Dumnezeu inca vorbeste

Everei 1:1-2 

Dumnezeu inca comunica cu creatia S-a iubita. Ma intreb cati dintre noi reflectam asupra faptului ca Dumnezeu încă este in control asupra tuturor lucrurilor. Autorul pasajului prezentat mai sus ne încurajează sa privim asupra unor adevaruri incredibile si necesare pentru fiecare crestin care susține ca îl urmează pe Cristos ca Domn si Mantuitor in viața acestora. 

1. Dumnezeu a comunicat prin profeti

Dacă dorim sa intelegem strategia si planul de comunicare al lui Dumnezeu, atunci trebuie sa ne atintim toate privirile spre profetii lui Dumnezeu, dearece Dumnezeu a ales aceasta grupa de slujitori pentru a comunica cu poporul Sau. In Evrei 1:1-2, autorul ne aduce aminte ca Dumnezeu a ales sa comunicice prin acest mijloc, si asta datorită faptului ca El a dorit sa fie in partasie cu poprul Sau. Poporul ales de Dumnezeu avea nevoie de Dumnezeul lor, iar pentru ca acest Dumnezeu sa fie parte a acestei comunității, copiii lui Dumnezeu aveau nevoie de calauzirea Sa. Cu ajutorul profetiilor, Dumnezeu a ales sa-si calauzeasca poporul ales. Totuși, cu toate ca avem acasta oportunitate excelenta, pe parcursul istoriei observam ca si acești profetii resusec sa-L dezamageasca pe Dumnezeu prin neascultarea acestor fata de cerintele si mesajul adresat acestora de către Dumnezeu creator. Întreaga omenire este in căutarea unui împărat sau profet care sa fie cupe inima lui Dumnezeu, insa un astfel de împărat nu șe găsește in meleagurile omenesti. 

Romania: ne-am schimbat tinuta, dar nu si mentalitatea

Totalitatea unui sistem comunist post-decembrist si-a aratat adevarata culoara cand a lovit la usile uniunii europene cu o agenda populista. In ultimii 5 ani Romania a devenit o tara a hotilor, mafiotilor si a activistilor autoritari, o clasa de amatori care nu sunt in stare sa se subordoneze legiilor stabilite. Traim in vremuri anti-democratice, zile in care poporul roman este persecutat de inteligenta stupida a unor personaje politice care sunt experti in sfera cuvintelor populiste. In maninile acestora valoarea unei tari a zdruncinat poporul roman, care a devenit doar o marioneta. Intr-o mare parte aceasta situatie reprezinta consecintele unor decizii pe care le-am efectuat in ultimii 20 de ani. Romanul secolului 21 a renuntat sa-si asume responsabilitatea de a chestiona personajul politic si intentiile acestuia. Populismul, existent in romania, ne-a robit de tot ceea ce avem, chiar si aceasta libertate pe care am dobandit-o dincolo de ani 1989. Cazul lui Nicolaescu ne readuce aminte de era comunista, o era in care frica si teama impiedicase orice drept de exprimare. Traim intr-o era in care poporul Roman si-a vandut propria opinie in schimbul unei demagogii uriase si palpabile. Am ales sa ne modernizam apartamentele si tinuta, dar nu si mentalitatea si principiile care ne definesc identitatea proprie. Rezultatele recente oglindesc consecintele trecutului.

Sunt prea coplesit de greutate

Printre randuri si cuvinte, zambete si lacrimi, rugaciuni si staruinta, astept o zi mai buna, astept o speranta vie. Totusi, pana atunci, in jurul meu se afla criza, obiectul nemernic al smecheru-lui care prin istetimea sa a reusit sa imbolnaveasca intreaga natiune. Aici, alaturi de contemporanii mei astept, desi sunt coplesit de greutate, ca cei din jur sa-mi indrume privirea spre lucrurile bune pe care le avem in Cristos Isus.

Scris de Cosmin Pascu

Tata, ajuta-ma…

Zambetul omului posomorat de coruptia existenta pe teritorul tarii sale a atins punctul culminant al oricarui om ce tanjeste dupa acele principii asezate in Cuvantul lui Dumnezeu. Mergand pe strada si realizand ca nu mai poate respira, omul ascultator este inconjurat de o teama alarmanta a societatii in care traieste. Un strigat zbiara neincetat in urechiile inimii sale amintindu-i ca fiecare zi se intuneca, fiecare clipa de speranta se stinge inaintea ochiilor sai. Ce sa mai faca acest om atunci cand este lovit de atata ne-dreptate? Unde sa mai privesca omul ascultator atunci cand criminallitatea a devenit reperul Romaniei? Unde sa-si mai atintesca privirea cand oamenii de rand nu mai pot respira datoria ne-dreptatii pe care o marturisesc alaturi de compatrioti sai? Unde sa mai privesc atunci cand pastorul, care este chemat sa-L slujesca pe Cristos, si-a ingropat intreaga misiune alegand sa-si investeasca tot timpul in propria afacere monetara? Spre ce sa isi atintesca ochii atunci cand Evanghelia lui Cristos este redusa cuvintelor de specialitate si ironie?

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti

“In primul rand eu m-am saturat de viata si m-am suparat pe viata de foarte multe ori. Imi aduc aminte ca aveam in jur de 14-15 ani si parintii mi-au interzis sa mai umblu cu un anumit anturaj si am inceput sa fac crize, sa tip, sa urlu, sa plang, sa zic ca vreau sa mor, asta pana cand una din prietenele mele chiar s-a sinucis. Avea 15 ani, termina clasa a 8-a, si pentru ca persoana pe care o iubea plecase din tara si nu-i ii raspundea la scrisori, s-a decis sa se omoare. S-a otravit, s-a chinuit o ora inainte sa moara. Act-ul ei mi-a schimbat ideile pentru multi ani si nu m-am mai gandit la sinucidere.