Incursiune în mintea unui autist


incursiuneAcum cinci ani, Cristina Nedescu a fondat, împreun? cu so?ul ei la acea vreme, Damian Nedescu, Centrul pentru Copii cu Autism „Horia Mo?oi”. Ea îns??i mama unui b?ie?el diagnosticat cu aceast? deficien??, Cristina vorbe?te pentru prima dat? despre rezultatele uimitoare ale terapiei ABA ?i despre înfiin?area centrului.

O or? petrecut? în compania Cristinei Nedescu e un periplu c?tre o lume ciudat? ?i prea pu?in accesibil?. Îns? pe m?sur? ce o reveleaz?, r?mâi cu certitudinea c? ai primit o lec?ie de via??. Cristina are 40 de ani, iar încerc?rile prin care a trecut nu au l?sat nicio urm? pe fa?a ei. O cercetez admirativ în timp ce se a?az? mai bine pe scaunul de lâng? mine ?i prive?te pe geam cu o min? rezervat? ?i vag stingherit?. „Dumneavoastr? a?i fondat centrul acesta, carevas?zic? sunte?i vedeta…” Cristina râde scurt, semn c? începe s? se destind?.

„Nu cred c? a?a m? v?d fetele”, vine ?i replica imediat. „Mai degrab?…”, adaug? ?i prive?te c?tre celelalte dou? femei din înc?pere, Valeria Grigore, directoarea centrului „Horia Mo?oi”, ?i Monica M?n?stireanu, psihoterapeut coordonator. „Mentorul nostru, clar”, îi sare în ajutor Monica. Un astfel de epitet ar flata pe oricine, dar Cristina continu? pe un ton moderat. „Am avut ghinionul, probabil, sau norocul – a devenit pân? la urm? – s? fiu cea care a pornit asta.”

Trei ani pierdu?i

În urm? cu ?apte ani, Radu, mezinul familiei, a fost diagnosticat cu autism. „Într-o oarecare m?sur?”, subliniaz? Cristina. „Pentru c?, de obicei, la noi se plimb? copilul prin spitale ani întregi pân? sunt capabili doctorii s? dea un diagnostic.” Vocea ei se moduleaz? în func?ie de importan?a pe care o acord? informa?iilor. Uneori aproape ?opte?te. Mai ales când vorbe?te despre sine. Îns? când poveste?te despre sistemul medical, vocea îi vibreaz? brusc, înalt?, pe un ton ferm.

Ca mul?i al?i p?rin?i, Cristina a f?cut, timp de trei ani, ceea ce se nume?te „shopping medical”, adic? a mers de la un specialist la altul, în c?utarea unui diagnostic bun, a unor sfaturi potrivite. „În primul rând, nu mi-au dat o ?ans?. Am auzit ceva de genul: obi?nui?i-v? cu ideea, poate s?-l interna?i sau eu ?tiu ce s? face?i cu el… n-o s? vorbeasc? ?i n-o s? fac? nimic niciodat?, accepta?i-l a?a cum este. Am pierdut trei ani în care copilul meu ar fi putut face terapie. ?i a trebuit s? trag foarte tare cu el când am descoperit c? exist? terapie în alte ??ri, una care se f?cea înc? din anii ’70!”

Continua pe adevarul.ro

Gripa porcina si prezidentialele


pigSubiectele de “top” in aceste zile sunt legate de alegerile prezidentiale si de gripa porcina. Doua subiecte aprinse, fara legatura directa, care incing discutiile intre romani.

Candidatii la prezidentiale se intrec in declaratii si in discursuri, uneori josnice si lipsite de demnitate. Cu totii am ramas uimiti cand, dupa alegerile prezidentiale din SUA, candidatul invins in cursa prezidentiala- republicanul John McCaine-  l-a felicitat pe Barak Obama si i-a urat succes. Nu stiu daca a facut-o sincer, dar in nici un caz nu imi imaginez o situatie similara in Romania. Ai nostri nu stiu sa se respecte si sa se trateze cu onoare. Una dintre scenele remarcabile din filmul “Troia” are loc atunci cand regele Priam vine la Ahile pentru a-i cere trupul fiului sau, Hector. Intelepciunea acestui rege il pune in incurcatura pe Ahile: “pana si dusmanii isi pot arata respect”.

Dincolo de orice cauza, de orice competitie, de orice scop pe care-l avem, sa nu uitam ca intram in contact cu “persoane” create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar aceste persoane, iubite de Dumnezeu, merita respectul nostru, chiar daca pentru o scurta perioada sunt si dusmanii nostri. Daca ar invata candidatii la presedintie ca pana si dusmanii isi pot arata respect, nu am mai avea parte de comedia pe care o vedem zi de zi in mijloacele media.

Continua aici
Scris de Laurentiu Balcan

Depresia duce la inflamarea inimii


depresia duceSistemul cardiovascular cel mai afectat de tulbur?rile psihice. Unu din patru români sufer? de depresie. Boala este un factor major de risc pentru bolile cardiace, al?turi de fumat, hipertensiune arterial? ?i de nivelul crescut al colesterolului.

Cele mai afectate de depresie sunt persoanele între 25 ?i 50 de ani, în special femeile, în procent de trei ori mai mare decât b?rba?ii. Pe lâng? efectele asupra inimii, boala poate duce la diabet zaharat, osteoporoz? ?i chiar la cancer, avertizeaz? speciali?tii. De asemenea, st?rile depresive predispun la accidente vasculare cerebrale ?i la Parkinson. În stadii avansate, se pot asocia cu tentative de suicid. Conform studiilor Organiza?iei Mondiale a S?n?t??ii, depresia este mai nociv? pentru s?n?tate decât angina, astmul, artrita sau diabetul.

Cre?te riscul de infarct

Studii recente au demonstrat c?, în depresie, sistemul imunitar secret? mai mul?i anticorpi de tipul interleukin? 6, asocia?i cu r?spunsul inflamator al organismului. În timp, aceast? protein? inflamatoare are efecte negative asupra sistemului cardiovascular ?i cre?te riscul de infarct miocardic.

În plus, stresul duce la eliberarea unui hormon numit cortizol, care afecteaz? ritmul cardiac, tensiunea arterial? ?i coagularea sângelui. Depresia afecteaz? sistemul cardiovascular atât în cazul persoanelor s?n?toase, cât ?i în cel al bolnavilor cronici. Femeile cu forme severe de depresie sunt expuse riscului de moarte cardiac? subit? ?i de afec?iuni coronariene, chiar în lipsa altor afec?iuni semnificative. De asemenea, depresia agraveaz? afec?iunile cardiovasculare cronice ?i prognosticul pacien?ilor care au suferit interven?ii chirurgicale pe cord.

Continua pe adevarul.ro

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…

Interviu Cristi Constantin – o poveste asemănătoare cu cea a lui Joni Erickson Tada


iunie-1997-143x200Eram tân?r, aveam o mica afacere, eram cunoscut si apreciat de cei din jurul meu. M? vedeam un b?iat atr?gator si destul de puternic. La un an dup? terminarea liceului am mers la mare unde am s?rit pentru ultima dat? în apa pentru ca am sarit în cap…am paralizat, iar din acel moment viata mea a luat o nou? intors?tur?.

Salut Cristi. As vrea s? te prezinti pentru început si s? ne spui ce îti place s? faci?

P?i…dup? cum ai spus, numele meu este Cristi Constantin, am 31 de ani si sunt din Alba Iulia. Îmi place s? citesc, s? lucrez la calculator, s? c?l?toresc (desi sunt limitat acum), s? urm?resc anumite emisiuni pentru a fi informat si, nu în ultimul rand, îmi place s?-L m?rturisesc pe Domnul.

În prezent esti paralizat, ai o viat? cu greut?ti si bucurii, o viat? destul de incomod?, dar în acelasi timp plin? de satisfactii spirituale…As dori s? o lu?m de la îmceput, s? discut?m de copil?ria ta si s? vorbim de viata pe care ai avut-o înainte de accident. Asadar, cum a fost copil?ria ta?

Pot spune c? viata mea a fost fericit?. Familia m-a sprijinit mereu si întodeauna am avut multi prieteni. Am crescut într-o familie modest? si de-a lungul timpului am avut clipe fericite, dar si perioade foarte dificile.

În primi sase ani viata mea a fost diferit? de a altor copii. Am avut astm bronsic si astfel multe din acele zile mi le-am petrecut în spitalele din Alba-Iulia, Cluj Napoca si la minele de sare de la Sl?nic Moldova. La vârsta de 11 luni, astmul p?rea imposibil de tratat, dar dup? 3 ani petrecuti la minele de sare, boala a disp?rut într-un mod aproape miraculos.

În anul 1983, într-o zi c?lduroas? de var?, am mers cu câtiva prieteni în p?durea din apropierea orasului pentru a culege ciuperci. Alergând, am c?zut pe burt? si m-am lovit de butucul unui copac. Am fost dus la spital unde am fost operat de urgent? pentru c? suferisem o ruptur? a ficatului. Aveam doar 5 ani si jum?tate si o noua lovitur? m? lovise fulger?tor. Doar Dumnezeu mi-a salvat viata, din nou!

Stiu c? ai fost un tân?r adolescent nu prea cuminte…Povesteste-ne putin despre perioada de liceu?

Continua pe pasi.ro

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…