie cu Fiul, adica Cristos. Dumnezeu conform Scripturilor, nu este acelasi Dumnezeu in toate religile. El este un singur Dumnezeu si in afara existentei Sale nu exista alti dumnezei (precum multe religii pretind). Aceslasi lucru este adevarat si despre moralitatea umana. Tot ceea ce este creat de om devine un punct de divergenta subiectiva umana. Atunci cand subiectivul este lipsit de obiectivul Divinitatii autentice (adica Trinitatea) tot ceea ce marturisim este o religie pur umana, care isi promoveaza propria moralitate din adancul ideilor si conceptelor interioare si subiective. Religia sau religiile umane sunt controlate de om. Credinta biblica si adevarat nu poate fi controlata si manipulata de om. Dumnezeu este initiatorul acestei credinte autentice si tot El este punctul central al acestui mesaj important.

Care este opinia ta fata de afirmatia lui Mircea Eliade?

“Cred c? religia este perceput? în mod diferit de fiecare dintre noi. Pentru mine reprezint? un refugiu în momentele de singur?tate, o reîntoarcere c?tre origini. Cred c? fiecare dintre noi are dreptul sa-?i aleag? ce religie vrea s? adopte, indiferent dac? s-a n?scut cre?tin, musulman sau evreu. Chiar dac? e?ti cre?tin nu e o crim? s? te converte?ti dac? sufletul tau te cheam? înspre o alt? religie. Important este s? te ghidezi dup? anumite principii stabilite de tine însu?i ?i s? fii un om moral. Dumenzeu este numai unul indiferent de limba în care Îl chemi.” Sursa, cultural.ssr.ro

Esti de acord cu aceasta afirmatie?

Scris de Cosmin Pascu

Spiritualitatea ateismului 1


Cu cateva luni in urma terminasem de citit o carte intitualata ‘carticica spiritualitatii ateiste, (The Little Book of Atheist Spirituality) in care autorul si profesorul (André Comte-Sponville) presitigios (de la Universitatea Sorbonne) starneste o noua disctutie despre spiritualitatea miscarii ateiste. Daca in trecut negarea divinitatii era cunoscuta in randul celor care promoveaza atemismul si umanismul ca si un concpet elementar, in zilele noastre, negarea divinitatii a fost inlocuita (sau asezata paralel) cu dorinta excluderii lui Dumnezeu din societate. Totusi, ce este nou in recenta modificare genetica a miscarii ateiste? Interesanta este afirmatia autorului care ne informeaza ca o departare de aspectul religios (al oricarui grup) este un aspect inevitabil. Este necesar sa ne aducem aminte ca atunci cand ne gandime la spiritualitate ne referim la acel concept de ‘inchinare in duh’, adica un aspect spiritual ce trece dincolo de aspectul fizic sau material uman (un aspect supranatural care este negat cu fermitate de ateisiti).

Recenta carte scrisa de profesroul si filosoful francez André Comte-Sponville, dovedeste punctul de vedere mentionat mai sus(negarea unui fiinte supranaturatle). In circumstante de criza (si nu doar) observam ca ateismul nu ne ofera absolut nimic, ci mai degraba, ne incurajeaza sa alegem apatia si disperarea existenta in sfera nimicurilor umane. Intentia lui Comte-Sponville este de a modifica structura etica a acestei miscari prin a sutstine ca fidelitatea predomina credinta intr-un Dumnezeu personal si cosmic. In schimbul unei astfel de intuitii, prin fidelitate (sau atributile miscariilor mistice precum budismul), omul poate deveni un dumnezeu in sine(un argument imprumutat din scrierile lui Spinoza). Daca omul are potentialul de a deveni dumnezeu, autorul ne readuce aminte ca nu exista o necesitate sau un motiv de a ne inchina inaintea unei fiinte (Dumnezeu) care nu exista si care nu poate interactiona cu creierul uman. Totusi, in partea a doua acestui articol vom descoperi, din recenta carte a lui André Comte-Sponville, ca omul este un animal spiritual.

Pentru crestin spiritualitatea este strans legata de Dumnezeu, de persoana Domnului Isus Cristos si de prezenta Duhului Sfant.

Va continua…

Intre timp va prezentam un video clip care prezinta in prima ideea spiritualitatii (aspect material si fizic) ateiste si dorinta de a nega prezenta lui Dumnezeu. A doua parte a acestui video clip este de a impotrivii si corecta idea prezentata in prima parte. Invinovatirea atrubuita lui Dumnezeu este inlocuita cu responsabilitatea umana (in mod special atunci cand ne gandim la diferenta intre bine si rau).

Scris de Cosmin Pascu

Divortul, o problema reala? – Comentariu


Va prezint un comentariul scris de Corneliu Chiriluta dintr-un articol prezentat pe bisericata.com

Iubiti frati si surori in Cristos, mai intai de toate vreau sa spun ca imi pare rau de realitatea divortului din bisericile evanghelice, de ranile produse de divort dar si de ranile produse de fratii care nu stiu sa lege rani ci mai mult le adancesc.

Personal, nu am trecut prin aceasta experienta a divortului pentru ca Domnul a fost bun cu mine si pentru ca am evitat din timp, zic eu, de la bun inceput, ceea ce m-ar fi putut duce la divort; pentru ca noi toti acceptam faptul ca divortul e doar deznodamantul unor decizii si atitudini prealabile. As vrea in schimb sa pot mangaia pe toti cei care trec prin aceasta experienta trista a divortului si sa-i asigur de dragostea lui Cristos.

In acelasi timp, daca e posibil, as vrea sa cer iertare in numele tuturor celor care au ranit candva – sa cer ietare celor raniti de divort si de frati pe de-asupra. Va rugam, faceti astazi alegerea de a ierta pentru a putea fi eliberati in duhul vostru.

In al doilea rand, ca unul care am studiat trei ani limba greaca, pot spune totusi ca Scriptura se interpreteaza cu Scriptura, nu cu limba greaca, nici cu investigarea culturilor antice; doar Duhul Sfant ne poate ajuta sa intelegem spiritul Scripturii, nu litera ei. Atunci cand nu procedam asa, ajungem la certuri de cuvinte pe marginea unei terminatii a unui cuvant din limba greaca sau pe marginea unor “surse de intelepciune” invocate de unii dar care nu pot fi verificate de altii.

Desi recunosc importanta studiului limbilor biblice si a culturii veterotestamentale, imi pare rau de realitatea unor situatii: cand un grup de frati discuta interpretarea unui text din Scriptura, la un moment dat se ridica cineva si face apel la “grecescul abureomai” si toti se linistesc recunoscand ca ultima autoritate pe cunoscatorul si ?colitul lor frate.

Modelul nostru de intelegere a casniciei crestine/ noutestamentale nu trebuie luat din “cartea de despartire data de Moise”, pentru ca Domnul Isus a abolit-o, mentionand ca acel standard a fost dat de Dumnezeu intr-un mod intentionat ca un standard scazut, datorita impietririi inimii lor (Matei 19.7,8), insa Dumnezeu uraste divortul. Si multe pacate sunt condamnate pe paginile Scripturii, dar putine sunt acelea in dreptul carora sa ni se specifice cat se poate de clar ca Dumnezeu le uraste.

Nu stiu de ce nimeni nu aduce in discutie modelul Cristos-Biserica, pe care Scriptura il da urmasilor lui Cristos (Efeseni 5, Coloseni 3). El are o singura Biserica, nu are perspectiva despartirii sau abandonarii ei, ci chiar inainte de a-si aduce Biserica in fiinta, specifica faptul ca “portile Locuintelor Mortii nu o vor birui” (Matei 16.18).

Un sot crestin isi va iubi sotia precum Cristos Biserica, posibilitatea divortului fiind exclusa atunci cand ne aducem aminte ca Domnul Isus, “pentru ca ii iubea pe ai Sai, i-a iubit pana la capat”, pana la moarte (Ioan 13.3). O sotie crestina va fi supusa si isi va asculta sotul tot asa cum Biserica va fi prezenta pana la sfarsit asteptand cu dragoste Mirele iubit. Cristos nu va avea o a doua “nevasta”, si nici Biserica nu va avea un alt Cristos (Apocalipsa 22.17).

Un alt lucru pe care il omitem e legamantul pe viata pe care l-ai facut la altar, inaintea lui Dumnezeu. Un martor, ca om, poate el insusi sa moara si cuplul sa nu mai aiba martorul casniciei lor, dar Dumnezeu vegheaza pana la sfarsit asupra modului in care tu te achiti de legamantul facut. Altfel, de ce ti-ar fi trebuit sa faci legamant inaintea lui Dumnezeu? Cand te joci cu Dumnezeu, si il iei ca martor cand esti imbatat de romantism in biserica, dar apoi nu mai conteaza marturia lui si-i intorci spatele, nu ti-l faci din prieten dusman, pana cand te pocaiesti?

De asemenea, cele doua legaminte reciproce facute in biserica nu vor fi niciodata “dezlegate”, chiar daca oamenilor le poti flutura o hartie de divort data de un tribunal omenesc. Care e ordinea in care se petrec lucrurile? O biserica nu va oficia cununia religioasa decat dupa ce ai trecut pe la ofiterul starii civile. Ei bine, daca vrei sa parcurgi drumul inapoi spre divort, intai trebuie sa desfaci cununia religioasa din biserica, si apoi sa mergi la ofiterul starii civile. Si as vrea sa vad si eu biserica ce anunta cu bucurie “un serviciu divin de divort, la care va rugam sa confirmati participarea si pentru masa pe care am pregatit-o in cladirea din spate”.

In felul acesta, nicaieri in lume nu am intalnit vreun “divort placut Domnului”. Cei care o apuca pe acest drum, raman cu Dumnezeu in spate veghind asupra lor, si cu o cununie religioasa inca activa si disfunctionala.

Ce putem spune despre “partenerul necredincios”? Priviti contextul, spiritul Scripturii, nu va cramponati in litera ei, chiar daca e o litera greceasca. Dumnezeu nu vorbeste greceste, ci in duhul si inima noastra, prin Duhul Sfant. In 1Corinteni 7.16 e vorba de mantuire sau lipsa mantuirii, si la asta se face referire cand se vorbeste despre un partener credincios sau necredincios. Nu e vorba de incalcarea loialitatii fata de partenerul de viata, ci de lipsa unei loialitati fata de Dumnezeu!! Si da, textul e valabil pentru ambele sexe, nu doar pentru femei (vezi acelasi verset)!!! E vorba de un principiu valabil pentru amandoi, pentru ca nu exista o Scriptura pentru barbati si o Scriptura pentru femei! Relatia dintre Cristos si Biserica nu poate fi rupta din nici o directie!

Legat de despartire, 1 Corinteni 7,12,13,15 descurajeaza pe orice credincios de a lua iniativa in divort; dar nu ai ce face daca partenerul, necrestin, intenteaza divort; las-o sa plece, ca faci abuz daca o legi de calorifer acasa. Dar asta nu inseamna ca esti liber sa te recasatoresti, ci ca te poti simti liber stiind ca nu faci pacat lasand-o sa plece. Abia in v.39 e vorba de acea libertate de a te recasatori, dar doar cand partenerul nu mai e in viata, nu si atunci cand partenerul a divortat de tine. Matei 5.32 si apoi Matei 19.9…

Si nu, Scriptura nu incurajeaza pe nimeni sa se recasatoreasca atata timp cat partenerul DE viata inca e IN viata (1Cor.7.39). Sotia ta ramane sotie pe viata, pentru ca asa ai spus la altar; iar cine se casatoreste cu ea, se casatoreste cu.. sotia ta! Nu e tocmai cel mai placut lucru, dar ea trebuie sa stie ca preacurveste facand lucrul asta, si lucrul acesta e valabil si pentru barbati.

Ce-i ramane de facut celui “ramas acasa”? 1Cor.7.11 ii da chiar doua alternative: ori sa lupte pentru a o castiga, ori sa ramana necasatorit atat timp cat partenerul, evident, e in viata. In rest, desi e greu sa spun lucrul acesta, totusi e adevarat ca viata pe pamant nu se rezuma doar la a fi sau a nu fi casatorit, asa ca cei divortati “ramasi acasa” ar putea avea placuta surpriza sa descopere o noua dimensiune in apropierea de Cristos si poate o slujire speciala care sa aduca mult bine multora, mai ales fratilor in credinta cum spune Scriptura.

Referitor la cele scrise mai sus, asta e ceea ce inteleg ca ne invata Scriptura. Si daca sunt greu de acceptat pentru unii, mai ales pentru cei afectati de ranile spirituale, emotionale, fizice, economice si toate celelalte rani ale divortului, cel putin va rog un lucru: daca tot ati trecut pe aici, cu dragoste si respect va rog: nu contorsionati adevarurile Scripturii pentru folosul vostru, ci mai degraba invatati pe cei tineri ce sa faca pentru a nu ajunge in aceeasi situatie. Iar pentru situatia voastra recunoastem destul de dificila, suntem siguri ca Dumnezeu va poate descoperi bunatatea Lui si o calauzire speciala.

?Frate Luca, nu vreau sa fiu si eu acuzat ca “lovesc din umbra”, ci vreau sa iti spun ca te pretuiesc ca persoana si imi pare rau de experienta pe care nu ti-ai fi dorit-o, insa aleg sa ignor invataturile pe care le dai. Sunt bazate pe masculinitate, cultura si limba greaca, si prea putin pe modelul Cristos-Biserica si pe spiritul Scripturii in general.

?Sora Rodica, avem in biserica o sora care cativa ani buni a dormit cu sotul si concubina acestuia in acelasi pat; dimineata le aducea micul dejun la pat; iar cand el chiar a divortat de ea, tot sora noastra s-a dus dupa el, divortati fiind, dispusa sa-si vanda masina de cusut pentru a-l opera si l-a pus pe picioare. Scriptura spune ca il iei pe sot cu bune si cu rele, si la fel spunem si noi in fata altarului; e o realitate greu de indurat, dar la fel ne indura Dumnezeu pe noi cand ii suntem neloiali, necredinciosi, si curvim in inima noastra cu alti idoli/prioritati care ii iau locul.

O concluzie demna de retinut pentru noi toti: adevarul nu e greu de descoperit, ci e greu de acceptat. Dumnezeu sa ne invaluiasca pe toti cu dragostea Lui. In apa botezului am marturisit cu totii ca scopul nostru in viata nu va fi casnicia, ci ca Dumnezeu sa fie slavit prin vietile noastre, in orice situatie ne-am afla, casnicia putand exista sau nu ca mijloc de slujire al lui Cristos. El sa primeasca toata ascultarea si dragostea noastra, amin.

Scris de Corneliu Chiriluta

Divortul, o problema reala?


Divortul este o problema majora in Biserica Locala. Rezultatul nediscutarii acestui subiect in Biserica, sigur in atmosfera protejarii, a rezultat in ceea ce vedem mai jos. Internetul este calea prin cate crestinii isi revarsa plangerile si dezamagirile unei relatii esuate. Cazul de mai jos prezinta un numar destul de ridicat. Va rog sa cititi urmatoarele randuri, iar mai apoi, incercati sa lamuriti aceasta problema. De ce credeti ca crestinii nu vin sa caute acest suport din partea Pastorului, etc.? Care credeti ca sunt piedicile reale care ii forteaza pe unii sa aleaga astfel de extreme?

Nu sunt femeia tipica de oras. Am doar 35 de ani si sunt membra in Biserica Crestina Penticostala. In urma divortului, am ramas cu un copil de 13 ani, de care sunt foarte mandra.
Dupa amiaza ma duc mai degraba la teatru decat la discoteca si imi petrec dimineata de duminica mai degraba la biserica decat mergand cu bicicleta sau cu rolele.
Barbatii m-au perceput ca “atragatoare”, “creativa” si “practica”. Prietenii au incredere in mine pentru ca le pastrez secretele. Caut pe cineva minunat. Sunt receptiva la multe posibilitati privind tipul de ambalaj in care este impachetat acesta. Trasaturile de caracter pe care le admir sunt:bunatatea si taria de caracter. anonim – sursa: click aici

Scris de Cosmin Pascu