Bisericata.com - pasim dincolo de cuvinte
Autorul acestui blog este moderatorul site-ului www.bisericata.com si descopera ceea ce scriem despre biserica ta. Recomanda bisericata.com prietenilor tai.
Presedintele tarii Traian Basescu ne-a convins ca (in diferite circumstante placaute si ne-placute) a condamnat comunismul si practicile acestei Institutii. Totusi, greu de conceput este etica comunista a presedintelui. Atat de penibila a fost interventia acestuia de a manipula o situatie critica incat promovarea ideologiei copilaresti ne-a aratat mentalitatea unei personalitati deja condamnate de `etica comunista`. Interventia de la Cluj ne-a aratat cat de nescolit este presedintele Traian Basescu. Asocierea acestuia cu fostul tatic (Ceausescu) al Comunismului romanesc este inevitabila. Cica ne aflam intr-o tara in care avem un presedinte democrat. Daca domnul Traian Basescu este un presedinte democrat atunci democratia existenta in palatul Cotrocenului (Basescu) este o politica absurda.
Va invit sa cititi urmatorul articol scris de Radu Tudor:
“Astăzi am ajuns în aceeaşi situaţie în care tot ce se petrece sus – la guvernare, la Cotroceni, în partide – e atât de important, încât doar crimele şi jafurile mai sunt compatibile la importanţă, spre a apărea pe prima pagină a cotidienelor. Nu numai în acest an, dar de foarte multă vreme normalul nu e suficient de important pentru a fi subiect de pagina I. De fapt, normalul e un subiect oarecare, tolerat spre sfârşitul revistelor şi pe ultimele pagini ale cotidienelor, în faţă venind cu prioritate şi cu o constanţă care l-ar fi făcut invidios şi pe Ceauşescu lucrurile care definesc acum România: criza economică, scandalurile politice, capriciile curvelor de televiziune, jafurile, escrocheriile, şantajele, evenimentele din viaţa odraslelor de bogătaşi, corupţia din poliţie şi justiţie.” Radu Tudor, Jurnalul National
Scris de Cosmin Pascu
bisericata.com
In afara emisiunilor dedicate politicii si al stiirilor curente, omul politic trebuie sa-si petreaca timpul nu in studiourile televiziunilor, ci in comunitatea in care a fost chemat sa slujeasca. Totusi, alarmant fiind, observam cum clasa politica si-a intrebuintat dreptul de a se comporta intr-un mod jignitor si populist. Undeva in conceputul uman exista imaginea decenta fata de fotoliul ocupat de un candidat care reprezinta, intr-o pozitie atat de importanta, poporul roman. De anul trecut ne-am saturat de mascariile politice ale celor care sustin ca ne reprezinta. Romania a ramas cu foarte putini politicieni care sunt nepatati de idiotismul mascarii partidelor politice. In aceste cirucumstante critice, dezastros este faptul ca Biserica, care ar trebui sa identifice aceste gafe, inca nu s-a trezit la aceasta realitate. Desigur, aici nu discutam doar despre Biserica Ortodoxa, ci si de aripa Evanghelica, care in loc sa critice imoralitatea existenta, o promoveaza in schimbul puterii.
Politica in Romania nu mai are, la temelia acesteia, principiile democratice si spirituale. In schimbul democratiei ne-am treizt cu un show democratic imbecil, care in loc sa ne scoata din criza, ne adanceste cat mai mult in aceasta. Dincolo de clasa politica este publicul (societatea romaneasca) care pare sa fie dispus in a accepta pasivitatea si ignoranta. Prin indiferenta nu facem decat sa transmitem partidelor (si oamenilor politici) politice ca suntem de acord cu etica acestora. Astfel, obisnuiti si incurajati de ipocrizia existenta in societatea romaneasca, show-ul `democtratic` va continua sa transforme politica tarii intr-un cotet de porci. Mai grav ar fi repetarea incidentelor intalinite in istoria trecutului ne-invatat.
“Doamne fersete-ne de nepasarea existenta si ajuta-ne sa fim responsabili de libertatea pe care am dobandit-o pe seama celor care au luptat pentru ea. Ajuta-ne sa trecem dincolo de teama de a re-devenii o tara comunista, prin a ne asuma responsablitatiile intrebuintate cu responsabilitatea primita ca si cetateni ai acestei tari. Ajuta-ne, ca prin tot ceea ce facem sa ne departam de ceea ce este rau, alegand binele suprem pentru intreaga Societate Romaneasca. Ajuta-ne caci suntem atat de debusolati si confuzi.”
Scris de Cosmin Pascu
bisericata.com
De când se ştie, Cristian le-a spus fraţi copiilor abandonaţi, ca şi el, iar mamă – educatoarelor şi îngrijitoarelor de la centrul de plasament care îşi atingeau palmele de creştetul lui. Pentru el însă, zilele nu s-au scurs ca nisipul dintr-o clepsidră, fără să lase urme. A tras cu dinţii ca viaţa grea din orfelinat să nu-l ducă pe căi greşite. A învăţat. Pe sub pătură, noap tea, în camere de 10-15 copii, prin parc, prin RATB, pe oriunde. A ajuns student la Medicină. Îi sunt dragi oamenii. Şi vrea să-i ajute. Deşi lui arareori cineva i-a oferit sprijinul.
“În centrul de plasament, oamenii nu cred în noi. Se uită prin noi. Nu văd nimic. Aşa că atunci când am picat la examenul de admitere la liceu nu am plâns. Nu am disperat. Am strâns din dinţi, am mers acolo unde am fost repartizat, la şcoala profesională de vopsitori auto din Brăneşti, şi am învăţat. Doi ani.
La final am dat din nou admiterea la liceul din Brăneşti. Am intrat cu brio. Un an am stat la internat. Apoi, Direcţia de Asistenţă şi Protecţia Copilului nu a mai putut să ne plătească masa şi patul pe care l-aş fi împărţit cu oricine, numai să pot sta acolo. Am făcut naveta zi de zi, timp de patru ani. Mă trezeam la 5:00 di mi neaţa, săream peste micul dejun, pentru că nu aş fi avut cum să ajung la timp la ore. Ajungeam acasă seara, târziu, îngheţat, plouat, obosit. În fiecare seară mă rugam în gând ca doamnele de la bucătărie să îmi fi oprit ceva de mâncare, orice. De cele mai multe ori adormeam după ce mestecam un colţ de pâine rămas pe la colegii de dormitor.”
Cristian Marin are 28 de ani. Şi fire de păr alb apărute prea devreme. Şi tristeţi pe care copiii nu ar trebui să le simtă. Abandonat în maternitate, adoptat de un sistem mereu nepregătit pentru nevoile şi dorinţele “prea înalte” pentru cel care avea să viseze la un loc în care să poată să înveţe, în care să nu adoarmă mereu în gălăgia zecilor de “fraţi” şi de “surori” cu care împărţea odaia. Cristian a crescut la Centrul de Plasament nr. 3, mângâiat de mâinile educatoarelor sau ale îngrijitoarelor şi neştiut de mamă şi de cei şapte fraţi ai săi.
Scriitorul româno-american Victor Gaetan va lansa în cu rând cartea “Prădarea României”, care, potrivit autorului, prezintă exclusiv perioada Omar Hayssam – Traian Bă ses cu, prin intermediul relatărilor lui Ci prian Nastasiu, anchetato rul omului de afaceri sirian. O mărturie-fluviu care dezvăluie ames te cul şe fu lui statului în treburile justiţiei, influenţarea de ci ziilor prin in termediul unor oameni fideli pe care i-a pus în func ţii înalte şi care nu au curajul să crâcnească. O mărturie care vine să contrazică afirmaţiile lui Băsescu menite să-l contrapu nă “sistemului ticăloşit” şi să arate că nu intervine în activitatea instituţiilor de forţă ale statului român. O mărturie în care pentru prima dată un oficial implicat în criza ostaticilor confirmă răs cum pă ra rea ziariştilor români în Irak, dar pune totoda tă într-o lumină proastă Celula de criză constituită la Co tro ceni în cazul jur n a liş ti lor răpiţi. Din cele 12-13 milioane de dolari destinate răs cum pă ră rii, dezvăluie Nastasiu, au fost subtilizate apro xi ma tiv patru milioane de dolari, astfel încât la răpitori au ajuns cam nouă milioane de dolari. Fostul procuror DIICOT îi bănuieşte pe membri Celulei de criză de la Cotroceni, arătând că nimic semnificativ din criza ostaticilor nu a avut loc fără şti rea şi permisiu nea expresă a preşedintelui ţării. Nastasiu dez vă luie totodată cum, înainte de a fi eliminat din DIICOT, lucra la dosarul privind spionajul energetic şi ajunsese cu investigaţiile la apropiaţi ai şefului statului: Theodor Stolojan, Elena Udrea şi Dorin Cocoş.
In 1989 eram un copil in varsta de doar 10ani. Istoria avea sa-si deschida noile epici inaintea unui copil care se indrepta spre o anumita libertate. Comunismul si influenta acestei forte socialiste nu reusise sa imi viruseze mentalitatea sub care crescusem. La acea varsta (10 ani) nu m-am gandit ca voi deveni un teolog interesat in filosofie si pastorala. Eram doar un copil ce crescuse sub un sistem dur si patat de o violenta cruda. Nu ma gadeam (nici o data) ca voi ajunge sa privesc asupra unui eveniment atat de important. Desigur, copil fiind, am marturist (si eu) o parte din ratiile imperiului socialist, despre care voi impartasi mai multe detalii in partea a doua a din seria de articolelor ce vor urma. In aceste articole voi deschide usile unei emigrari masive, care ne vor ajuta sa intelegem ca mecanismele umane sunt capabile de a distruge identitatea unei natiuni si speranta oamenilor creati de Dumnezeu.
In 9 Noiembrie 1989, Germania avea sa distruga zidurile Berlinului, care separau Estul Germaniei de Vestul acestei tari cuprinse de o istorie sangeroasa si nelipsita de lacrimile usturatoare ale trecutului. Momentul critic, in care zidurile Berlinului au inceput sa fie doborate, incepuseram sa pierd prientenii cu care copilaream timp de cinci ani. (Pentru cititor este esential sa cunoasca faptul ca sub acest sistem socialist, fusesem aruncat intr-o Casa de Copii de la o varsta foarte frageda) Am petrecut o parte considerabila intr-un sat din judetul Brasov, care purta acelasi nume cu prestigioasa marca `Dacia`. In acest sat am trait alaturi de `sasi`, caci aceasta era denumirea acestora. In momentul in care zidurile Berlinului au inceput sa cedeze, prietenia copilareasca avea sa fie inmormantata intr-un trecut istoric deprimant. Prientenii mei, cu care studiam la scoala si cu care ne jucam (si ne bateam), avea sa se stinga. `Sasii`, in sfarsit, au realizat ca se pot intoarce in Germania. Zidurile Berlinului au cazut! Dintr-o data au inceput lacrimile noastre, iar dincolo de zidurile ipocriziei sociale, strigatele libertatii se audeau. Gata, totul se opresete aici! Unii plang amar, iar altii, cu mii de lacrimi, paseau – inbulzindu-se – spre vestul tarii promise. Atat de inuman devenise omul captiv incat caracterul acestuia, pentru cateva zile, numai conta atat de mult. Inaintea eliberarii sale, de sub o tiranie emotionala si fizica, statea o alta tara. Desi ziua mult asteptata devenise un vis real si implinit, dincolo de zidurile Berlinului un alt masacru universal avea sa aiba loc.
Va continua …
Scris de Cosmin Pascu
Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…
Ateismul continua sa prospere. Totusi este ateismul un suicid intelectual care afecteaza atat mintea omului cat si trairea acestuia intr-un context spiritual confuz? Pentru crestinii evanghelici, ateismul continua sa fie o provocare intensiva. Bisericata.com va continua sa interactioneze asupra acestui subiect in articolele prezentate pe site. In ceea ce urmeaza as dori sa demonstrez ca ateismul este o religie umana care il robeste pe om de speranta si eternitate. Tot in acest articol doresc sa dezbat dilema intelectualismul epuizat prin negarea existentei lui Dumnezeu. Aceasta este doar o analiza asupra eticii ateiste si nu un studiu aprofundat.
Ateismul – o religie umana?
Tot ceea ce tine de cuvantul ‘credinta’, poate (sau chiar este) sa fie asociat cu cuvantul religie, si asta datorita faptului ca omul crede intr-un anume concept spiritual, fie un aspect Divin (Dumnezeu) fie un aspect uman (precum ateismul, budismul, umanismul). Cuvantul `religios` se intrebuinteaza atunci cand ne referim la artera spirituala a omului, chiar daca acesta pretinde in a nu crede in Dumnezeu. Omul, oricare ar fi acesta, are un suflet, iar sufletul acestuia tanjeste dupa o spiritualitate divina. Ateismul, in cadrul acestei discutii, este o religie umana care neaga existenta unei Divinitati, si care, ca urmare, promoveaza umanitatea ca a fiind in sine dumnezeu. Deci, daca nu exista un Dumnezeu Creator si real, atunci omul este dumnezeu. Prin aceasta dorinta (si aspiratie), care respinge ideea existentei unui Dumnezeu Creator, omul si-a creat, pentru sine, o religie, o spiritualitate umana pe care o promoveaza cu mandrie si prudenta. Ateismul, ca urmare, este o religie a comceptului uman ateist.
Ateismul si eliminare sperantei
Desi subtitlul este sumbru si drastic, realitatea miscarii ateiste, care este in crestere in vest si est, deseori este asociata cu camera de morga. In aceata zona observam existenta unor fiinte prezente dar care nu pot interactiona deorece acestea sunt lipsite de viata (sau existenta vie). Ateismul este o pestera a intunerecului, unde oricat de intensa ar fi cautarea unei sperante vensice, aceasta nu va putea fi gasita. Pentru multi (in vest si est) ateismul este unul din factori principal pentru care suicidul este in crestere. Omul, coplesit de incercarile si de provocarile capitalismului uman, observand ca nu exista speranta este impins sa aleaga o cale de compromitere. Aceasta decizie, deseori, scoate la suprafata negarea unui Dumnezeu Creator. Daca Dumnezeu este inexistent, atunci omul chiar este un produs al evolutiei. Daca omul este un rezultat al procesului evolutionar, atunci suferinta, si nevoie de Dumnezeu, nu ocupa un rol deosebit (sau chiar nici un rol) in mintea celui care considera suicidul ca si o solutie a disperarii sale. In etica ateista, omul disperat continua sa dispere deorece aceasta este menirea sa. Cel puternic supravietuieste, iar cel slab este considerat ca a fiind un produs incorect si ne-adaptabil procesului selectionist natural (natural selection). Atesimul, prin prisma eticii dobandite, robeste omameni de speranta eternitatii, oferindu-le urmasilor, in schimb, o iulzie intelectuala care sustine inexistenta unei eternitati, si care ofera omului fapte crude si ne-realiste.
In Vechiul Testament, autorii intelepciunii testamentale ne informa ca Dumnezeu a asezat (sau chiar implantat) in inima (reprezinta materie vie) omului eternitatea, astfel incat omul tanjeste dupa ea. Intelectual vorbind, ateismul ne robeste nu doar de speranta dar si de existenta eterna pe care a primit-o omul in Persoana Domnului Isus Cristos.
Ateismul – intelectualismul epuizat?
Desi intelectul uman nu incetineste din a adresa intrebari importante, dincolo de aceste intrebari exista un paradox uimitor. Raspunsurile omului, atunci cand ne referim la atesim, ne prezinta o agresivitate si un concept etic ne-echilibrat. Atat Richard Dawkins cat si Cristopher Hitchens inteleg in mod gresit conceptele si actiunile devastatoare ale omului glorificat. Este absurd sa sustinem (precum sustin unii) ca conceptia cognitiva (gandirea umana) este generata de anumite celule care la randul lor sunt controlate de un cod genetic uman. Omul, oricare ar fi acesta, nu este manipulat sau controlat de anumite coduri genetice sau de o selectie naturala in care doar cel puternic are autoritatea de a traii.
Ateismul este o miscare de reziztenta, revoltandu-se (atat de uimitor) impotriva conceptelor eterne. Negarea eternitatii devine insasi o munitie epuizanta. Oricat de intense ar fi initiativele acestei miscari impotriva existentei Divine, acestia nu pot elimina conceptul eternitatii existent in inima omului creat de Dumnezeu. Desigur, ateismul este o religie lipsita de speranta si din aceata pozitie, adeptii acestei miscari continua sa ne convinga ca eternitatea nu are un rol important in etica acestora. Totusi, cum vor elimina ei ideea eternitatii si tanjirea acesteia din mintea si inima acestora? A elimina ceea ce nu controlam devine in sine un joc epuizant si greu de castigat.
Ateismul – negarea Divinitatii
Ateismul devine un suicid intelectual atunci cand membri acestui club prestigios, inarmati cu ideii umane, doresc sa-L demisioneze pe Dumnezeu din pozitia Sa de Creator si Dumnezeu al tuturor lucrurilor. Negarea existentei Sale scoate la suprafata existenta Dumnezeului creator. Faptul ca exista dorinta de a distruge identitatea unui Dumnezeu atot-puternic, ne arata ca in mintea celor care apreciaza ateismul exista conceptia si prezenta unui Dumnezeu Divin. A distruge aceasta artera spirituala divina este ca si cum am alege sa ne sinucidem intelectual. Ideea eternitatii (alaturi de Creator) este imposibila de negat, deoarece ea isi gaseste identitate in Cel care a creat-o, adica Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu si nu Dumnezeu este creat de om. In aceasta conditie si realitate, omul are libertatea de al alege pe Dumnezeu sau de al respinge pe El. In orice circumstanta s-ar afla omul, acesta nu poate nega existenta Sa deoarece Dumneze exista si existenta Sa nu este determinata de om. Omul poate respinge aceasta existenta, dar fara a isi atribui dreptul de ignorant. Cand negam prezenta lui Dumnezeu negam existenta noastra.
Scris de Cosmin Pascu
www.bisericata.com
Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…
Dragi crestini, a avut Isus ochii albastri sau negri? Daca i-a avut albastri inseamna oare asta ca oamenii care au ochi negri nu pot sa fie crestini pentru ca nu seamana cu Isus? O sa imi spuneti ca nu. Pentru ca culoarea ochilor este ceva cu ce te nasti, cu ce te-a facut Dumnezeu si nu se poate schimba. Ei bine se poate. Sunt lentile care pot sa iti faca ochii cum vrei tu. Totusi daca iti pui lentile albastre ochii tai oricum vor fi negri si tu si Dumnezeu o sa stiti asta. La fel e si cu homosexualitatea. Asa ne-am nascut. Unii hetero altii gay. Si toate terapiile prin care trec muti dintre fratii mei sunt doar niste lentile care sa ascunda adevarata lor culoare nu sa le-o schimbe. Sper sa puteti intelege asta vreodata, cu toate ca ma indoiesc ca sunteti in stare.
Crestinismul pe care il propavaduiti voi aici e unul plin de ura, nu de dragoste si acceptare ca cel propavaduit de Isus. Voi va puneti problema daca eu, gay fiind pot sa ma numesc urmas a lui Hristos. Dar v-ati intrebat voi daca El va poate numi urmasi a Lui? Sursa, adevar.wordpress.com
Cosmin raspunde …
Problema de `urmas al lui Cristos` nu se poate pune in discutie, deoarece Cristos este consecvent cu toate invataturile (si etica) Cuvantului lui Dumnezeu. In aceea ce priveste nasterea noastra, observ ca tu susti ca ai fost nascut gay. Astfel de decizii sunt deseori lipsite de aspectele emotionale, psihice si educationale. Nu voi sugera faptul ca o persoana gay nu este o fiinta intelectuala, caci asta ar insemna ca sunt un fanatic. Insa ceea ce doresc sa afirm, atunci cand ma refer la educatie, este faptul ca educatia etica in domeniul sexualitatii este sociala si nu neaparat biblica. Daca Dumnezeu a creat omul, oricare ar fi acesta, atunci fiecare nou nascut trebuie sa reprezinte caracterul Creatorului. In mare parte, crezi ca este corect sa afirmam ca Dumnezeu este Gay? Cum poate un Creator sa fie contrar si atat de ne-consecvent in etica si modul Sau de operare? Daca Dumnezeu spune ca homosexualitatea este un lucru rau inaintea Acestuia, nu crezi ca exista o discrepanta in faptul ca El creaza oameni cu inclinatii sexuale opuse eticii Sale?
In ceea ce priveste ura si incapacitatea de a intelege aceasta situatie controversata, sunt de acord ca unii crestini sunt prea duri in aceast aspect. Dragostea este oferita de Dumnezeu, insa asta nu inseamna ca ne folosim de aceasta dragoste Divina. Dumnezeu iubeste, insa El iubeste pe cei care urmeaza standradele Sale. Cred ca neputinta noastra, a crestinilor, este ca noi preluam pozita de judecator, uitand ca aceasta pozitie ii apartine lui Dumnezeu. Dumnezeu iubeste pe toti ce care asculta si implineste Cuvantul Sau. Dumnezeu ii cheama urmasi ai Sai (toti cei care implinesc si cred in Cuvantul Sau si in lucrarea Domnului Isus Cristos) sa-L umreze pe Cristos. Relatia noastra inaintea lui Dumnezeu nu se bazeaza pe ceea ce face omul, ci pe ceea ce Cristos a facut pentru om. Ca si crestin, am responsabilitatea de a iubii, insa iubesc in contextul unei relatii Divine, si nu in sensul unei relatii pamantesti (cu interese personale). As vrea sa intelegi ca eu nu sunt impotriva ta, si asta pentru ca nu eu sunt Cel care te va judeca. Totusi, tu trebuie sa realizezi adevarata problema si anume: daca `Dumnezeu este impotriva homosexualitatii`, de ce doresti sa justifici ca El nu este impotriva acestei dileme? Pe ce baza concreta susti ca Dumnezeu te-a creat asa cum esti? Daca afirmi ca Dumnezeu te-a creat asa cum esti, asta presupune ca Dumnezeu este un homosexual. Cum raspunzi la o astfel de conlcuzie?
Biblic vorbind, Dumnezeu nu este homosexual si nici nu este de acrod cu aceasta activitate. El a creat o ordine in cadrul uman, oferind barbatului o femeie si nu un barbat. Faptul ca omul, din anumite conditii contextuale, a ales sa isi indreptateasca acest rol de gay sau homosexual, nu inseamna ca Dumnezeu este de acord cu acesta. De fapt, cel care comite astfel de activitati este in conflict cu Dumnezeu, care este impotriva homosexualitatii. Aici nu vorbim despre ura sau limitarea dragostei, ci dimpotriva, discutam despre anumite standarde stabilite, pentru om, de Dumnezeul Creator.
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…
Urmatoarele luni vor scoate la suprafata diferite subiecte in ceea ce priveste practica si etica preotilor ortodoxi. Daca in ultimii ani am marturisit, in ograda acestor fiinte, lucruri greu de imaginat, aceasta imaginatie se descopera inaintea publicului roman ca a fiind o situatie reala si greu de inghitit. Fiecare am observat, in diferite conjucturi, baronismul si privilegile pe care le primesc preoti si care, ca urmare, au ales sa manipuleze masele pentru un castig propriu. Zilele negre vor napastui peste cei care au transferat aceasta institutie intr-o societate comerciala sau un mall al parodiilor catastrofale. Pentru majoritatea clericilor, Dumnezeu este real doar daca afacerea acestora merge inainte. Totusi, in conditia palpabila sub care se gaseste aceasta institutie, observam, cel putin, o clasa religioasa care inca nu s-a trezit la realitate.
1. Slujitori falsi
Prima afirmatie reprezinta opinia majoritati asupra faptului ca multi preoti sunt interesati foarte putin in a predica corect Cuvantul lui Dumnezeu. Desigur, trebuie sa fim constienti de probaganda religioasa ce are loc in astfel de locatii. Slujitorul autentic nu va alerga dupa bani sau prestigiu, ci scopul acestuia este de ai ajuta pe oameni sa-L intampine pe Cristos (si nu niste icoane sau chipiuri facute de mana omului). Noua icoana a celor care alearga dupa bani este banul si perceptuarea dezorientarii spirituale a audientelor. Persoanele care induc populatia in eruare spirituala sunt invatatori si slujitori falsi, care urmeaza invataturile celui care este imparatul minciunilor.
2. Audienta disperata
Daca nu ne indreptam spre audienta, care alege sa participe in concertul paradelor religioase ortdoxe, atunci am crede ca problema confuziei existente apartine doar preotilor. Pentru ca o persoana sa fie indusa in eruare trebuie sa existe o legatura sau conexiune intre profitor si cel inselat. Deseori audienta alege sa fie inselata doar pentru niste experiente ciudate si traditii parfumate. Undeva, in conceptul uman de gandire, tindem sa credem ca aspectul spiritual nu pretinde o anumita sfera de esenta cognitiva (gandire mintala). Gandirea omului trebuie sa stea strans legata de experientele acestuia. Atunci cand aceste artere sunt debransate, omul traieste intr-o lume a iluziilor ideale. Audienta, despre care discutam, si-a pierdut artera cognitiva, alegand sa se manjeasca cu experinte lipsite de ratiune si normalitate. Aceasta dezorientare reflecta nu doar o practica nemernica, dar si o atitudine provocatoare sumbra. Imbunzeala existenta in aceasta audienta scoate la suprafata isteria unei generatii dezorientate si lipsite de caracter si bun simt.
3. Preotii sugrumati
Parte a acestei isterii religioase, fara a reflecta punctele slabe, se regasesc acei preotii care nu si-au patat caracterul spiritual si fizic. Astfel de preoti sunt cei care nu au ales prostitutia religioasa existenta in randul preotilor vanduti. Ca si crestini, trebuie sa ne asiguram ca pretuim acele persoane care sunt focalizate asupra Domnului Isus Cristos. Cristos este suprem, asta insemnand ca nici o institutie sau persoana nu este superioara Domnului Isus Cristos. Preotii sugrumati de bastanii religiosi trebuiesc sa fie protejati de societatea (populatia) din care acestia fac parte. Astfel de preoti trebuiesc sa fie incurajati sa se adanceasca in Scripturi si in Domnul Isus Cristos.
4. Lideri dezorientati
Liderii Bisericii Ortodoxe, fie sunt dezorientati de ceea ce se intampla in intreaga tara, fie sunt nepasatori inaintea prostitutiei spirituale ortodoxe. Omul de rand este confuz si dezorientat pentru ca liderii acestora sunt dezorientati si confuzi. Omul de rand este nepasator fata de Dumnezeu si societate pentru ca preotii acestuia sunt nepasatori si marsavi. Aceste doua realitati, nepasarea si dezorientarea, sunt deseori justificate precum politica romaniei. Undeva, in adancul sau, credinciosul obisnuit s-a saturat de prostologia religioasa. Omul dezorientat este in cautarea autenticitatii spirituale, insa de unde vei recapata o credinta auntentica cand liderii bisericii sunt impotmoliti in aceasi oala de interese personale? Autenticitatea unei credinte viabile si semnificative isi gaseste radacinile in Cel care a afirmat despre Sine insusi ca este Dumnezeul creator si sustinator, adica Isus Cristos. Fara Cristos omul devine un obiect manipulant si dezinteresat, epuizandu-se pe sine si pe dumnezeii creati de propriile maini sau abilitati.
5. Un dumnezeu epuizat
Exasperati de cerintele gruparilor ortodoxe, dumnezeul omului religios pare a fi epuizat si ratacit. Audienta, unui obiect manipulat si controlat de om, a devenit din ce in ce mai obarsita si dezinteresata de Dumnezeul autentic, alegand in schimbul Acestuia un dumnezeu epuizat si inexistent. Daca poporul roman doreste sa-si recapete originalitatea spirituala, acesta trebuie sa se departeze de idolii si de dumnezei creati de om. Fiecare persoana trebuie sa se indrepte spre Dumnezeul Creator – care ne-a readus aminte ca doar El este Calea, Adevarul si Viata. Un dumnezeu epuizat poate fi inlocuit cu un Dumnezeu atotputernic si ne-epuizat de comercialismul religios ortodox.
Scris de Cosmin Pascu
Bisericata.com a demearat in aceasta toamna un proiect ce are ca scop si viziune implicarea fiecarui membru in misiunea lui Cristos (prin Biserica Sa). Proiectul `Un Domn, o Misiune` se va focaliza asupra pregatirii slujitorilor crestini, dezvoltarea liderilor crestini si transformarea tuturor crestinilor in Cristos Isus. Toate articolele se vor afla sub categoria cuvantului `misiuneata` sau mai jos.
Cu stima si respect, Cosmin Pascu bisericata.com
CELE MAI IMPORTANTE ARTICOLE:
1. Misiunea printre oameni
2. Tineretul Romaniei, o generatie marginalizata
3. Păstorul care îşi biciuieşte fraţii
4. O pledoarie pentru predicare
5. Un lider eficient
6. De ce mergem la biserica?
7. Cine este crestinul? – 0 perspectiva confuza?
8. Redescifram conceptul de membralitate
9. Redescifram conceptul de membralitate 2
10. Fii un contemporan
11. O biserica adevarata, o biserica primitoare
12. Marturia personala, o magie inventata sau o actiune Divina?
13. Marturia personala 2 – O magie inventata sau o actiune Divina?
14. Idolatria moderna – in contradictie cu Cristos
15. Biserica, o imagine deprimata?
16. Slujirea, dincolo de stupiditate 1
17. Slujirea, dincolo de stupiditate 2
18. Biserica, eu bat la usa … dar tu ma respingi 1
19. Biserica, o fantomă pentru societate?
20. Cum arată o Biserică eficientă?
21. Biserica lovită de recesiune?
22. Strategia, cheia bisericii locale
23. Biserica si viata sociala
24. Folosirea ilustrațiilor într-o predică
25. Comitetul Bisericii, rupt de realitatea vietii?
26. Predicarea, o arta contemporana?
27. Biserica si Societatea
28. Biserica si homosexualitatea
29. Pledoarie pentru predicare 2
Saptamana trecuta am marturistit ipocrizia unui presedinte care s-a decis sa ne atraga atentia asupra experientei religioase a conducerii sale. A cheltuii banii publici, pentru o biserica presidentiala, ne arata, inca odata, cat de departe este politica prezidentiala de realitatea mondena. Intr-o era in care criza econimica este resimtinta de fiecare cetatean, pentru presedintele romaniei, domnul Traian Basescu (sau Basescu evlaviosul), criza este o oportunitate de manipulare a publicului izbit si lovit de un terorism econmic si de o politica nemiloasa. Stupiditatea existenta in Palatul Cotroceni este o absurditate pentru cetateanul coplesit de situatia drastica in care acesta isi gaseste existenta proprie. Dincolo de iluziile unui presedinte incompetent, exista si absurditatea unei institutii religioase (Biserica Ortodoxa), care in loc sa se opuna unei astefel de idolatrii prezidentiale (ca si Institutie resprezinta poporul roman) si-a confirmat acordul cu etica prezindentiala. Atat presedintele cat si aceasta institutie, sunt derutati si orbi fata de ceea ce se intampla inaintea acestora. In vremuri de criza si chaos, conducerea Bisericii Ortodoxe ar fi trebuit sa fie simpatetica publicului roman si nu presedintelui tarii, care traieste intr-o tara in care criza este considerata ca a fiind o iluzie si nu realitate. Pe de alta parte, cetateanul nu este indiferent fata de extravaganta religioasa pe care si-a (persedintele tarii) impus-o inaintea intregii tari. Presa libera ne-a prezentat deja absurditatea acestui act. Dincolo de orice discomfort, aceasta actiune nu ne arata decat faptul ca initiativa presedintelui ne dicretioneaza spre o privatizare spirituala, in care cetateanul de rand nu este capabil sa se inchine cu propriul presedinte. O imagine destul de captivanta pentru presedinte, dar dezamagitoare pentru omul obisnuit. Construirea unei biserici in incinta curtii prezidentiale ne mai arata si excludera presedintelui din centrul spiritual si comunitar al societatii in care Dumnezeu, prin Fiul Sau, ne chemat sa-L slujim pe El , prin a avea grija de comunitatea in care am fost asezati.
Scris de Cosmin Pascu
