Interven?ia Armatei în reprimarea revoltei din Cluj a înc?lcat toate legile Republicii Socialiste România ?i regulamentele militare. În anii de dup? Revolu?ie, comandan?ii au utilizat o mul?ime de trucuri ?i minciuni pentru a sc?pa de Justi?ie. Cum de-au ajuns solda?ii s? trag? în civili, ce ordine s-au dat în acele zile ?i care era “inamicul oficial”?
Ziua de 21 decembrie 1989, a?a cum s-a scurs ea la Cluj-Napoca, reprezint? un adev?rat “caz-?coal?” despre modul concret în care Armata s-a implicat, înainte de c?derea lui Ceau?escu, în reprimarea Revolu?iei. C?ci de la primele focuri de arm? ?i pân? la “Armata e cu noi!”, mul?i români, “huligani, elemente declasate, destabilizatoare”, aveau s? mu?te din asfaltul marilor ora?e, sub gloan?ele militarilor. Iar zilele, lunile ?i chiar anii care au urmat au fost folosite de unii capi ai Armatei pentru a ?terge urmele, a boicota aflarea adev?rului ?i a-?i proteja gradele ob?inute “la excep?ional” în primele zile de dup? c?derea dictatorului.
Cum a fost posibil ca militarii s? trag? în civili? De la ministrul Ap?r?rii ?i pân? la ultimul comandant de grup? care a stat fa?? în fa?? cu civilii dezarma?i (cu unele notabile excep?ii), toat? lumea a c?lcat în bocanci legile ??rii, regulamentele ?i onoarea militar?.
La ora 16:00 a zilei de joi, 21 decembrie 1989, în Cluj-Napoca erau deja 12 mor?i ?i 26 de r?ni?i, dup? incidentul din pia?a Libert??ii. Avea s? fie doar începutul. C?ci la acea or?, comandan?ii Armatei a IV-a Transilvania, condu?i de generalul Iulian Topliceanu, se întreceau în a lua m?suri de lupt? împotriva civililor angaja?i în ac?iuni de protest.
Pentru “asigurarea ordinii publice”, Armata mobilizase dou? unit??i militare (UM 01215 Flore?ti ?i UM 01278 Some?eni), ai c?ror militari, organiza?i dup? ordinul ministrului Vasile Milea, î?i preg?tiser? dispozitivele de lupt? în ora?.
Ordinele erau clare: prevedeau ie?irea solda?ilor cu muni?ie de r?zboi ?i deschiderea focului.
Cum au gestionat militarii situa?ia: num?rul total al victimelor se ridica, dup? ?ase ore de “lupt?” în diverse zone ale ora?ului, la 26 de mor?i ?i peste 100 de r?ni?i.
Dup? masacrul din Pia?a Libert??ii au urmat alte trei puncte fierbin?i: zona Astoria-Metropol, Pia?a M?r??ti ?i Fabrica de bere. O singur? anchet? serioas? a fost deschis? chiar în ianuarie 1990 pentru tragerea la r?spundere a celor vinova?i de mor?ii din Pia?a Libert??ii, de c?tre procurorul militar colonel Tit-Liviu Dom?a, ?eful Parchetului Militar din Cluj. Dosarul s?u a fost îns? “desfiin?at” câteva luni mai târziu, iar documentele ?i m?rturiile din el le-am folosit noi în documentarea materialului de fa??.
Istorie
Victimă a Securităţii: "Eram obiecte, nu oameni pentru ei"
Mihail Ionescu este inginer miner – profesor de matematic? “f?r? acte”, în vârst? de 96 de ani, care a avut o via?? bogat? în evenimente atât istorice, cât ?i personale. A trecut prin cele dou? r?zboaie mondiale, a luptat împotriva ru?ilor ?i a suferit ororile Securit??ii. De?i s-au întâmplat acum zeci de ani, amintirile din comunism au r?mas intacte.
Mihail Ionescu s-a n?scut la 18 iunie, 1913, în comuna Cartojani, jude?ul Giurgiu. Marea sa pasiune a fost matematica, câ?tigând bani dintr-un post de pedagog la Liceul ?incai, dar nu îndeajuns pentru a se putea între?ine la Facultatea de Matematic?, pe care, în cele din urm? a trebuit s? o abandoneze. A intrat la ?coala Militar?, iar de aici drumul l-a aruncat aproape firesc în câmpul de lupt?.
A intrat în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial nepreg?tit, “mic ?i neputincios”, dar a înv??at cum s? lupte împotriva ru?ilor pân? în 23 august 1944. A v?zut crimele din Odessa, unde Româia a pierdut peste o sut? de mii de oameni. “Am ajuns la un moment dat într-un loc unde erau stive f?cute de solda?ii români – pentru mor?i, care aveau casca ?i arma lâng? ei, am fost foarte impresionat s? v?d atâtea cadavre la un loc.” A luptat pe frontul de Est ?i pe cel din Vest, în Budapesta ?i Cehoslovacia, a dormit în mun?ii Tatra ?i a fost bolnav de icter în Rusia.
“Am omorât oameni în r?zboi, dar atunci nu m-am gândit niciodat? c? nu era bine ceea ce f?ceam. O f?ceam pentru compatrio?ii mei, pentru camarazii cu care eram acolo, pentru familia de acas?, pentru via?a mea.”, se dest?inuie veteranul.
ADEVĂRUL UNIC 