Drepturile homosexualilor și temeiul lor

În ultima vreme am avut de-a face – fiindc? am îndr?znit s? comentez la ni?te articole pe voxpublica – cu mai multe tipuri de argumente promovate de sus?in?torii homosexualilor. Atitudinile binevoitoare fa?? de cei cu alt? „orientare” sexual? decât majoritatea oscilau între indiferen?a voios-tâmp? (travestit? în atitudine iubitoare de oameni) ?i argumentarea „?tiin?ific?” a legitimit??ii preten?iilor ridicate de homosexuali. Cum s-au adunat ni?te gânduri, mi-am zis c? poate n-ar fi r?u s? încerc pu?in? ordine.

M? intereseaz? în primul rând cei care sus?in c? „?tiin?a” a demonstrat c? homosexualii au mo?tenit genetic o predispozi?ie care le condi?ioneaz? orientarea sexual?. Aici am trei obiec?ii. 1. ?tiin?a nu ?i-a spus înc? ultimul cuvânt în acest domeniu. 2. ?tiin?a s-a pus nu o dat? în slujba ideologiilor în vog? (vezi cazul oribil al nazismului). Ce garan?ii exist? c? nu avem o situa?ie similar?? Ideologiile dicteaz? de ani buni în ?tiin?? – a se vedea, de pild?, subiectul înc?lzirii globale, recent demascat ca fars? de propor?ii. 3. ?tiin?a doar explic?, nu legitimeaz?.

S? pornim îns? de la termenul orientare. Acesta este o g?selni?? de dat? recent? a ideologilor LGBT. Tot aceea?i „m?rie” se numea cu vreo dou? decenii în urm? op?iune sexual?. Îns? „p?l?ria” cea nou? e foarte util? atunci când ai nevoie s? vorbe?ti despre identitate sexual?. C?ci cine mai îndr?zne?te ast?zi s? conteste identit??i? (Unii sunt dispu?i s? legitimeze chiar ?i crimele ritualice ale nu-?tiu-c?rui trib, doar pentru a nu-i altera identitatea.) A?a c? succesul este asigurat la ad?postul „?tiin?ei”.

Hai s? n-o l?s?m îns? pe biata „?tiin??” s? scape a?a u?or. Ce poate s? demonstreze ea în ultim? instan??, dac? o despuiem de toate împopo?on?rile terminologice? P?i, cel mult ar putea dovedi dincolo de orice îndoial? c? exist? o gen? sau o informa?ie în structura ADN-ului nostru care ne condi?ioneaz? sexualitatea. C? suntem, a?adar, predestina?i pentru a deveni gay sau hetero.

Aceea?i ?tiin?? îns? a studiat sub acest raport ?i alte comportamente umane pentru care se poate stabili o predispozi?ie genetic?: dependen?ele de orice fel, înclina?iile c?tre anumite habitudini deviante. Dar dovezile sunt înc? în curs de acumulare, nefiind zrobitoare. ?i chiar dac? ar fi…

Revenim. Argumentul merge cam a?a: dac? genetica spune c? sunt gay, eu am dreptul s? m? manifest ca atare. Iar cei care se opun sunt inumani, fiindc? îmi refuz? un drept biologic. E interesant cum biologia ?i-a extins domeniul de autoritate ?i poate conferi drepturi.

Într-un spirit de profund umanism, propun urm?toarea teorie. Trebuie admis? m?car ca ipotez? posibilitatea ca atitudinile comportamentale deviante ale criminalilor în serie, ale pedofililor, ale ho?ilor, ale oric?ror „mon?tri” sociali s? fie explicate ?i printr-o predispozi?ie genetic?. E un vot de credibilitate pe care îl putem da acestor indivizi (din aceea?i specie ?i cu acelea?i drepturi ca noi) cum c? nu au ajuns atât de hido?i moral exclusiv prin alegerile proprii. Nu?

Ba da, r?spund. Behaviorismul îmi d? dreptate (e tot o teorie ?i el, dar merit? invocat tocmai pentru c? se vrea mai „uman” decât alte teorii, fiind mai îng?duitor cu cei numi?i îndeob?te „infractori”). Dac? ni se cere bun?voin?? fa?? de homosexuali, de ce s? manifest?m mefien?? fa?? de ni?te indivizi care tot oameni ca noi sunt, atâta doar c? au un cazier mai bogat? ?tiin?ific, ei pot fi la fel de justifica?i precum homosexualii. Adic? se poate ajunge la concluzia c?, din punct de vedere genetic, exist? o baz? suficient? care explic? gesturile lor extreme. Oricum, sub raport psihologic, de mult? vreme s-au stabilit ni?te determinisme destul de clare.

Aici se întâmpl? ca ap?r?torii homosexualilor s? sar? imediat ?i s? ne aminteasc? cum c? persoanele gay sunt inofensive ?i nici nu pot fi comparate cu degenera?ii pe care i-am pomenit. Atrag îns? aten?ia c?, în acest context, inofensiv nu e un termen cu valoare ?tiin?ific?. Ci el apar?ine unui alt domeniu, cel al valorilor sociale. Fiindc? inofensiv ar vrea s? însemne c? nu ne lezeaz? nou?, majoritarilor hetero, drepturile ?i interesele.

Se mai invoc? drept argument ?i conceptul de „perversitate polimorf?” al lui Freud, potrivit c?ruia copilul mic este deschis c?tre atitudini sexuale de orice natur?, îns? aceste predispozi?ii îi sunt inhibate în timp. M?car Freud este consecvent ?i aduce un argument evolu?ionist ca s? justifice aceste constrângeri impuse copilului: supravie?uirea speciei. Activi?tii homosexuali îns? prefer? s? invoce numai prima parte a acestui tip de argument psihologic, la a doua nemaiavând ce s? r?spund?.

Pentru cei care nu vor s? ?in? seama nici de „?tiin??”, nici de „psihologie”, se arunc? în lupt? argumentul suprem: homosexualii se iubesc, iar iubirea lor nu trebuie tulburat? fiindc? e… frumoas?, în virtutea faptului c? e iubire. Iubirea este îns? (în accep?iunea lor) doar un sentiment capricios; egal sub raportul intensit??ii ?i legitimit??ii sale suflete?ti cu orice alt sentiment, adaug eu. Cred c? nu ave?i nicio obiec?ie aici. A?adar, iubirea este egal? cu gelozia, cu ura, cu mânia, cu frica, dar ?i cu devotamentul, bucuria, dorul. Îns? pe unele le consider?m pozitive, iar pe altele negative. Unele sunt socotite demne de admira?ie, iar altele demne de dispre?. M?sura nu o d? nici intensitatea lor, nici legitimitatea lor (indiscutabile, dup? toate teoriile psihologice contemporane – care ne îndeamn? to express our feelings), ci contextul social în care se manifest? ?i felul în care-l afecteaz?.

Ajungem astfel inevitabil la concluzia c? oricum s-ar justifica homosexualitatea, legitimitatea ei este adjudecat? de un alt domeniu, unul care opereaz? cu valori. În realitate, drepturile nu sunt nici de domeniul biologiei, nici de competen?a psihologiei, nici consecin?e inevitabile ale iubirii ne??rmurite. Drepturile sunt girate de normele sociale, impuse de morala colectiv?. Chiar dac? s-au f?cut mari „progrese” în ultimele decenii, rela?iile sociale europene sunt reglementate de valori care se revendic? – fie c? vor, fie c? nu – de la fondul cultural ?i religios iudeo-cre?tin.

Iat? de ce atacurile cele mai virulente ale ideologilor homosexualit??ii sunt îndreptate c?tre principala p?str?toare a acestor valori: Biserica cre?tin?. O mic? parantez?: împotriva musulmanilor le e fric? s? lupte, fiindc? intoleran?a islamic? le amenin?? existen?a, pe când benevolen?a cre?tinismului le stimuleaz? imagina?ia. Astfel c? programatic sau instinctiv, homosexualii activi?ti ?tiu c? au un adversar de temut în Biseric?. Îns?, atacând cre?tinismul, nu fac decât s? recunoasc? faptul c? celelalte argumente sunt insuficiente, oricât de conving?toare ar fi în sine.

Cel mai n?stru?nic, dar ?i cel mai derutant tip de argument invocat este cel în care se amestec? un verset, o înv???tur? fundamental? a Bisericii. E un joc pervers ?i abil. Biblia este disecat? ?i utilizat? în litera ei disparat?, dup? necesit??i. „Nu judeca?i!” „Iube?te-?i aproapele!” „Dumnezeu este dragoste!” Dar nu se sufl? o vorbuli?? c? omul e în stare s? perverteasc? orice sentiment ?i c? acesta, în sine, nu e neap?rat nobil. A iubi nevasta altuia nu e o înv???tur? luat? din Scripturi, dar po?i s-o prezin?i ca ?i cum ar fi, dac? e?ti abil.

Din p?cate, militan?ii homosexuali nu fac decât s? urmeze un drum deja bine b?t?torit. Din puzderia de secte ?i culte cre?tine, nu pu?ine au folosit aceea?i re?et?: legitimarea cu versetul. Unele s-au descurcat mai bine ?i au prins mai multe versete în dogma lor, iar altele s-au descurcat mai prost ?i au ajuns la extremisme. Dar nu mai e cine s? arbitreze ortodoxia de erezie, deoarece crezul e deja atomizat ?i revendicat în numele unor grupuscule.

Dezbaterea moral? este (înc?!) fundamental?, fiindc? miza este foarte mare, poate chiar cea mai mare. Cum o moral? laic? e greu s? refuze drepturi unor cet??eni majori ?i responsabili, inonfensivi, dar militan?i, e nevoie de temelia religioas? pentru a putea opune rezisten??. Acesta este motivul pentru care statul – care se pretinde laic – comite într-adev?r un abuz când refuz?anumite drepturi minorit??ilor sexuale.

Statul nu poate argumenta religios. Când o face, e o dovad? de populism ieftin. Îns? poate miza pe principiile democratice ?i pe majorit??i (care pot reprezenta o atitudine religioas?). De aceea exist? referendumurile în societ??ile democratice. E foarte adev?rat c? ?i consensul majorit??ilor poate fi în r?u, dar acesta este unul dintre riscurile asumate ale democra?iilor. Solu?iile date în final de stat trebuie s? ?in? cont atât de votul majorit??ii, cât ?i de principiul drepturilor egale pentru to?i cet??enii. Aceste solu?ii sunt, de fapt, legile.

Ajungem astfel ?i la singura aren? în care activi?tii homosexuali pot s? invoce în mod legitim drepturi: cadrul legislativ. Premisele ar fi: statul laic, drepturile cet??ene?ti garantate prin constitu?ie ?i egalitatea tuturor cet??enilor în fa?a legii. Pe aceast? baz? se dezvolt? dispute interminabile, arsenalul aruncat în joc fiind practic nelimitat. În esen?? îns?, totul depinde aici de politic, de receptivitatea actorilor politici la ideologiile progresiste sau la valorile tradi?ionale. Tot în aceast? lupt? intr? uneori ?i puterea judec?toreasc?, prin Curtea Constitu?ional?, de pild?.

Dar când vine vorba de decizii politice sau de nuan?e legislative, de interpret?ri savante, se poate întâmpla orice. Iat? de ce spuneam c? miza cea mare este pe moral? ?i pe religie, fiindc? acestea sunt definitorii pentru caracterul actorilor care iau deciziile. Odat? subminate barierele moralei sociale ?i „prejudec??ile” religioase din mentalul colectiv, cresc considerabil ?ansele de reu?it? pe toate fronturile. Fiindc? discu?iile se vor muta pe terenuri mi?c?toare, unde balan?a se poate înclina fie într-o parte, fie în alta, nediferen?iat.

(va urma)

Scris de Teofil Stanciu, http://scriptorie.wordpress.com/

Spiritualitatea ateismului 1

Cu cateva luni in urma terminasem de citit o carte intitualata ‘carticica spiritualitatii ateiste, (The Little Book of Atheist Spirituality) in care autorul si profesorul (André Comte-Sponville) presitigios (de la Universitatea Sorbonne) starneste o noua disctutie despre spiritualitatea miscarii ateiste. Daca in trecut negarea divinitatii era cunoscuta in randul celor care promoveaza atemismul si umanismul ca si un concpet elementar, in zilele noastre, negarea divinitatii a fost inlocuita (sau asezata paralel) cu dorinta excluderii lui Dumnezeu din societate. Totusi, ce este nou in recenta modificare genetica a miscarii ateiste? Interesanta este afirmatia autorului care ne informeaza ca o departare de aspectul religios (al oricarui grup) este un aspect inevitabil. Este necesar sa ne aducem aminte ca atunci cand ne gandime la spiritualitate ne referim la acel concept de ‘inchinare in duh’, adica un aspect spiritual ce trece dincolo de aspectul fizic sau material uman (un aspect supranatural care este negat cu fermitate de ateisiti).

Recenta carte scrisa de profesroul si filosoful francez André Comte-Sponville, dovedeste punctul de vedere mentionat mai sus(negarea unui fiinte supranaturatle). In circumstante de criza (si nu doar) observam ca ateismul nu ne ofera absolut nimic, ci mai degraba, ne incurajeaza sa alegem apatia si disperarea existenta in sfera nimicurilor umane. Intentia lui Comte-Sponville este de a modifica structura etica a acestei miscari prin a sutstine ca fidelitatea predomina credinta intr-un Dumnezeu personal si cosmic. In schimbul unei astfel de intuitii, prin fidelitate (sau atributile miscariilor mistice precum budismul), omul poate deveni un dumnezeu in sine(un argument imprumutat din scrierile lui Spinoza). Daca omul are potentialul de a deveni dumnezeu, autorul ne readuce aminte ca nu exista o necesitate sau un motiv de a ne inchina inaintea unei fiinte (Dumnezeu) care nu exista si care nu poate interactiona cu creierul uman. Totusi, in partea a doua acestui articol vom descoperi, din recenta carte a lui André Comte-Sponville, ca omul este un animal spiritual.

Pentru crestin spiritualitatea este strans legata de Dumnezeu, de persoana Domnului Isus Cristos si de prezenta Duhului Sfant.

Va continua…

Intre timp va prezentam un video clip care prezinta in prima ideea spiritualitatii (aspect material si fizic) ateiste si dorinta de a nega prezenta lui Dumnezeu. A doua parte a acestui video clip este de a impotrivii si corecta idea prezentata in prima parte. Invinovatirea atrubuita lui Dumnezeu este inlocuita cu responsabilitatea umana (in mod special atunci cand ne gandim la diferenta intre bine si rau).

Scris de Cosmin Pascu

Auschwitz Forgotten Evidence

Konzentrationslager Auschwitz (help·info)) was the largest of Nazi Germany’s concentration camps. Located in German-occupied southern Poland, it took its name from the nearby town of O?wi?cim (Auschwitz in German), situated about 50 kilometers west of Kraków and 286 kilometers from Warsaw. Following the German occupation of Poland in September 1939, O?wi?cim was incorporated into Germany as part of the Katowice District (Regierungsbezirk Kattowitz), or unofficially East Upper Silesia (Ost-Oberschlesien), and renamed Auschwitz. The word Birkenau means ‘Birch tree’ of which there are many surrounding the Birkenau area of the complex.

The complex consisted of three main camps: Auschwitz I, the administrative center; Auschwitz II (Birkenau), an extermination camp or Vernichtungslager; and Auschwitz III (Monowitz), a work camp. There were also around 40 satellite camps, some of them tens of kilometers from the main camps, with prisoner populations ranging from several dozen to several thousand. [1]

The camp commandant, Rudolf Höss, testifed at the Nuremberg Trials that up to 2.5 million people had died at Auschwitz. The Auschwitz-Birkenau State Museum revised this figure in 1990, and new calculations now place the figure at 1.1–1.6 million, [2][3] about 90 percent of them Jews from almost every country in Europe. [4] Most of the dead were killed in gas chambers using Zyklon B; other deaths were caused by systematic starvation, forced labor, lack of disease control, individual executions, and so-called medical experiments.

Memorialul unui Holocaust

Istoria se repeta in momentul cand uitam actele horifice ale trecutului. Bisericata.com te invita sa patrunzi dincolo de ani 1938. Sper ca prin vizionare acestor documentare, impreuna vom fi atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru.

Cu stima si respect
Cosmin Pascu

Dumnezeu si Haiti

În ultimul timp am v?zut o sumedenie de articole care trag urm?toarea concluzie: nu avem nevoie de un Dumnezeu care este în stare s? provoace/permit? cutremurul din Haiti.

“Resping un asemenea zeu, o asemenea cruzime ?i asemenea abera?ie. Nu am nevoie de mizeriile tale, de ajutorul t?u ?i de interven?iile tale în via?a mea. Dizolv?-te în ignoran?a ?i frica din care te-ai n?scut ?i dispari! (1)

Problema care intervine în respingerea lui Dumnezeu din cazul de fa?? nu este greu de disecat. ?i are dou? variante:

1) Critica din pozi?ie ateist?.

2) Critica din pozi?ie cre?tin? (efectuat? de ateu prin procedeul reductio ad absurdum).

1) Critica din pozi?ie ateist?. În primul rând o evaluare consistent? cu ateismul trebuie s? pun? cutremurul pe seama naturii ?i nimic mai mult (nu exist? altceva), iar dac? se pune pe seama naturii atunci acestuia nu-i poate fi atribuit vreun caracter care s? aib? leg?tur? cu moralitatea ca fundament al unei respingeri morale (absenteaz? agentul moral). Pe de alt? parte, cutremurul poate fi v?zut ca ducând la pierderi de vie?i umane ?i materiale – îns? din punct de vedere al evolu?ionismului se pare c? vrând-nevrând au fost selec?ionate anumite caractere care au dep??it chiar ?i unele din studiile medicale actuale. Iar dac? acele caractere (cum ar fi rezisten?a îndelungat? la lipsa aportului hidric) au fost prezervate, se pare c? (cel pu?in ipotetic) ele ar putea reprezenta un avantaj pentru cei care le vor mo?teni (fie prin rezisten?a în condi?ii asem?n?toare la cutremure asem?n?toare, fie prin rezisten?a la condi?ii imprevizibile de mediu din viitor). De asemenea, un ateu consistent ar mai putea experimenta anumite sentimente fa?? de eveniment – îns? acestea sunt doar ceea ce sunt, simple sentimente (reac?ii chimice care au loc în creierul uman). Nicidecum, pornind de la o analiz? pur ateist?, nu se poate infera vreo respingere a Dumnezeului cre?tinismului (?i raportat? la eveniment).

2) Critica din pozi?ie cre?tin?. În acest caz, ateii vor trebui s? preia premisele cre?tine legate de Dumnezeu, natura uman?, evenimente în general ?i s? le foloseasc? în evaluarea evenimentului Haiti ?i eventual s? g?seasc? anumite inconsisten?e între cutremur al?turi de efectele lui ?i Dumnezeu. Îns? odat? ce interpretezi incidentul din perspectiv? cre?tin?, este evident c? evenimentul va fi consistent cu pozi?ia cre?tin? (ne folosim de acest? pozi?ie pentru a trage orice concluzie cu referire la eveniment). Câteva din tezele de la care pleac? pozi?ia cre?tin? sunt:

a) Dumnezeu este st?pân absolut asupra vie?ii.

b) Dumnezeu nu comite ac?iuni nejustificate moral.

c) Nu este nejustificat ca Dumnezeu s? ia via?a asupra c?ruia este proprietar ?i pe care oricum are toat? justificarea (penal?) s? o ia când vrea, înc? începând de la primele fiin?e umane.

d) Cre?tinii ?i necre?tinii nu au capacitatea de a cunoa?te semnifica?ia ori valoarea oric?rui eveniment de felul cutremurului din Haiti.

Dac? este vorba de cataclisme ?i extermin?ri în mas?, Biblia propune unele ?i mai serioase ?i ambalate într-o form? mai apocaliptic?. Astfel, la un anumit nivel ele chiar sunt necesare pentru ca viziunea cre?tin? asupra realit??ii s? fie valid?. Dar în niciun caz nu va g?si cineva vreo inconsisten?? ori contradic?ie între caracterul Dumnezeului Bibliei ?i evenimente precum cele din Haiti.

În concluzie, nici adoptarea criticii din pozi?ie ateist?, nici adoptarea criticii din pozi?ie cre?tin? nu pot conduce fiin?ele ra?ionale la respingerea lui Dumnezeu pe astfel de criterii. Ar putea exista îns? cu totul alte motiva?ii pentru asta, iar cutremurul din Haiti s? fie doar pretextul.

A?adar pe ce criterii are loc respingerea din partea ateilor? Ce fel de gândire se pune în practic? în cazul de fa?? dac? nici m?car pozi?ia ateist? nu poate furniza motive pentru a-l refuza pe Dumnezeu pe aceste criterii?

Recomand: Biblia ?i moralitatea: e?ecul ateismului

Scris de Marius Fersigan