Vieti Transformate: Interviu cu Beni Isaincu


Talentul unui om credincios nu este in ceea ce acesta pretinde sau in aroganta cu care doreste sa-i convinga pe altii. Un om talentat este un om recunoscator fata de darul si de talentul cu care a fost inzestrat de Dumnezeu. Beni Isaincu, un tanar bland, onest si atat de autentic, ne ajuta sa patrundem dincolo de iluzile lumii. El ne aduce in prezenta Creatorului.

Lansare album: “As vrea sa fiu ca un Inger" Marius Vilan 2010


“As vrea sa fiun un inger” este un album nascut dintr-o dorinta arzatoare de a transmite un mesaj important comunitatii crestine si nu numai. Atunci cand ai pe cineva special, despre care sa canti, muzica devine cu totul fantastica – cant pentru ca Te iubesc!

Sunt 15 piese, toate diferite, pentru fiecare gust, dar toate au un numitor comun – Isus. Piesele nu sunt piese scrise de mine, dar sunt piese cu care-am crescut, care m-au apropiat de Dumnezeu si care, am sperat, ca va veni o zi in care as putea sa le cant si eu spre slava Domnului. Piesele vin din culturi diferite, ca gen de baza fiind Gospel-ul dar si atingeri de Negro Spirituals.

Sper ca Dumnezeu sa vorbeasca prin aceste cantece, le-am ales cu responsabilitate si dragoste si am pus in ele cele mai adanci sentimente si trairi omenesti.

Cine este interesat de acest CD il poate gasi la mine, Marius Vilan – 0722378679 sau mariusvilan@yahoo.com sau la Biserica Baptista Golgota din Bucuresti, Sos. Nicolae Titulescu Nr. 56 A – http://www.golgota.ro/website/index.php?option=com_content&view=article&id=194&Itemid=466 cateva demo!

Marius Vilan

PS. Scrie un articol despre importanta muzici crestine si poti casitga acest CD gratuit. Trimite articolul tau la info[aron]bisericata.com pana pe data de 10 may 2010.

Să ne (re)amintim ce înseamnă misiune


Cu ceva vreme în urm?, în toamna lui 2003, am avut privilegiul de a cunoa?te un om deosebit, un american de origine suedez?, crescut pe undeva prin Minnesota ?i cu poveste de via?? uimitoare. Bruce Olson este cel care de la vârsta de optsprezece ani a luat drumul pribegiei, printre triburile r?mase înc? la nivelul epocii de piatr? din desi?urile p?durilor venezuelene, având un singur gând în minte: s? vesteasc? Evanghelia celor ce nu au auzit-o niciodat?. A stat zeci de ani între triburile de motiloni, departe de lumea noastr? civilizat?, devenind un model de pionierat în evanghelizarea popula?iilor care nu au avut niciodat? ocazia de a-L cunoa?te pe Isus Christos.

L-am întâlnit cu ocazia unei conferin?e de misiune. Ar fi fost ?i asta o simplã conferin?ã, ca multe altele câte se adunã într-o via?ã de om, dacã n-ar fi participat Bruce. Întâlnirea cu el ?i cu povestea motilonilor lui este una din acelea care lasã amprente definitive peste via?a unui om.

Omul acesta, mare la propriu ?i la figurat, a impresionat în tot ce a fãcut ?i a zis; dincolo de povestea extraordinarã a vie?ii lui, de umblarea lui cu Dumnezeu prin locuri pe care noi nici mãcar nu ni le-am putut imagina vreodatã, de faptul cã acest om ar merita sã stea cu regii la masã, a impresionat cu modestia lui ?i sinceritatea lui. Nu s-a lãudat cu nici o minune, de?i î?i socotea aventura sa prin jungl? ?i felul în care a supravie?uit o minune în sine, nu ?i-a etalat credin?a sa nemaipomenitã ca sã ne facã pe noi mici – via?a lui a fost dedicatã complet Domnului, în abandonare totalã în voia Lui, a?a cã în adevãr tot ce i s-a întâmplat a fost harul divin ?i nimic mai mult.

A stat printre motiloni pentru cã “oricum eram prizonierul lor ?i nu puteam fugi”, când Bobari?ora i-a cerut ajutor într-un moment crucial al vie?ii sale – început de umblare cu Christos, sub ofensiva întunericului – “n-am ?tiut ce sã-i zic”, când a avut pistolul la tâmple nu s-a încrezut în providen?a ?i salvarea miraculoasã a lui Dumnezeu ci “am fost convins cã aici mi-am gãsit sfâr?itul” iar când acela?i Bobari?ora s-a rugat pentru vindecarea unui spate rupt, cu credin?a sa simplã de motilon, “nu am putut sã mai adaug nimic, ci doar am spus Amin”. Dumnezeu a fost eroic în acest om!

Bruce n-a prea vorbit teologie cât a stat între noi. A deschis Biblia sporadic, citând versete rãzle?e, iar comentariile lingvistice, de?i are un evident har în domeniu, au cam lipsit. În schimb fiecare istorisire a lui bãtea zece tratate de teologie sistematicã, prin profunzimea dar ?i simplitatea sentimentelor ?i credin?elor ce se împleteau acolo. Punctul culminant a fost pentru mine întâmplarea cu acela?i Bobari?ora, pe când era proaspãt convertit, în fa?a agita?iei provocate de “profe?ia dragonului”. Atitudinea lui de biruitor ?i protejat a lui Isus, proclamând cu putere în cântec adevãrul din inima sa, în mijlocul fra?ilor sãi care strigau incanta?ii pãgâne, ne aratã cã un simplu motilon a avut mai multã în?elepciune decât atâtea genera?ii de “pocãi?i” seci ?i usca?i pânã în mãduvã, preocupa?i în primul rând de tradi?iile ?i standardele lor ?i uitând de Isus, cel ce vrea sã fie prietenul nostru, al tuturor.

Continua aici,
Sursa, dyobodiu.wordpress.com

Bovarismul la neoprotestanti


Consecintele faptelor noastre ne strang de gat. Putin le pasa ca intre timp am devenit mai buni” Nietzsche

In ultimele luni comunitatea baptista din Romania a reusit sa atraga atentia. Nu e vorba de legea din cele doua Camere, nici de Statutul aprobat. Nu s-a petrecut nici vreo trezire spirituala care sa determine trimiterea pe teren a reporterilor marilor televiziuni in bisericile din tara. Baptistii si-au descoperit vanzatorii.

Astfel, crema acestei comunitati religioase din Romania si-a inceput comentariile in presa, bloguri, pagini personale si de la amvonul bisericii. Cum era si normal, unii au fost pro, altii au fost contra. Ceea ce se poate citi in comentariile in jurul acestui subiect al colaborarii unor pastori cu fosta Securitate nu lamureste nici pe departe in vreun fel lectorul. Semanam, deci, cu un copil de 4 ani, aranjat, pieptanat, cu pantofiori de lac si costum de catifea, obligat de parinti sa faca poza cu un dictionar deschis pe masa. Macar de-ar avea fotografii cartea asta groasa….

Or, dupa umila mea intelegere, nimeni nu va gasi nici o solutie acestei problematici a colaborationismului din simplu motiv ca nu exista nici una. Daniel Mitrofan a facut primul pas intr-un proces care ar fi trebuit sa dureze cel mult o saptamana. A scris o carte, a facut public niste nume, a descris unele circumstante de viata. Bisericile care isi gaseau pastorii, presbiterii, diaconii ca fiind personaje in cartea Domnului Mitrofan puteau hotara o adunare generala extraordinara in primul sfarsit de saptamana dupa ce s-a lecturat cartea si se termina totul. Biserica NU putea face mai mult de atat. Pana aici ajung prerogativele sale ca si institutie. Restul, asa cum am mai amintit si in primele parti in care am discutat despre deconspirare, depinde doar de subiectul in cauza. Exista subiecti (pastori) care si-au recunoscut public pacatul, care s-au pocait sau nu (nimeni nu poate sustine nici o versiune). Exista si personaje care nu au facut-o inca public. Ar putea fi chemati de catre Biserica si s-ar putea incheia acest “conflict” de interese.

Dupa cum bine stiti, de moment, nu se produce in Romania un astfel de fenomen. Asta pentru ca ideile sunt sufocate de sentiment, dogma isi pierde atributul imuabilitatii si Hristos se pierde in multimea substantivelor proprii…

Oare exista dureri care nu pot fi ameliorate decat cu disparitia celor care ni le-au provocat? Am ajuns, cum zicea Cioran, sa-L iubim pe Dumnezeu doar din gelozia pe care o avem pe Diavol?

Avem o legatura peninsulara cu Dumnezeu. Se numeste Biserica. Ceea cred ca nu se intelege cu claritate este faptul ca Biserica nu va fi PURA decat atunci cand Hristos o va lua la El. Diferenta de ordin cantitativ va fi de asemenea semnificativa intre ceea ce exista acum si ce va fi la venirea lui Isus. Este posibil ca dupa ce veti fi citit frazele de mai sus sa considerati ca nu cred in prerogativele administrative ale Bisericii. Va inselati.

Inainte de a continua expunerea vreau sa va reamintesc principiul pe care l-am enuntat in scrierile trecute cu privire la acest subiect. Nimeni si nimic nu ne poate influenta negativ relatia personala pe care o avem cu divinitatea. Plecand de aici am putea incerca o altfel de privire asupra problematicii colaborarii cu Securitatea a clerului neoprotestant.

Continua pe blogul lui Dan Spaniard

Imposibil să te sinucizi pe Facebook


Internetul este ca o jungl?. Dac? nu cuno?ti foarte bine pericolele ?i felul în care te po?i proteja ri?ti în orice moment s? fii atacat ?i s? mori. Din exterior totul pare foarte frumos ?i tentant dar abia când p?trunzi în interior descoperi c? lucrurile stau cu totul altfel.
De aceasta ?i-au dat seama în ultimul timp tot mai mul?i utilizatori de Internet, mai precis, utilizatorii re?elelor sociale Twitter, Facebook, MySpace, ca s? le amintim doar pe cele mai cunoscute.

Ce sunt acestea?
Sunt loca?ii în care po?i scrie ?i împ?rt??i cu al?ii, prin mesaje scurte, tot felul de lucruri care te intereseaz?, po?i comunica cu prietenii, familia, cunoscu?ii sau necunoscu?ii din lumea întreag?, po?i posta poze ?i imagini. Po?i scrie tot ce-?i trece prin cap f?r? nici un fel de cenzur?, î?i po?i da cu p?rerea asupra oric?rui subiect, po?i face cuno?tin?? cu persoane din toate col?urile p?mântului, pe scurt, po?i comunica f?r? nici un fel de restric?ii impuse de cineva, în afara spa?iului limitat de caractere folosite la scris.
Utilizatorii acestor re?ele sociale se num?r? cu sutele de milioane, semn c? oamenii au fost atra?i spre acest fel de comunicare.
Nu pu?ine îns? sunt m?rturiile celor ce, dup? ce s-au implicat în utilizarea acestor re?ele sociale, au realizat faptul c?, nu numai c? nu le sunt de folos, ci chiar le sunt d?un?toare. Un fost utilizator scria: „Pe vremuri eram ?i eu ca tine. Mereu online, chatting, poking… Lucrurile p?reau s? fie OK, dar îmi sc?pa ceva. Îmi lipsea via?a mea real?, nu v?zusem când mi-au crescut copii, îmi lipsea so?ia mea, nu mai aveam timp pentru ei.”

De?i promisiunea acestor re?ele sociale este c?, folosindu-le, vei fi mai împlinit prin leg?turile noi pe care le vei avea, prin posibilitatea de a fi în contact permanent cu cei cu care ai ceva în comun, prin posibilitatea de a te exprima, etc, se constat? c? de fapt se produce o înstr?inare fa?? de tot ceea ce înseamn? via?a real?.
Problema mare a Internetului tocmai aceasta este: te smulge din lumea adev?rat? ?i te arunc? într-o lume fals?, care atrage la început dar în final se dovede?te a fi o mare deziluzie.

Aceasta a fost problema omului înc? de la început. Adev?rul era Dumnezeu ?i oamenii trebuiau s? comunice cu El, în condi?iile ?i termenii stabili?i de El. Comunicarea cu El era o nevoie real? pentru-c? Biblia spune c? omul a fost creat dup? chipul ?i asem?narea lui Dumnezeu ?i c?, la început, înainte de c?derea în p?cat, Dumnezeu cobora în gr?din? ?i vorbea cu Adam, aveau o rela?ie foarte apropiat?. Dup? c?derea în p?cat îns? ?i dup? izgonirea omului din Eden ?i de la fa?a lui Dumnezeu omul nu a mai avut posibilitatea s? stea de vorb? cu Dumnezeu. Dar nevoia de comunicare a r?mas. ?i omul a inventat religia, adic? un fel de a se închina ?i de a comunica cu Dumnezeu. Cain a fost primul ?i apoi au urmat al?ii. Dar era o lume fals? care a condus c?tre idolatrie, lume condamnat? de Dumnezeu. V?zând dorin?a omului c?zut de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul a ini?iat un nou contact cu omul ?i i-a dat repere prin care aceast? comunicare s? se poat? realiza în termenii lui Dumnezeu ?i s? fie eficace. De-a lungul timpului îns? lupta s-a dus pe aceast? direc?ie a falsei ?i a adev?ratei comunic?ri. Prima aducea omului dezastru ?i nenorocire iar a doua aducea binecuvântare.
Idolatria este atât de tare condamnat? de Dumnezeu pentru-c? duce omul într-o direc?ie gre?it?, într-o lume fals?, care îl înstr?ineaz? pe om tot mai mult de Dumnezeu. În loc s?-i apropie, singurul fel în care omul poate fi binecuvântat, îi desparte tot mai tare.

De-a lungul timpului, pe lâng? falsa închinare ?i comunicare cu Dumnezeu, au ap?rut tot felul de mijloace prin care omul a fost blocat s? comunice cu Dumnezeu, cu cei din lumea real?. Ocultismul, alcoolul, drogurile, muzica, felul în care î?i petreci timpul liber (aici putem include sportul, televizorul, cinematograful, c?l?toriile, etc) ?i în ultimul timp Internetul, au f?cut ca aceast? comunicare cu Dumnezeu s? fie practic inexistent?. Satan a folosit nevoia de comunicare a omului ducând-o pe o direc?ie gre?it?. În?el?toria mare tocmai în aceasta const?: s?-l faci pe om s? cread? c? o nevoie real? poate fi împlinit? într-un mod gre?it.

A?a cum am spus mul?i dintre utilizatorii acestor re?ele sociale realizeaz? c? au gre?it ?i c? nevoia lor de comunicare, de a interac?iona, nu le-a fost satisf?cut?, dimpotriv?, au pierdut chiar ?i ceea ce aveau înainte de a intra în aceste re?ele. ?i-au pierdut familia adev?rat? ?i prietenii adev?ra?i în schimbul unor discu?ii interminabile, f?r? rost care le-au consumat tot timpul ?i via?a, în schimbul unor promisiuni care nu s-au împlinit niciodat?. ?i încep s? renun?e la profilurile pe care ?i le-au format ?i s? ias? din re?ea. În acea re?ea ei ?i-au format un profil, ?i-au luat o alt? identitate, diferit? de cea real?, un alt nume. Era o via?? paralel? de la care au a?teptat mai mult decât de la cea real?. Acum mul?i au realizat c? au fost în?ela?i ?i c? nu numai c? nu au primit ceea ce doreau dar chiar au pierdut ?i ceea ce au avut. De obicei primii ?i cei mai afecta?i cand cineva se hot?r??te s?-?i creeze un astfel de profil ?i s? interac?ioneze în spa?iul virtual sunt cei de lâng? el: so?ul sau so?ia ?i copii. Se poate ajunge la situa?ia aberant?, hilar? ?i ridicol? ca to?i din cas? s? aib? un profil în aceste re?ele ?i s? comunice intens, dar s? fie str?ini între ei, ?i tot mai str?ini de Dumnezeu, dar cine se mai gânde?te la Dumnezeu?

Continua pe Radio Unison