“Aţi făcut din Evanghelia Mea o meserie” meditatie de Niculae Moldoveanu


Azi marea majoritate a predicatorilor se dau rotunzi cu experientele lor cu Niculita Moldoveanu, cu vizitele facute la dansul, cu valorile si principiile primite din partea slujitorului lui Dumnezeu, dar putini dintre ei mai si doresc sa plateasca pretul de a le aplica la inima lor“.
Tantar Ioan Alexandru

„Atunci le voi spune curat: „Niciodat? nu v-om cunoscut dep?rta?i v? de la Mine, voi to?i care lucrati faradelege”.

Cît de perfect ar fi omul, cît de adâncit ar fi în cunoa?tere ?i cât de în?elept ar fî, tot în parte cunoa?te; ?i de aceea, poate fi în?elat. Numai Domnul cunoa?te des?vâr?it ?i El nu poate fi în?elat de nimeni. ?i le va spune curat, în ziua judec??ii, celor care au spus numai cu gura: „Doamne, Doamne” dar inima le-a fost departe de realitatea vie?ii de credin?? ?i sfin?enie: „Niciodat? nu v-am cunoscut”

Nu v-am cunoscut ca f?pturi n?scute din nou, ci ca fiin?e vechi, n?scute în p?cat. Nu v-am cunoscut ca slujitori ai Mei. De?i a?i venit în Numele Meu, voi v-a?i slujit vou?, eului vostru care umbia dup? m?rire. A?a v-am cunoscut.
Nu v-am cunoscut ca oameni smeri?i, ci ca oameni mîndri. Nu v-am cunoscut ca oameni sfin?i ?i evlavio?i ci ca oameni care a?i iubit p?catul ?i f???rnicia. Nu v-am cunoscut ca tr?itori ai vie?ii Mele, ci ca unii care v-a?i însu?it cu mintea înv???turile Mele ?i a?i c?utat s? profita?i de pe urma lor.

A?i f?cut din Evanghelia Mea o meserie ?i un mijloc de exploatare a oamenilor ne?tiutori. Nu v-am cunoscut ca purt?tori ai crucii, ci ca unii care a?i fugit de ea tot timpul, chiar dac? cu gura o predica?i ?i o cânta?i. Nu v-am cunoscut ca oi ale mele, ci ca ni?te lupi r?pitori, îmbr?ca?i doar în piele de oaie. A?a v-am cunoscut – ?i nu M-am în?elat în cunoa?terea Mea. Voi a?i crezut c? Eu nu cunosc, dar v-a?i în?elat amarnic. A?i lucrat tot timpul f?r?delege. Eu v-am dat Legea Mea ?i calea Mea care sigur v? ducea la o via?? fericit? ?i duhovniceasc?. Voi a?i c?utat o cale a voastr? ?i tot timpul a?i fost neferici?i în inima voastr?, tot timpul a?i fost f?r? pace ?i bucurie în Duhul Sfânt, tot timpul a?i c?utat s? p?re?i c? ave?i ceva din harul Meu, dar în realitate n-a?i avut nimic. V-a?i în?elat voi ?i a?i în?elat ?i pe al?ii.

Continua aici

De la absurd către Dumnezeu


O fi având vreo „scrânteal?” din na?tere, dar Eugéne Ionescu a reu?it mereu s? fie incomod. Prin anii ’30 f?cea cronic? de carte în România, atentând non?alant la „valorile” consacrate ale vremii. Prin anii ’50 era anti-comunist, în Fran?a, într-o perioad? în care constituia o insult? intelectual? s? nu fii de stânga. Doar domnul Sartre înc? elogia maoismul, stalinismul – fiindc? glasurile lui Soljeni?în ?i Goma înc? nu se auziser? peste „cortina de fier”, de?i existau scriitori precum Istrati, care deja se lecuiser? de comunism – cum s?-?i permit? cineva s? gândeasc? altfel?

Iat?-l în anii ’80, pe acela?i Ionesco, în c?utarea lui Dumnezeu de aceast? dat?. Riscurile unei asemenea întreprinderi mi se par destul de mari pentru imaginea unui literat. O „c?dere” c?tre concep?ii… revolute poate fi – pentru unii – semnul unei min?i care î?i pierde ra?ionalitatea, pre?ioasa ?i atotputernica ra?ionalitate. Cu toate acestea, inventatorului teatrului absurd, nu doar c? Îl caut? pe Dumnezeu, dar ?i scrie despre asta ?i apoi public? ceea ce a scris.

Auzisem c? spre sfâr?itul vie?ii dramaturgul s-ar fi apropiat de cre?tinism, iarC?utarea intermitent? vine s? sus?in? aceast? ipotez?. Socot îns? acest demers unul firesc la un autor care a refuzat mereu ideologiile, pe motiv c? „to?i autorii angaja?i vor s? te violeze, adic? s? te conving?, s? te înregimenteze”.

Continua pe Scriptorie.wordpress.com

Titlu: C?utarea intermitent?
Titlul original: La quêtte intermittente
Autor: Eugéne Ionesco
Traduc?tor: Barbu Cioculescu
Localitate: Bucure?ti
Editura: Humanitas
Anul apari?iei: 2004
Nr. de pagini: 182

Intrebarea vietii: Ce las, ce lăsăm în urma noastră?


Adesea ne gr?bim s? îmbr??i??m viitorul, ne gr?bim s? cl?dim vise, ne gr?bim s? ne îndeplinim dorin?ele, dar prea rar ne oprim ca s? ne a?ez?m pe banca timpului, fiind gata s? privim în urm? la ce-a fost, la ce-a r?mas.

De?i t?lpile ( mai cu seam? cele ale sufletului), ne sunt pr?fuite de atâta drum, prea rar ni le odihnim, prea rar ne îndrept?m ochii spre înapoi.
Oare nu e important, nu doar unde ajungem ci ?i cum ajungem?

Poate c? reu?im s? urc?m toate treptele pe care ni le-am dorit, poate reu?im s? ajungem la cap?tul drumului pe care am pornit cu mul?i ani în urm?… ?i e bine ?i ne bucur?m ?i e frumos. Dar câ?i oameni au suferit în preajma noastr? pentru c? nu am avut timp de ei? De câ?i dintre prietenii no?trii am uitat când visele noastre au devenit prea m?re?e, sau de câte ori am uitat c? menirea noastr? este s? dregem sufletele ?i chiar ?i vie?ile celor din jurul nostru?
Mai ?tim noi oare care sunt adâncurile cuvântului: OM?

Ce înseamn? pentru noi s? fim oameni?

Dac? ar fi s? alegem orice dic?ionar din biblioteca lui Dumnezeu, în viziunea Sa, cu siguran?? a fi om, înseamn? a tr?i pentru ceilal?i, în aceea?i m?sur? în care tr?ie?ti pentru tine!

?i e important s? avem n?zuin?e, s? ?intim sus, s? vrem mai mult de la via?? decât o simpl? împlinire a nevoilor uzuale. Dar toate aceste vise împlinite devin egoism atunci când nu suntem gata s? împ?r?im cu ceilal?i, ambi?ia noastr?, pofta de via??, puterea de a lupta cu problemele, ideile, creativitatea, dragostea ?i timpul, dar mai ales timpul!

Ce las, ce l?s?m în urma noastr??

S? fie zâmbete, s? fie lacrimi, s? fie puterea ce a înflorit din p?mântul unei îmbr??i??ri sincere, pline de dragoste, oferit? la timp?
L?s?m noi inimi nemângâiate, suflete golite de tot ce înseamn? frumos, min?i care niciodat? nu au g?sit r?spunsul la întreb?ri, oameni care nu au ?tiut niciodat? cât sunt de iubi?i?

Continua pe proconsul.com.ro

Autor: PROCONSUL
http://proconsul.com.ro/blog/?p=895

Carte: Istoria Calviţiei Mele


Am g?sit cartea Istoria calvi?iei mele ca o carte-c?l?torie. O carte pe care nu o pot în?elege complet din recomand?rile altora, oricît de mult m-a? str?dui. O carte pe care trebuie s? o citesc cu urechile închise. Mi-a pl?cut lirismul aparent al scrierii ?i povestea, u?oar? prin re?eta (wanna-be) literar? contemporan?. Pu?in? filozofie, pu?in sex (personajul, un tîn?r vienez, descoper? c? are un penis foarte mic), pu?in? dram? (mama personajului este femeie nebun? care s-a culcat cu to?i aman?ii din Viena datorit? faptului c? s-a c?s?torit cu un b?rbat rece ?i nepotrivit. Pentru a-?i scuza fa?? de sine handicapul fizic, tîn?rul începe c?utarea absolutului în via??, amor fou), pu?in? adrenalin? (î?i ucide mama în timpul unei excursii la munte, împingând-o în pr?pastie). Pu?in de aici, pu?in de acolo, romanul a ie?it. Curge repede, cartea fiind  potrivit? pentru lecturile suburbane (a se citi: lecturi de metrou).

Mai fascinant? decît cartea în sine este povestea autorului. Un autor olandez distins de dou? ori cu premiul pentru cel mai bun debut în spa?iul literar neerlandez, dup? ce al doilea s?u roman l-a publicat sub un pseudonim, stîrnind astfel curiozitatea lumii literare din ??rile de Jos. Zvonurile spun c? autorul, Arnon Grunberg, un autor care c?l?tore?te în diferite locuri ale lumii pentru a î?i g?si inspira?ia pentru romanele sale a ajuns ?i în România, unde a lucrat timp de ?ase luni ca maseur la B?ile Herculane. Dar astea sunt doar zvonuri literare:)

Scris de Gabi Macovei
http://www.inethos.ro/page/2/

Dragostea în sec XXI


În cuvintele unui tân?r din zilele noastre, gândurile lui Pavel despre iubire poate c? ar suna cam asa:

Dac? as vorbi mai conving?tor decât cel mai bun politician si as cânta mai bine decât cel mai bun cânt?ret, dar nu as avea dragoste, cuvintele mele ar fi ca niste unghii care râcâie un parbriz înghetat.

Dac? as putea s? programez calculatorul principal de la NASA si as putea s? memorez Psalmii sau dac? as putea s? prevestesc viitorul, dar n-as avea dragoste, n-as valora mai mult decât o mân? de n?mol.

Dac? mi-as da toate hainele de firm? unei organizatii pentru handica-pati si as l?sa-o pe surioara mea s?-mi scotoceasc? prin camer?, dac? as muri pe rug, ca martir, sau dac? as dona câte patru litri de sânge în fiecare or?, dar nu as avea dragoste, darurile mele ar fi inutile.

Dragostea este îndelung r?bd?toare – chiar dac? asta înseamn? s? renunt la o înghetat? extra, ca s?-l ajut pe un cersetor.

Dragostea este plin? de bun?tate – ea nu se coboar? la nivelul unor def?im?ri etnice.

Dragostea nu îl invidiaz? pe c?pitanul echipei de fotbal, nici pe câstig?torul olimpiadei nationale pentru o bursa primit? ca recompens?.

Dragostea nu se umfl? de mândrie c? are numai note maxime sau pentru c? a obtinut o burs? de studii în str?in?tate. Dragostea nu tânjeste dup? ultimul tip de masin? sau de telefon mobil.

Dragostea zâmbeste atunci când un sofer îi intr? în fat? la intersectie. Ea depune o declaratie de venituri cinstit?. Nu se plânge de nedrept?tile care i se fac. Crede c? Dumnezeu ne d? întotdeauna ce e mai bun. Dragostea nu renunt? cu niciun chip la sperant? când familia se destram?.

Dragostea nu se schimb? ca lungimea fustei, ca tunsoarea sau coafura. Dragostea este mai tare decât bateriile Energizer. Ea d?inuie si nu va pieri niciodat?. În cele din urm?, vor r?mâne doar trei lucruri: credinta, n?dejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu te iubeste cu o dragoste infinit? si îti cere s?-i iubesti pe altii asa cum te iubeste El. Tu cum îi iubesti pe altii?

http://www.fiti-oameni.ro/blogs/entry/Dragostea-n-sec-XXI