Istoria se repeta in momentul cand uitam actele horifice ale trecutului. Bisericata.com te invita sa patrunzi dincolo de ani 1938. Sper ca prin vizionare acestor documentare, impreuna vom fi atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru.
Cu stima si respect
Cosmin Pascu
Titlurile ziarelor ne spun povestea in timp ce in zilele recente am vazut economia Americana si sistemul ei financiar lovita de esecuri seismice si disparitia virtuala a bancilor de investitii majore. Dezbaterile aprinse care au loc in Washington zilele astea sunt cu privire la ce forma si cat de mult sa intervina guvernul in asa fel incat sa restaureze stabilitatea pe pietele financiare.
Comparatiile cu Marea Depresie sunt inevitabile, dar criza de astazi seamana prea putin cu colapsul economic total de la sfarsitul anilor 1920. Capitalismul nu se afla in criza si fundamentele economiei americane raman puternice. Cand presedintele Franklin D. Roosevelt a preluat presidentia in 1933, natiunea avea de aface cu o reala criza si colaps economic. In cea mai mare parte bancile erau inchise si natiunea nu mai avea afaceri.
Nimic de genul acesta nu se intampla acum, dar sistemul financiar in mod clar are nevoie de reforma si realism. Fundamentele economiei raman intacte. Acestea includ inovatia Americana, o forta de munca dedicata, cerere de consum puternica, vaste resurse naturale, si un capital intelectual nelimitat.
Mai mult ca orice altceva, aceasta criza are de aface cu ceea ce se intampla atunci cand pietele ajung sa de-a ochii cu o valutatie excesiva. Spusa pe sleau, o valutatie bombastica a dus la aventuri cu riscuri mari financiare si mai rau. Colapsul sub primar al pietei ipotecare a reiesit ca o valutatie mai realista a imobiliarelor, fortata fiind de corectiile de piata. Vastul sistem financiar global, a aceptat valutatiile bombastice ca fiind reale si au facut tranzactii cu ipotecile riscante de parca jocul asta se putea juca la nesfarsit. Acesta a fost nebunie curata.
Au mai existat si alte cauze ale problemelor curente pe piete si alte forte care lucrau in economie in ansamblul ei. Caderea dolarului si cresterea pretului la petrol au jucat un rol si au cauzat si mai multe schimbari fundamentale care aveau de a face cu economia globalizata si continua trecere spre o economie bazata pe cunostinta in era tehnologica.
Oki. Inca o zi trebuie sa suport politica facuta de romanul de rand. Inca o zi de pareri de la toata lumea. Sunt 2 lucruri la care se pricepe tot romanul: fotbal si politica. Azi e ziua pentru politica. Cred ca readerul meu va fi plin de articole despre prezidentiale, povesti de la vot, povesti de dupa vot, sondaje, comentarii, detalii, dosare penale, totul despre electoralele astea. E important pentru ca intr-o oarecare masura de alegerile astea depind urmatorii 5 ani ai nostri.
Cert e ca a fost o campanie mizerabila, niste dezbateri facute ca pe mahala si o lipsa totala de profesionalism si diplomatie din partea ambilor candidati. Nu mai conteaza. Probabil ca din cauza diferentei foarte mici de procent va fi putin scandal, presedintii nostri se vor acuza unii pe altii ca au fraudat alegerile, insa, in cele din urma unul va trebui sa cedeze si vom avea si noi un presedinte. Probabil ca urmeaza o perioada nu tocmai placuta pentru romani pentru ca asa se face peste tot – in perioada imediat urmatoare alegerilor se iau masurile nepopulare privind reforma. Si mai sigur e ca noi ne continuam vietile, mergem in continuare la serviciu, platim in continuare facturi, dam in continuare spagi, incercam sa furam statul asa cum putem, ne dam cu parerea in continuare si ne adaptam in continuare la schimbatul de climat politic sau ne resemnam cu inca 5 ani de climat neschimbat. Lucrurile cele mai multe le schimbam noi, nu presedintele si problemele cele mai mari nu apar din clasa politica ci sunt rezultatul unei mentalitati bolnave de roman. Asa ca, din partea mea, fie ca va fi presedinte unu mai portocaliu sau unul mai rosu eu stiu ca lucrurile se vor schimba prea putin pentru ca de fapt, cea mai grea lupta a conducerii unui stat e lupta cu o mentalitate bolnava a cetatenilor.
In afara emisiunilor dedicate politicii si al stiirilor curente, omul politic trebuie sa-si petreaca timpul nu in studiourile televiziunilor, ci in comunitatea in care a fost chemat sa slujeasca. Totusi, alarmant fiind, observam cum clasa politica si-a intrebuintat dreptul de a se comporta intr-un mod jignitor si populist. Undeva in conceputul uman exista imaginea decenta fata de fotoliul ocupat de un candidat care reprezinta, intr-o pozitie atat de importanta, poporul roman. De anul trecut ne-am saturat de mascariile politice ale celor care sustin ca ne reprezinta. Romania a ramas cu foarte putini politicieni care sunt nepatati de idiotismul mascarii partidelor politice. In aceste cirucumstante critice, dezastros este faptul ca Biserica, care ar trebui sa identifice aceste gafe, inca nu s-a trezit la aceasta realitate. Desigur, aici nu discutam doar despre Biserica Ortodoxa, ci si de aripa Evanghelica, care in loc sa critice imoralitatea existenta, o promoveaza in schimbul puterii.
Politica in Romania nu mai are, la temelia acesteia, principiile democratice si spirituale. In schimbul democratiei ne-am treizt cu un show democratic imbecil, care in loc sa ne scoata din criza, ne adanceste cat mai mult in aceasta. Dincolo de clasa politica este publicul (societatea romaneasca) care pare sa fie dispus in a accepta pasivitatea si ignoranta. Prin indiferenta nu facem decat sa transmitem partidelor (si oamenilor politici) politice ca suntem de acord cu etica acestora. Astfel, obisnuiti si incurajati de ipocrizia existenta in societatea romaneasca, show-ul `democtratic` va continua sa transforme politica tarii intr-un cotet de porci. Mai grav ar fi repetarea incidentelor intalinite in istoria trecutului ne-invatat.
“Doamne fersete-ne de nepasarea existenta si ajuta-ne sa fim responsabili de libertatea pe care am dobandit-o pe seama celor care au luptat pentru ea. Ajuta-ne sa trecem dincolo de teama de a re-devenii o tara comunista, prin a ne asuma responsablitatiile intrebuintate cu responsabilitatea primita ca si cetateni ai acestei tari. Ajuta-ne, ca prin tot ceea ce facem sa ne departam de ceea ce este rau, alegand binele suprem pentru intreaga Societate Romaneasca. Ajuta-ne caci suntem atat de debusolati si confuzi.”
Scris de Cosmin Pascu
Statul laic român aloc? anual, pentru culte, sume ce ar face invidios orice primar de localitate mic?, f?r? utilit??i.
Zecile de milioane de euro date pentru construc?iile de biserici ?i alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un vârf istoric, dep??ind o sut? de milioane de euro.
Suma poate nu pare exagerat?, comparativ cu restul bugetului, dar sare în ochii unora care consider? c? România s-ar moderniza mai bine cu bani cheltui?i în ?coli, spitale sau cercetare, decât investind în acatiste ?i construc?ii religioase cu valoare arhitectonic? îndoielnic?.
Politicienii, care decid pân? la urm? destina?ia banilor din buget, au intuit înc? din anii ’90 beneficiul întoarcerii cu fa?a spre biseric?, ?i au r?mas a?a pân? azi, cuprin?i cu prec?dere în campaniile electorale de pusee religioase.
Pretextul l-a constituit, a?a cum poveste?te întâiul liber cuget?tor al ??rii, Ion Iliescu: “reac?ia general? ap?rut? dup? Revolu?ie, în sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie s? fie un factor de echilibru social!”.
Oarecum explicabil, îns?, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri ??r?niste, liberale ?i democrate ale ??rii au plusat în conturile cultelor bani, terenuri ?i înlesniri financiare.
ADEVĂRUL UNIC 