Artificialitatea predicatorilor de A.W.Tozer


“Este adevarat ca Biserica a avut de suferit din partea oamenilor agresivi, care mai degraba s-ar fi batut decat sa se roage, dar a suferit mai mult din cauza predicatorilor timizi, care preferau sa fie amabili decat sa actioneze drept. Acestia din urma au produs mai mult rau, chiar si numai pentru motivul ca sunt asa de multi.

Poate ca scolile noastre teologice gresesc aici. Ele se lupta sa formeze predicatori care sa fie totul pentru toti oamenii, dar intr-un sens la care Pavel nu s-a gandit niciodata. Vor cu orice pret ca studentii lor sa fie cultivati si fac asta extragand din acestia toata sarea si lasand numai o dulceata si o lumina care, unora dintre noi, nu ne pare deloc a fi nici dulceata, nici lumina. Tot ce este natural, autentic,original este indepartat cat se poate de mult. Orice sunet strident e eliminat din vorbire, orice exprimare colturoasa este data la o parte cu grija.

Tanarul este invatat sa gesticuleze cu gratie, sa zambeasca imperceptibil si sa para cat mai cult. Limbajul direct pe care oamenii il folosesc in mod natural cand vorbesc unii cu altii, este inlaturat, fiind inlocuit cu un jargon confuz, ambiguu si bombastic. Rezultatul final este artificialitate si ineficienta ( lipsa de autenticitate).
Orice om care se ridica sa vesteasca Cuvantul trebuie sa vorbeasca cu ceva din autoritatea cutezatoare a Cuvantului insusi. Biblia este cartea dragostei supreme, dar, in acelasi timp , ea spune lucrurilor pe nume, cu toata franchetea. Scriitorii ei nu sunt niciodata neciopliti sau neamabili, dar sunt, in mod constant onesti si pe deplin deschisi. Tot ce scriu ei este marcat de un mare sentiment al urgentei. Ei sunt profund preocupati de decizii morale. Pe ei ii intereseaza mult mai mult gloria lui Dumnezeu si binele oamenilor decat protocolul.

Continua aici

Ariticol recomandat de Alexandru Ioan

Interviu Sergiu Cristea – intre cosmar si realitate


Sergiu Cristea are 23 de ani ?i locuie?te în Sibiu. Îi place mult fotbalul ajungând un juc?tor foarte bun în Sibiu. Brusc, în via?a lui a ap?rut “co?marul” numit cancer. Un lupt?tor, un înving?tor, cu o credin?? puternic? în Isus, el ne împ?rt??e?te povestea lui.

1.Pentru început spune-ne câte ceva despre tine.
M? numesc Sergiu, am aproape 23 de ani ?i cu aproximativ 2 ani în urm? m-am întors la Domnul. Îmi place fotbalul ?i am o sor? mai mare care e foarte frumoas?.

2. Cum a început drumul t?u al?turi de Isus?
Când eram copil m? duceam împreun? cu bunica la biseric?, ?i astfel am mai aflat câte ceva despre Dumnezeu.
În urm? cu 2 ani eram într-o stare foarte grea din toate punctele de vedere (emo?ional, financiar, psihic ?i în carier?). Atunci m-am pus pe genunchi ?i i-am zis Domnului : “Tu m? cuno?ti, ?tii c? sunt un p?c?tos dar nu mai rezist s? m? mint c? sunt împlinit, te rog ai mil? ?i salveaz?-m?”. Asta s-a întâmplat într-o joi. Sâmb?ta , în seara rezervat? discotecii de cei care nu-L cunosc pe Domnul, nu ?tiam ce s? fac… s? merg sau s? nu merg. Pân? la urm? Satan a biruit (a crezut c? a biruit) ?i pe la ora 2 diminea?a am ajuns lâng? prietenii mei în discotec? (ei îmi erau ?i colegi de echip?). Îns? de data aceasta era altfel. Nu m? mai sim?eam în largul meu… nu îmi g?seam locul… nu ?tiam ce e cu mine ?i atunci mi-am zis: “?tiu ce fac: o s? îmi cump?r ceva de b?ut ?i o s? m? îmb?t”. Când eram cu paharul în mân?, am auzit o voce care îmi spunea: “Sergiu, ce cau?i aici? Aceasta este casa lui Satan! Du-te acas?!”

Atunci am început s? tremur de fric? ?i mi-am dat seama c? Dumnezeu mi-a vorbit. Am fugit direct acas? ?i am adormit. A doua zi diminea?a, am sunat-o pe m?tu?a mea care era credincios? de tân?r? ?i i-am zis : ”Vino dup? mine pentru c? vreau s? merg la biseric?.” Bineîn?eles c? a venit ?i când am ajuns la biseric?, am început s? plâng ?i Domnul m-a cople?it cu dragostea ?i pacea Lui. De atunci sunt nelipsit din biseric?, ba mai mult ?i slujesc.

Cite?te mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/?p=4031#ixzz0i0uErngn

Merita sa-l astepti?


Ca tot a trecut asa zisul Valentine’s day,[sarbatoare preluata de la americani],ma gandeam, stand singura si uitandu-ma pe geam…la faptul ca punem prea mult accent pe relatii de mai mult decat amici si ne lasam dusi de val, intr-un fel. Foarte multi cand sunt indragostiti uita de Dumnezeu. Desi nu am prieten [nu ca ma deranjeaza] stateam si ma gandeam la calitatile dragostei si la tot ceea ce presupune o relatie.

Foarte multe fete si multi baieti isi incep relatiile de prietenie de la 13-14 ani si stau si ma gandesc la faptul ca atunci cand se vor casatori sau vor avea o relatie serioasa ce ii va ramane partenerului, niste firmituri de suflet, un suflet ranit de mult prea multi sau multe? Eu una sunt de parere ca trebe sa-l/sa o asteptam pe cel/cea speciala, nu sa ne avantam asa usor intr-o relatie, doar pentru ca e la moda. Am doi prieteni care au 19-20 ani si sunt la prima relatie si se inteleg asa de bine si e fain sa ii vezi asa impreuna, bucurandu-se impreuna de tot ce trebuie. Suntem fiecare probabil in cautarea unui partener, dar as vrea sa te intreb ceva: Crezi ca lui/ei i-ar placea modul in care tu te comporti? Te rogi tu pentru el/ea? Sunt poate niste intrebari care cer raspunsuri mai grele…dar incearca sa te comporti ca si cum partenerul te vede, mai poti sa fi ca si pana acum? Si eu credeam la un momentdat ca nu exista Specialul, dar dupa ce-am citit doua carti, am primit increderea in mine si in ideea ca merita sa astept. Stiu ca e greu, deoarece mass-media si televiziunea promoveaza relatiile inca de la o varsta nu tocmai buna, dar te-ai gandit la ceea ce vrea Dumnezeu de la tine si care e planul Sau cu viata ta? Pot afirma ca eu cred ca intre un baiat si o fata poate exista o relatie de simpla amicie. Am citit doua carti, dupa cum ziceam, ele se numeau:Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu si Cand visele devin realitate. Sunt niste carti care mie imi place foarte mult si sunt bune atat pentru fete cat si pentru baieti. In aceste carti este vorba despre o relatie dintre doi tineri care duce la casatorie si au reusit sa se casatoreasca datorita faptului ca L-au pus pe Dumnezeu mai’nainte de toate si si-au stabit principile dupa care merge relatia lor.

Continua pe crestintotal.ro

Cui îi e frică de emergenţi?


Lumea cre?tin? a ultimului secol a fost aceea a trendurilor, a modelor eclesiale ?i teologice. Gândi?i-v? numai la cele trei valuri ale carismaticilor, frumos repartizate pe parcursul câtorva zeci de ani, la evanghelia prosperit??ii, la feminismul evanghelic ?i, la una din ultimele g?selni?e ale lumii evanghelice, de?i paradoxal n?scut? ca o reac?ie advers? la rigiditatea teologic? a acesteia, ?i anume biserica emergent?.

Fenomen nou, înc? în vog? prin State, mi?carea emergen?ilor a avut de întâmpinat scepticismul dar ?i criticile unor personalit??i ale lumii evanghelice americane cum ar fi D.A. Carson ?i Norman Geisler. La noi în România, de?i în spa?iul bisericilor independente se pot întâlni tentative care se aliniaz? cel pu?in par?ial acestui curent, fenomenul este înc? pu?in cunoscut; mai mult, denumirea de biseric? emergent? provoac? a nume nesiguran??, oamenii nu sunt siguri dac? vorbesc despre o biseric? pân? la urm? sau de vreo societate conspirativ? precum cea a masonilor. Prima tentativ? de a aduce în aten?ia publicului românesc ideile emergente este publicarea în anul 2007 a c?r?ii lui Steve Chalke, Mesajul pierdut al lui Isus. Cartea a fost primit? cu r?ceal?, chiar cu a anume ostilitate ?i nu m? mir de asta: evanghelicii români au fost nevoi?i s? suporte afrontul d?d?celii unuia care pretindea c? Biserica a pierdut cumva, de-a lungul secolelor, esen?a mesajului lui Christos, iar el, Steve, ni-l va readuce în aten?ie nealterat, a?a cum ni L-a d?ruit Domnul Însu?i.

Paradoxal, de?i n?scut din spuma evanghelismul american, curentul emergent este mai u?or de pliat mentalit??ii ortodoxe decât celei evanghelice. Acest lucru este evident în modul în care Chalke prive?te la conflictul de viziune antropologic? dintre Biserica R?s?ritean? ?i Apusul care a urmat antropologia augustinian?, subliniind adeziunea sa la perspectiva esticilor. Autorul înfiereaz? pesimismul depresiv al antropologiei apusene, efect al doctrinei p?catului originar mo?tenit asumat? ?i des?vâr?it? mai târziu de reformatori. De asemnea, ca rezultat al unei perspective ceva mai optimiste asupra condi?iei umane, se trece în plan secundar, dac? nu chiar se las? complet deoparte, doctrina isp??irii; moartea lui Isus este ponderat? de Întrupare ?i de lucrarea Domnului în timpul umbl?rii Sale p?mântene.

Cum toate bizareriile vestului ajung pân? la urm? ?i la noi, întrebarea este dac? s?-i primim cu pâine ?i cu sare sau s?-i trat?m cu indiferen?? ( poate chiar ostilitate ! ). O excentricitate în plus, ce mai conteaz??

Haide?i s? vedem câteva elemente pozitive ?i negative pe care le vom primi în spa?iul nostru vital odat? cu venirea acestor apostoli postmoderni ai unui mesaj vechi cât cre?tinismul.

Continua aici…

Sursa, http://dyobodiu.wordpress.com

Mărturia lui Gemaidin


Numele meu este Sali Gemaidin, am 24 ani ?i locuiesc în cartierul alibaba din Medgidia. Vreau s? v? povestesc felul în care Dumnezeu a lucrat în via?a mea. Aveam 14 ani când la noi în cartierul alibaba veneau misionari str?ini ?i predicau evanghelia. Am început s? merg acolo cu Sabri ?i îmi pl?cea tare mult cum se desf??urau programele cu tinerii. Dup? câ?iva ani, misionarii au plecat din Medgidia ?i Sabri a plecat la ?coal? în Oradea. Dintre acei misionari au r?mas aici o familie de tineri care s-au mutat în centrul ora?ului ?i au construit un loc unde oamenii veneau s? se închine lui Dumnezeu. Am plecat ?i acolo un timp ?i la fel îmi pl?cea tare mult. În tot acest timp ?ineam leg?tura cu v?rul meu din Oradea, Sali Sabri, ?i m? încuraja s? merg la biseric? ?i s? m? apropiu de Dumnezeu. Între timp am înv??at s? cânt la flaut. Am promis Domnului c? voi fi primul om care se va boteza în Biserica Turc? din cartierul alibaba atunci când acesta va exista. Acum m? rog Domnului s? avem un loc în cartierul alibaba ca s? putem s? vestim Evanghelia acolo ?i s? învit?m ?i al?i oameni la Dumnezeu. Cred c? Dumnezeu va lucra ?i în vie?ile altora a?a cum a lucrat ?i în via?a mea.

Acum, de c?nd s-a întors în Medgidia v?rul meu cu so?ia lui, avem grup de rug?ciune în cartierul alibaba ?i mul?umesc Domnului c? pot s? m? implic în lucrarea Lui cântând cu falutul. Am dorin?a arz?toare s? invit cât mai mul?i prieteni turci s?-l cunoasc? pe Isa/Isus. Mul?umim mult c? v? ruga?i pentru noi ?i pentru lucrarea de aici. Dumnezeu s? v? binecuvinteze.

Dac? vre?i s? v? ruga?i ?i pentru mine, v? dau câteva motive:

1. S? fiu mai aprope de Dumnezeu

2. S? înv?? s? cânt ?i la org?. S? primesc un flaut nou ?i mai performant.

3. S?-mi g?sesc un loc de munc?.

4. S? construim o adunare în locul care s-a cump?rat în Alibaba.

5. Pentru prietenii mei musulmanii.

?i o fat? poc?it? zic eu (s.s.) :)

Motivele sunt mai multe, dar Domnul le ?tie pe toate. Dumnezeu s? v? dea pacea ?i harul S?u.

Sursa, http://musulmanii.wordpress.com/