De ce ne plac totuşi fundamentaliştii?


Un prim r?spuns ar fi c? ne plac de plicitseal?. A noastr?, nu a lor. Suntem blaza?i, tr?im larvar, avem vie?i banale, pe când ei sunt vii, lupt? pentru ni?te idealuri (înc? mai au idealuri!?). Au „vân?” ?i nu se las? intimida?i. Se r??oiesc la orice form? de autoritate oficial(izat)?, sunt subversivi. Au un aer mai cool decât conformi?tii care merg diminea?a la serviciu ?i vin dup?-masa istovi?i ?i numai buni de trântit în fotoliul complementar televizorului.

În esen??, cauzele pentru care lupt? respectivii ne sunt cu atât mai indiferente cu cât sunt mai îndep?rtate de noi. Fiindc? am înv??at s? nu ne intereseze. Nu ne prive?te, fiecare cu crezul lui, cu oala lui, cu bombele lui, cu afuriseniile lui.

Un alt r?spuns ar fi c? ne plac deoarece ne reprezint?. Nu to?i pe fiecare dintre noi, ci selectiv. În esen??, nu prea exist? om care s? nu aib? vreo frustare, vreo nemul?umire. M?car o bab? de la parter care ne calc? pe nervi, dac? nu altceva. Un administrator hirsut ?i hr?p?re?.A?a c? fiecare am avea o poli?? de pl?tit, cât de mic? acolo… Exist? undeva pe lumea asta o ideologie, o categorie de oameni care ne zbârle?te coama pe spate ?i f?r? de care am tr?i – ni se pare – mai satisf?cu?i, mai relaxa?i. Poate c? ne zgând?re homosexualii, poate c? ne enerveaz? ecologi?tii, ateii, circarii, ?oferii de taxi, secretarele, precupe?ele, func?ionarii publici, politicienii ?i câte ?i mai câte.Suntem într-o rela?ie tensionat?, agresiv? chiar, cu semenul nostru. Privind cu sinceritate în suflet, pu?ini sunt cei care nu au un adversar pe care s?-l vrea neutralizat, un individ care stârne?te team? ?i l-ar vrea cumva îngr?dit s? nu ajung? prin preajm?, un oponent agasant pe care l-ar reduce la t?cere.

Fundamentali?tii deschid un front ideologic, polemic sau chiar militar împotriva tuturor acestor soiuri de adversari ?i tran?eaz? deschis problemele. Au solu?ii drastice, categorice. Se iau la har?? cu oricine nu le cânt? în strun? sau le tulbur? universul închis. Dac? se cere, ei devin violen?i în limbaj sau brutali în comportament. N-au re?ineri, fiindc? au justific?ri precise cu care se acoper? moralmente.

Continua aici

Scris de Teofil Stanciu

O schimbare posibila doar cu Dumnezeu


Vorbeam despre o schimbare care o observ în cei care ma înconjoar?, de care sunt tot mai con?tient, ?i îmi dau seama c? ace?ti oameni au reusit s? realizeze ceea ce ?i eu am început. Au reu?it s? î?i descopere adev?ratele valori, motiva?iile corecte, au reu?it s? î?i schimbe paradigmele iar acum încep s? se focalizeze în direc?ia corect?. Asta e ceea ce ?i eu am început. Acum având în fa?a mea ata?ia oameni care au reu?it lucrul acesta, îmi dau seama c? Dumnezeu defapt dore?te s? m? încurajeze ?i îmi zice c? este posibil ca s? fii schimbat în toate domeniile, chiar ?i în cele mai profunde.

Biblia. În Biblie putem observa foarte mul?i oameni care s-au schimbat datarit? interven?iei lui Dumnezeu în via?a lor, c?rora El le-a ar?tat valorile corecte ?i ceea ce are cu adev?rat valoare, ceea ce merit? s? î?i capteze toata aten?ia, oameni care având aceste noi descoperiri ?i-au schimbat paradigmele. Pentru mine de multe ori ace?tia sunt oameni din domeniul trecutului ?i nu mai sunt motivat de exemplul lor. Dumnezeu în marea Lui bun?tate a rezolvat aceast? problem?. “Istoria nu s-a terminat cu ultimul verset din Biblie care vorbeste despre ace?ti oameni. Ea continu? ?i ast?zi, iar tu ?i eu suntem presonajele principale. Da, noi scriem noi file în aceast? istorie pe care Dumnezeu o cânt?re?te cu aten?ie. Prin bunatatea Lui, am al?turi de mine oameni care se schimb? ?i care prin via?a lor îmi zic c? este posibil s? m? schimb la 180 de grade.

Vreau s? aduc totu?i un exemplu din Biblie. Doi din ucenicii lui Isus: fii Tunetului, Iacov ?i Ioan. A fost o zi în care Isus a cautat un loc de gazduite într-un sat ?i nu a fost primit. Atunci ace?ti doi ucenici, plini de ur? îl întreb? dac? nu cumva dore?te ca s? cheme foc din cer ca s? nimiceasc? acel sat. Doi ucenici cu inima plin? de ur?, doi oameni despre care a? crede c? nu exist? vreo ?ans? de schimbare. Dar privind în Evanghelia lui Ioan vedem cum dintr-un fiu al tunetului Isus face un apostol al iubirii, dintr-un om plin de ur? face unul plin de dragoste. O adevarat? schimbare, una vizibil? de tot, o schimbare la 180 de grade. Vestea bun? este c? Isus este cel care lucreaz? schimbare ?i în via?a mea, ?i în via?a ta iar dac? El este acela care conduce toat? aceast? schimbare din mine sunt convins c? o va duce la bun sfar?it. Eu trebuie doar s? m? las lucrat de El. Isus este acela care îmi descoper? adev?ratele valori, adev?rata motiva?ie ?i tot EL îmi arat? care sunt adev?ratele paradigme prin care trebuie s? privesc via?a.

Acum dar, la final, v?zând c? Domnul Isus este cel care lucreaz? schimbare în mine, v?zând c? are un portofoliu atât de mare cu oameni pe care i-a schimbat, c?rora le-a dat valoare, c?rora le-a descoperi adev?ratul sens al vie?ii, nu pot face altceva decât s? m? las lucrat de mâna Lui.

Vor veni îns? al?ii care vor zice c? eu niciodat? nu voi putea s? m? schimb, c? ei m? cunosc, c? îmi cunosc felul de vietuire ?i pentru mine nu exist? ?anse de schimbare. Acum ?tiind c? nu eu lucrez schimbare în mine, ci El este acela care lucreaz? la via?a mea, ?i care îmi d? puterea s? m? schimb, nu mai plec urechea la ceea ce zic ceilal?i despre mine, nu m? mai las influen?at de ei în r?u. Ascult ce îmi spun ei, analizez, aduc înaintea lui Dumnezeu toate cuvintele care mi le-au rostit ?i m? rog ca dac? este adev?r în cuvintele lor, El s? m? schimbe în a?a fel încât s? îi fiu Lui pl?cut.

Ce pot zice altceva, chiar dac? de multe ori sunt descurajat c? parc? prea pu?in am realizat pân? acum, decât ceea ce a zis ?i apostolul Pavel: „Dac? Dumnezeu e pentru noi, cine va fi împotriva noastr??”. Plec cu acest gând pe campul de lupta în anul în care intram ?i voi inainta.., voi da tot ce am mai bun în mine, ?i nu renun?.

A?a s? ne ajute Dumnezeu.
Eduard Louis

Persecutia crestinilor: realitati si intrebari


Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul “Allah” pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN preluat de Hotnews. Iata ca in pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema izbucneste regulat in prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini.

Altfel spus, crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume. Supusi discriminarii legalizate, violentei, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta acestor oameni ramane un secret bine ferit de atentia opiniei publice globale. Tema nu face prima pagina niciodata. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele. In ultimele sase luni s-a scris mai mult despre soarta ursilor polari decat despre soarta acestor semeni.

La varful piramidei, in marile trusturi media occidentale, unde se da tonul si acolo unde se afla principala sursa a acestui blocaj informational, tema este considerata ca prea incorecta politic si prea subversiva pentru noua ideologie a stangii liberale promovata de aceste institutii.

In lumina acestei ideologii, tot mai influenta in redactiile si studiourile de pe toate meridianele, crestinii sunt, alaturi de evrei, agresorii si exploatatorii acestei lumi. Prin definitie, nu pot fi victime. Iar daca realitatea contrazice dogma, cu atat mai rau pentru realitate!

La baza piramidei, jurnalistii din organizatiile nationale si locale defileaza mesmerizati dupa ritmul impus la varf. Superficialitatea, lipsa oricaror principii in afara asimilarii instinctive a unor vagi ecouri ale stangismului liberal, la care se adauga pura si simpla lipsa de profesionalism, conduc toate in aceeasi directie.

Si totusi, evidenta pare sa fie covarsitoare: traim o epoca de mari persecutii anticrestine. Iar acestea se intampla, paradoxal, cu tacerea complice a mass-media occidentale si sub ochii popoarelor crestine, abulice in fata agresivitatii purtatorilor altor credinte si resemnate in fata edictelor liberalismului corect politic.

Faptele brute si stupefiante

Situatia este atat de frapanta, incat, pentru a nu parea de domeniul fabulatiei, orice discutie trebuie sa inceapa lasand pur si simplu faptele sa vorbeasca, urmandu-l pe Anthony Browne, unul dintre putinii jurnalisti din marile trusturi de presa interesat de chestiunea persecutiilor crestine si care, mai mult, ateist declarat fiind, nu poate fi acuzat de partinire. Preoti crestini decapitati in India. Politia egipteana aresteaza si tortureaza in Cairo convertitii de la islamism. Atacuri asupra bisericilor in Pakistan. In Coreea de Nord, preotii risca in orice clipa condamnarea la moarte. Si acestea sunt doar o mostra.

Cei preocupati de eradicarea discriminarii, scrie Browne, pot usor gasi in Malaysia singura politica de actiune afirmativa in care o majoritate este privilegiata in fata unei minoritati. Este vorba de majoritatea mahomedana, ce are asigurat accesul privilegiat la slujbe, case si la educatie. In Pakistan, peste 5 milioane de crestini traiesc ca paria, aspirand la cariere cum ar fi curatatul toaletelor. Tot acolo, potrivit legislatiei, un mahomedan poate sa depuna marturie in justitie impotriva unui crestin; invers, nu.

In Indonezia, peste 10 mii de crestini au fost omorati in ultimii ani de catre musulmani in campanii de islamizare. In Egipt, coptilor le este interzis prin lege accesul la functia de sef al statului, accesul la universitatea de elita a tarii si sunt impiedicati in mod legal sa patrunda in randurile politiei si armatei. De facto, le este interzisa orice functie politica sau economica mai inalta.

Pentru a-si repara o biserica, coptii trebuie sa ceara aprobare de la presedintele tarii. Televiziunea publica promoveaza deschis propaganda anticopta, fara a da drept la replica acestora. Convertirea la crestinism este interzisa prin lege, iar tinerele crestine si chiar sotiile de preoti sunt rapite si convertite cu forta la Islam. In Nigeria, 12 regiuni au introdus sharia, obligandu-i pe crestini sa se conformeze ei. In aceeasi tara, mii de crestini au fost asasinati in ultimii ani si numarul violentelor anticrestine este in crestere.

Persecutia crestinilor nu este insa un monopol al campionilor musulmani. In Sri Lanka buddhista bisericile vandalizate si inchise in ultimii ani se numara cu sutele. In India, nationalistii hindu au incitat sute de atacuri impotriva comunitatii crestine care, trebuie amintit, se afla acolo inca de la anul 100 d.H. Statul indian are programe de actiune afirmativa pentru castele inferioare si saracii hindu si buddhisti, dar nu si pentru cei crestini. In China, sute de case de rugaciune au fost inchise de autoritati si zeci, poate sute de preoti au fost trimisi in inchisori. In Coreea de Nord, crestinii nu numai ca sunt inchisi, dar sunt folositi drept cobai in experimentele cu arme biologice.

Continua pe hotnews.ro

Cind liderii [baptisti] ne-au parasit – Comentariu


Sunt „verisor“ cu Caius si prieten bun pe deasupra. Ajutorul si rugaciunile lui mi-au luminat noptile incercarilor grele.
Articolul lui scoate probail la suprafata multe elemente reale si dureroase ale lucrarii (nu numai din bisericile baptiste). Totusi, draga Caius, cred ca orice generalizare isi are dezavantajele ei … Nu TOTI liderii au aceeasi pozitie fata de hotararile luate in Cultul baptist si nici aceeasi situatie materiala (sau spirituala). Nu cred ca Isus Christos vrea sa lase biseriile fara lideri si ca fiecare trebuie, iesind de sub autoritatea liderilor, sa faca dupa cum il taie capul.

Nu cred nici ca biserica este intr-o teribila criza si nu cred nici ca biserica este bine, merci. Cred ca ea este, si astazi, cum a fost intotdeauna: un proiect divin in desfasurare, incomplet deci, dar cu semne foarte promitatoare pentru vesnicie.
In privinta liderilor, se spune ca Dumnezeu da fiecarui grup liderul pe care-l merita. Nu sunt adeptul acestui slogan. Cred ca Liderul cel mare este Dumnezeu si ca El lucreaza mereu prin lideri locali nedesavarsiti, realizand intotdeauna „mult peste asteptarile noastre“! (Efes. 3:20-21). Bajbaielile sunt temporare, biruinta este eterna si deja asigurata.

Nu cunosc situatia din Romania, dar am auzit ca decizia UNORA din liderii de acolo trebuie apreciata si inteleasa numai in contextul general al societatii romane si europene si al procedurilor celorlalte biserici neoprotestante. Daca si celelalte culte evanghelice i-au ajutor de la Stat? Schimba asta cu ceva aprecierile noastre despre biserica baptista romana? Daca si toate celelalte biserici baptiste europene au anumite aranjamente cu statele respective? Am putea pretinde romanilor sa respecte doar o legislatie … americana?

Cred ca Romania cauta sa-si defineasca o procedura de Stat in care relatiile cu bisericile sa fie ne-conflictuale. Dupa experimentul comunist, aceasta realitate trebuie apreciata si salutata cu recunostinta.

In USA, bisericile baptiste se bucura de o atitudine foarte favorizanta din partea Statului, cel putin din punct de vedere financiar. Inlesnirile de taxe sunt exceptionale. Institutiile de confesionale de invatamant sunt mai toate favorizate financiar (dupa cate stiu, numai Bob Jones a avut ceva necazuri in aceasta problema). Oare numai in America trebuie sa existe o asemenea buna relatie cu Statul?

S-ar putea ca baptistii din Romania sa mai aiba de discutat mult intre ei si cu Statul roman pana la gasirea celor mai bune metode de coexistenta, iar problemele actuale sa fie numai o etapa necesara in procesul acestor acomodari reciproce. Nu trebuie insa ca ei (sau noi) sa dicute aceasta intr-o atmosfera tensionata sau … apocaliptica. Le doresc fratilor mei multa intelepciune, mult har si multa bunavointa in discutiile necesare care vor urma. CineL slujeste pe Dumnezeu nu poate fi decat optimist!

Scris de Daniel Branzai

Ce "Evanghelie" predici, asculti sau traiesti?


norman_mailer“Evanghelia succesului nu numai ca prezinta o imagine deformata a lui Dumnezeu, dar perverteste doctrina biblica despre Persoana si lucrarea Domnului Isus Christos. Domnul Isus n-a murit ca sa ne faca sanatosi, bogati si fericiti; El a murit ca sa ne faca sfinti si sa ne mantuiasca. Sa transformi Calvarul intr-o carte de credit sfintita, care sa ne dea ocazia sa risipim in placeri, inseamna sa ieftinesti cel mai costisitor lucru pe care L-a facut Dumnezeu vreodata.
Moderna “evanghelie a succesului” se potriveste perfect unei societati ca a noastra, care se inchina la sanatate, bogatie si fericire.
Dumnezeu are dreptul sa judece pe cei care predica o evanghelie falsa, fiindca mesajul Evangheliei L-a costat enorm. Pretul platit a fost insasi viata Fiului Sau. Domnul Isus Si-a varsat sangele pentru ca sa satisfaca Legea si Dreptatea Sfanta a lui Dumnezeu. asa ca pacatosii pierduti sa poata fi iertati si impacati cu Dumnezeu.

Daca Domnul Isus ar fi astazi pe pamant, ar condamna stilul de viata extravagant si impopotonat al acestor pastori ai “prosperitatii” si evangheliei succesului..si ai adeptilor lor. In viata si lucrarea Sa, in invataturile Sale si in special in moartea Sa, Isus Christos a respins evanghelia succesului.
Predicatorii succesului ne dau o imagine deformata a lui Dumnezeu, a Mantuitorului, a vietii crestine si de asemenea a Bisericii. Dupa ei, Biserica lui Isus Christos este o adunare de oameni fericiti, care se bucura de viata. Conform Bibliei mele, Biserica este o adunare de oameni care urmaresc sfintirea inaintea lui Dumnezeu si cauta sa fie de ajutor unei lumi aflate in nevoi.

Da, trebuie sa fie sarbatoare si bucurie cand Biserica se strange la inchinare, dar de asemenea se cer a fi impartasite poverile si spalate ranile, trebuie vindecate inimile zdrobite. Conform Evangheliei succesului insa crestinii n-ar trebui sa aiba deloc rani.
Dar predicatorii succesului nu vad in asemanarea cu Christos scopul vietii crestine. Desigur trebuie sa-i stinghereasca atunci cand sunt pusi fata in fata cu faptul ca potrivit cu mesajul lor, Domnul Isus n-a fost un succes. El n-a fost bogat si Si-a petrecut viata identificandu-Se cu saracii si cu proscrisii.

El a fost un ” Om al durerii si obisnuit cu suferinta” ( Isaia 53:3), nu o celebritate care sa se bucure de o viata extravaganta.
La biserica ne strangem nu ca sa scapam de viata, ci pentru a fi echipati si incurajati sa mergem inapoi in viata, cu sarcinile si bataliile ei. Da, avem bucuriile noastre, dar nu acestea sunt scopul principal. Scopurile noastre sunt sfintirea si ajutorarea; fericirea este doar un rezultat aditional.
Cand biserica predica un mesaj gresit, sfasie lucrurile si slujirea isi pierde integritatea.

Continua pe blogul lui Alexandru Ioan