Povestea omului obisnuit este o poveste extraordinara si lipsita de magie. Povestea Omului, presupunand ca ne referim la persoana Domnului Isus Cristos face parte din aceasta matrita extraordinara. Va invitam sa patrundeti dincolo de zidurile rigide ale unor tineri care au descoperit ca viata are un scop si ca acest scop este strans legat de Omul din poveste.
Suntem incantati sa va re-aducem in atentia dumneavoastra documnetariul vietii lui Dietrich Bonhoeffer, un pastor renumit pentru credinta marturista inaintea Domnului Isus Cristos. Cred ca avem nevoie sa privim (incaodata) la viata celor care ne-au dovedit ca se poate trai pentru Cristos intr-o lume atat de disperata.
Mostra: Costul Uceniciei de Dietrich Bonhoeffer – Editura Perigrinul.ro
Dietrich Bonhoeffer from CristiaNet on Vimeo.
Cei care au citit note informative din dosarele de urm?rire ale Securit??ii ?tiu cât de agrama?i sunt îndeob?te informatorii sau membrii aparatului de represiune. S-ar putea afirma, strict dup? acest criteriu, c? umanioarele nu prea fac cas? bun? cu dezumanizarea. Dar s? nu ne îmb?t?m cu ap? umanist?: printre informatorii care au sus?inut regimul represiv în România s-au num?rat destui intelectuali rasa?i, de forma?ie umanist? (vezi cazul lui A. Marino, care a turnat cu spor timp de 20 de ani). Dovada c? erudi?ia ?i cultura nu mântuie (dup? cum nici ignoran?a nu e mare atu salvator).
Citind ieri din volumul 16 al seriei Dietrich Bonhoeffer Works, am dat peste un raport f?cut de biroul regional al Securit??ii germane din Königsberg (Prusia) ?i trimis Biroului Central al Securit??ii Reichului (care l-a primit pe 20 iulie 1940).
Pe scurt spus, întâlnirile studen?e?ti la care participa Bonhoeffer sunt „turnate” ca la carte de un informator din interiorul acestui grup – Heinz Bracks. Fiind preveni?i cu privire la aceast? întâlnire, câ?iva agen?i ai poli?iei au intervenit pentru a-i împr??tia pe cei aduna?i la retreat-ul programat pentru zilele de 13 ?i 14 iulie 1940.
Potrivit raportului trimis, unul dintre participan?i a fost pastorul Bonhöffer (sic!) al c?rui nume apare scris în acest fel peste tot în text. N-ar fi asta singura gre?eal?, dac? îl punem la socoteal? ?i pe arhiepiscopul de Centerbury (sic!), men?ionat ?i el în acela?i document.
Raportul maiorului Gritschke este urmat de dou? note informative ale agentului Heinz Bracks, folosit de SS ca surs? cu privire la desf??urarea întâlnirii studen?e?ti.
Unul dintre subiectele discutate de Bonhoeffer a fost statutul prizonierilor polonezi. Foarte interesant, pastorul luteran critica nu doar atitudinea statului german fa?? de ace?tia, ci ?i convingerile naziste cu privire la munc?. Potrivit lui Bonhoeffer, munca este o necesitate, deci ea nu trebuie transformat? într-o virtute (cum vor autorit??ile). Tinerii trebuie s? fie con?tientiza?i c? nu munca, ci credin?a în Hristos este cea care îi face fiin?e umane complete. Biserica M?rturisitoare, spunea Bonhoeffer, trebuie s? se asigure c? statul îi las? individului suficient timp liber pentru ca el s?-?i poat? tr?i convingerile cre?tine. (V? aduce?i aminte de politica statului comunist, în aceast? privin???)
A doua zi a întâlnirii este ?i ea „raportat?” în detaliu. Întâlnirea a fost întrerupt? de apari?ia unor membri Gestapo, care i-au interogat pe participan?i. Dup? încheierea formalit??ilor, cei ancheta?i au fost liberi s? plece ?i au mers la conacul unui baron din Kuggen, unde Bonhoeffer a ?inut un studiu despre moarte din perspectiv? biblic?. Fiindc? i se interzisese s? mai ?in? prelegeri (chiar ?i în spa?iul privat), avocatul Bunke (prezent la întâlnire) a propus ca prezentarea s? aib? loc sub forma unei conversa?ii. Din discu?ii a rezultat c? perspectiva nazist? despre moarte ca m?re?ie eroic? este fals?. Potrivit concep?iei cre?tine, moartea este du?manul omului.
Vi s-a intamplat vreodata sa nu va placa o persoana pur si simplu, nu o conoasteti, nu stiti cum gandeste, dar totusi nu va place. Dar, vi s-a intamplat vreodata sa fiti urati de cineva, desi nu i-ai facut nici un rau, poate chiar l-ati ajutat odata si totusi desi nu ati facut nimic rau, sunteti urati. Daca da, as vrea sa va dau cateve sugestii cum sa treceti mai usor peste astfel de moment.
In primul rand, urmati pilda Mantuitorului nostru,cand toti il batjocoreau, El se ruga pentru ei. Aduceti-va aminte cuvintele Lui de pe cruce ,,Tata, iarta-I ca nu stiu ce fac’’,apoi sa nu uitam recomandarea pe care ne-o face,, Dar Eu v? spun: iubi?i pe vr?jma?ii vo?tri, binecuvânta?i pe cei ce v? blestem?, face?i bine celor ce v? ur?sc ?i ruga?i-v? pentru cei ce v? asupresc ?i v? prigonesc, ’’Asadar, primul lucru pe care il putem face este sa ne rugam. Rugaciunea inmoaie inimile impietrite, deznoada lanturile rautatii si schimba oamenii. Dar , poate ca deja faceti acest lucru si nu se schimba nimic, nu descuraja Dumnezeu stie cel mai bine cat poti rabda si de ce ingaduie ca aceasta incercare sa se lungesca, poate ca sunt lucruri in viata noastra pe care Tatal le doreste schimbate, poate ca El asteapta ca schimbarea sa inceapa in noi, ca apoi sa lucreze si El. Insa stiu sigur ca merita se ne rugam pentru toti acei care ne urasc. Si nu uita, rugaciunea este cheia cerului, dar postul si rugaciunea este cheia succesului.
Al doilea lucru foarte important, ramii smerit. De ce ,,,cine se va smeri va fi inaltat, iar cine se va inalta va fi smerit ’’Smerenia este cea mai importanta pilda pe care ne-a invatat-o Isus cand umbla pe pamant, Chiar daca Iuda urma sa-L vanda, totusi El in dragostea Sa, i-a spalat picioarele si a stat la masa cu El. Smerenia este opusul mandriei si stim ca mandria merge inaintea caderii. Caderea ne duce la pacat, iar pacatul ne duce la moarte. Chiar daca este greu si simti ca nu mai poti, nu uita, Isus a fost mult mai batjocorit ca tine si totusi din dragoste pentru tine, s-a dus pana la capat. Nu te mai uita la suferinta ta, uita-te la cat de multa nevoie de iertare are cel ce te uraste. Toate vor pieri, numai dragostea va ramine. Dragostea acopera o sumedenie de pacate, pentru ca prin dragostea ta poti mantui un suflet, ori acesta este scopul nostru suprem, mantuirea sufletelor pierdute.
Continua pe crestintotal.ro
Cu ceva vreme în urm?, în toamna lui 2003, am avut privilegiul de a cunoa?te un om deosebit, un american de origine suedez?, crescut pe undeva prin Minnesota ?i cu poveste de via?? uimitoare. Bruce Olson este cel care de la vârsta de optsprezece ani a luat drumul pribegiei, printre triburile r?mase înc? la nivelul epocii de piatr? din desi?urile p?durilor venezuelene, având un singur gând în minte: s? vesteasc? Evanghelia celor ce nu au auzit-o niciodat?. A stat zeci de ani între triburile de motiloni, departe de lumea noastr? civilizat?, devenind un model de pionierat în evanghelizarea popula?iilor care nu au avut niciodat? ocazia de a-L cunoa?te pe Isus Christos.
L-am întâlnit cu ocazia unei conferin?e de misiune. Ar fi fost ?i asta o simplã conferin?ã, ca multe altele câte se adunã într-o via?ã de om, dacã n-ar fi participat Bruce. Întâlnirea cu el ?i cu povestea motilonilor lui este una din acelea care lasã amprente definitive peste via?a unui om.
Omul acesta, mare la propriu ?i la figurat, a impresionat în tot ce a fãcut ?i a zis; dincolo de povestea extraordinarã a vie?ii lui, de umblarea lui cu Dumnezeu prin locuri pe care noi nici mãcar nu ni le-am putut imagina vreodatã, de faptul cã acest om ar merita sã stea cu regii la masã, a impresionat cu modestia lui ?i sinceritatea lui. Nu s-a lãudat cu nici o minune, de?i î?i socotea aventura sa prin jungl? ?i felul în care a supravie?uit o minune în sine, nu ?i-a etalat credin?a sa nemaipomenitã ca sã ne facã pe noi mici – via?a lui a fost dedicatã complet Domnului, în abandonare totalã în voia Lui, a?a cã în adevãr tot ce i s-a întâmplat a fost harul divin ?i nimic mai mult.
A stat printre motiloni pentru cã “oricum eram prizonierul lor ?i nu puteam fugi”, când Bobari?ora i-a cerut ajutor într-un moment crucial al vie?ii sale – început de umblare cu Christos, sub ofensiva întunericului – “n-am ?tiut ce sã-i zic”, când a avut pistolul la tâmple nu s-a încrezut în providen?a ?i salvarea miraculoasã a lui Dumnezeu ci “am fost convins cã aici mi-am gãsit sfâr?itul” iar când acela?i Bobari?ora s-a rugat pentru vindecarea unui spate rupt, cu credin?a sa simplã de motilon, “nu am putut sã mai adaug nimic, ci doar am spus Amin”. Dumnezeu a fost eroic în acest om!
Bruce n-a prea vorbit teologie cât a stat între noi. A deschis Biblia sporadic, citând versete rãzle?e, iar comentariile lingvistice, de?i are un evident har în domeniu, au cam lipsit. În schimb fiecare istorisire a lui bãtea zece tratate de teologie sistematicã, prin profunzimea dar ?i simplitatea sentimentelor ?i credin?elor ce se împleteau acolo. Punctul culminant a fost pentru mine întâmplarea cu acela?i Bobari?ora, pe când era proaspãt convertit, în fa?a agita?iei provocate de “profe?ia dragonului”. Atitudinea lui de biruitor ?i protejat a lui Isus, proclamând cu putere în cântec adevãrul din inima sa, în mijlocul fra?ilor sãi care strigau incanta?ii pãgâne, ne aratã cã un simplu motilon a avut mai multã în?elepciune decât atâtea genera?ii de “pocãi?i” seci ?i usca?i pânã în mãduvã, preocupa?i în primul rând de tradi?iile ?i standardele lor ?i uitând de Isus, cel ce vrea sã fie prietenul nostru, al tuturor.
ADEVĂRUL UNIC 