Dragostea în sec XXI


În cuvintele unui tân?r din zilele noastre, gândurile lui Pavel despre iubire poate c? ar suna cam asa:

Dac? as vorbi mai conving?tor decât cel mai bun politician si as cânta mai bine decât cel mai bun cânt?ret, dar nu as avea dragoste, cuvintele mele ar fi ca niste unghii care râcâie un parbriz înghetat.

Dac? as putea s? programez calculatorul principal de la NASA si as putea s? memorez Psalmii sau dac? as putea s? prevestesc viitorul, dar n-as avea dragoste, n-as valora mai mult decât o mân? de n?mol.

Dac? mi-as da toate hainele de firm? unei organizatii pentru handica-pati si as l?sa-o pe surioara mea s?-mi scotoceasc? prin camer?, dac? as muri pe rug, ca martir, sau dac? as dona câte patru litri de sânge în fiecare or?, dar nu as avea dragoste, darurile mele ar fi inutile.

Dragostea este îndelung r?bd?toare – chiar dac? asta înseamn? s? renunt la o înghetat? extra, ca s?-l ajut pe un cersetor.

Dragostea este plin? de bun?tate – ea nu se coboar? la nivelul unor def?im?ri etnice.

Dragostea nu îl invidiaz? pe c?pitanul echipei de fotbal, nici pe câstig?torul olimpiadei nationale pentru o bursa primit? ca recompens?.

Dragostea nu se umfl? de mândrie c? are numai note maxime sau pentru c? a obtinut o burs? de studii în str?in?tate. Dragostea nu tânjeste dup? ultimul tip de masin? sau de telefon mobil.

Dragostea zâmbeste atunci când un sofer îi intr? în fat? la intersectie. Ea depune o declaratie de venituri cinstit?. Nu se plânge de nedrept?tile care i se fac. Crede c? Dumnezeu ne d? întotdeauna ce e mai bun. Dragostea nu renunt? cu niciun chip la sperant? când familia se destram?.

Dragostea nu se schimb? ca lungimea fustei, ca tunsoarea sau coafura. Dragostea este mai tare decât bateriile Energizer. Ea d?inuie si nu va pieri niciodat?. În cele din urm?, vor r?mâne doar trei lucruri: credinta, n?dejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu te iubeste cu o dragoste infinit? si îti cere s?-i iubesti pe altii asa cum te iubeste El. Tu cum îi iubesti pe altii?

http://www.fiti-oameni.ro/blogs/entry/Dragostea-n-sec-XXI

Merita sa-l astepti?


Ca tot a trecut asa zisul Valentine’s day,[sarbatoare preluata de la americani],ma gandeam, stand singura si uitandu-ma pe geam…la faptul ca punem prea mult accent pe relatii de mai mult decat amici si ne lasam dusi de val, intr-un fel. Foarte multi cand sunt indragostiti uita de Dumnezeu. Desi nu am prieten [nu ca ma deranjeaza] stateam si ma gandeam la calitatile dragostei si la tot ceea ce presupune o relatie.

Foarte multe fete si multi baieti isi incep relatiile de prietenie de la 13-14 ani si stau si ma gandesc la faptul ca atunci cand se vor casatori sau vor avea o relatie serioasa ce ii va ramane partenerului, niste firmituri de suflet, un suflet ranit de mult prea multi sau multe? Eu una sunt de parere ca trebe sa-l/sa o asteptam pe cel/cea speciala, nu sa ne avantam asa usor intr-o relatie, doar pentru ca e la moda. Am doi prieteni care au 19-20 ani si sunt la prima relatie si se inteleg asa de bine si e fain sa ii vezi asa impreuna, bucurandu-se impreuna de tot ce trebuie. Suntem fiecare probabil in cautarea unui partener, dar as vrea sa te intreb ceva: Crezi ca lui/ei i-ar placea modul in care tu te comporti? Te rogi tu pentru el/ea? Sunt poate niste intrebari care cer raspunsuri mai grele…dar incearca sa te comporti ca si cum partenerul te vede, mai poti sa fi ca si pana acum? Si eu credeam la un momentdat ca nu exista Specialul, dar dupa ce-am citit doua carti, am primit increderea in mine si in ideea ca merita sa astept. Stiu ca e greu, deoarece mass-media si televiziunea promoveaza relatiile inca de la o varsta nu tocmai buna, dar te-ai gandit la ceea ce vrea Dumnezeu de la tine si care e planul Sau cu viata ta? Pot afirma ca eu cred ca intre un baiat si o fata poate exista o relatie de simpla amicie. Am citit doua carti, dupa cum ziceam, ele se numeau:Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu si Cand visele devin realitate. Sunt niste carti care mie imi place foarte mult si sunt bune atat pentru fete cat si pentru baieti. In aceste carti este vorba despre o relatie dintre doi tineri care duce la casatorie si au reusit sa se casatoreasca datorita faptului ca L-au pus pe Dumnezeu mai’nainte de toate si si-au stabit principile dupa care merge relatia lor.

Continua pe crestintotal.ro

Drepturile homosexualilor și temeiul lor


În ultima vreme am avut de-a face – fiindc? am îndr?znit s? comentez la ni?te articole pe voxpublica – cu mai multe tipuri de argumente promovate de sus?in?torii homosexualilor. Atitudinile binevoitoare fa?? de cei cu alt? „orientare” sexual? decât majoritatea oscilau între indiferen?a voios-tâmp? (travestit? în atitudine iubitoare de oameni) ?i argumentarea „?tiin?ific?” a legitimit??ii preten?iilor ridicate de homosexuali. Cum s-au adunat ni?te gânduri, mi-am zis c? poate n-ar fi r?u s? încerc pu?in? ordine.

M? intereseaz? în primul rând cei care sus?in c? „?tiin?a” a demonstrat c? homosexualii au mo?tenit genetic o predispozi?ie care le condi?ioneaz? orientarea sexual?. Aici am trei obiec?ii. 1. ?tiin?a nu ?i-a spus înc? ultimul cuvânt în acest domeniu. 2. ?tiin?a s-a pus nu o dat? în slujba ideologiilor în vog? (vezi cazul oribil al nazismului). Ce garan?ii exist? c? nu avem o situa?ie similar?? Ideologiile dicteaz? de ani buni în ?tiin?? – a se vedea, de pild?, subiectul înc?lzirii globale, recent demascat ca fars? de propor?ii. 3. ?tiin?a doar explic?, nu legitimeaz?.

S? pornim îns? de la termenul orientare. Acesta este o g?selni?? de dat? recent? a ideologilor LGBT. Tot aceea?i „m?rie” se numea cu vreo dou? decenii în urm? op?iune sexual?. Îns? „p?l?ria” cea nou? e foarte util? atunci când ai nevoie s? vorbe?ti despre identitate sexual?. C?ci cine mai îndr?zne?te ast?zi s? conteste identit??i? (Unii sunt dispu?i s? legitimeze chiar ?i crimele ritualice ale nu-?tiu-c?rui trib, doar pentru a nu-i altera identitatea.) A?a c? succesul este asigurat la ad?postul „?tiin?ei”.

Hai s? n-o l?s?m îns? pe biata „?tiin??” s? scape a?a u?or. Ce poate s? demonstreze ea în ultim? instan??, dac? o despuiem de toate împopo?on?rile terminologice? P?i, cel mult ar putea dovedi dincolo de orice îndoial? c? exist? o gen? sau o informa?ie în structura ADN-ului nostru care ne condi?ioneaz? sexualitatea. C? suntem, a?adar, predestina?i pentru a deveni gay sau hetero.

Aceea?i ?tiin?? îns? a studiat sub acest raport ?i alte comportamente umane pentru care se poate stabili o predispozi?ie genetic?: dependen?ele de orice fel, înclina?iile c?tre anumite habitudini deviante. Dar dovezile sunt înc? în curs de acumulare, nefiind zrobitoare. ?i chiar dac? ar fi…

Revenim. Argumentul merge cam a?a: dac? genetica spune c? sunt gay, eu am dreptul s? m? manifest ca atare. Iar cei care se opun sunt inumani, fiindc? îmi refuz? un drept biologic. E interesant cum biologia ?i-a extins domeniul de autoritate ?i poate conferi drepturi.

Într-un spirit de profund umanism, propun urm?toarea teorie. Trebuie admis? m?car ca ipotez? posibilitatea ca atitudinile comportamentale deviante ale criminalilor în serie, ale pedofililor, ale ho?ilor, ale oric?ror „mon?tri” sociali s? fie explicate ?i printr-o predispozi?ie genetic?. E un vot de credibilitate pe care îl putem da acestor indivizi (din aceea?i specie ?i cu acelea?i drepturi ca noi) cum c? nu au ajuns atât de hido?i moral exclusiv prin alegerile proprii. Nu?

Ba da, r?spund. Behaviorismul îmi d? dreptate (e tot o teorie ?i el, dar merit? invocat tocmai pentru c? se vrea mai „uman” decât alte teorii, fiind mai îng?duitor cu cei numi?i îndeob?te „infractori”). Dac? ni se cere bun?voin?? fa?? de homosexuali, de ce s? manifest?m mefien?? fa?? de ni?te indivizi care tot oameni ca noi sunt, atâta doar c? au un cazier mai bogat? ?tiin?ific, ei pot fi la fel de justifica?i precum homosexualii. Adic? se poate ajunge la concluzia c?, din punct de vedere genetic, exist? o baz? suficient? care explic? gesturile lor extreme. Oricum, sub raport psihologic, de mult? vreme s-au stabilit ni?te determinisme destul de clare.

Aici se întâmpl? ca ap?r?torii homosexualilor s? sar? imediat ?i s? ne aminteasc? cum c? persoanele gay sunt inofensive ?i nici nu pot fi comparate cu degenera?ii pe care i-am pomenit. Atrag îns? aten?ia c?, în acest context, inofensiv nu e un termen cu valoare ?tiin?ific?. Ci el apar?ine unui alt domeniu, cel al valorilor sociale. Fiindc? inofensiv ar vrea s? însemne c? nu ne lezeaz? nou?, majoritarilor hetero, drepturile ?i interesele.

Se mai invoc? drept argument ?i conceptul de „perversitate polimorf?” al lui Freud, potrivit c?ruia copilul mic este deschis c?tre atitudini sexuale de orice natur?, îns? aceste predispozi?ii îi sunt inhibate în timp. M?car Freud este consecvent ?i aduce un argument evolu?ionist ca s? justifice aceste constrângeri impuse copilului: supravie?uirea speciei. Activi?tii homosexuali îns? prefer? s? invoce numai prima parte a acestui tip de argument psihologic, la a doua nemaiavând ce s? r?spund?.

Pentru cei care nu vor s? ?in? seama nici de „?tiin??”, nici de „psihologie”, se arunc? în lupt? argumentul suprem: homosexualii se iubesc, iar iubirea lor nu trebuie tulburat? fiindc? e… frumoas?, în virtutea faptului c? e iubire. Iubirea este îns? (în accep?iunea lor) doar un sentiment capricios; egal sub raportul intensit??ii ?i legitimit??ii sale suflete?ti cu orice alt sentiment, adaug eu. Cred c? nu ave?i nicio obiec?ie aici. A?adar, iubirea este egal? cu gelozia, cu ura, cu mânia, cu frica, dar ?i cu devotamentul, bucuria, dorul. Îns? pe unele le consider?m pozitive, iar pe altele negative. Unele sunt socotite demne de admira?ie, iar altele demne de dispre?. M?sura nu o d? nici intensitatea lor, nici legitimitatea lor (indiscutabile, dup? toate teoriile psihologice contemporane – care ne îndeamn? to express our feelings), ci contextul social în care se manifest? ?i felul în care-l afecteaz?.

Ajungem astfel inevitabil la concluzia c? oricum s-ar justifica homosexualitatea, legitimitatea ei este adjudecat? de un alt domeniu, unul care opereaz? cu valori. În realitate, drepturile nu sunt nici de domeniul biologiei, nici de competen?a psihologiei, nici consecin?e inevitabile ale iubirii ne??rmurite. Drepturile sunt girate de normele sociale, impuse de morala colectiv?. Chiar dac? s-au f?cut mari „progrese” în ultimele decenii, rela?iile sociale europene sunt reglementate de valori care se revendic? – fie c? vor, fie c? nu – de la fondul cultural ?i religios iudeo-cre?tin.

Iat? de ce atacurile cele mai virulente ale ideologilor homosexualit??ii sunt îndreptate c?tre principala p?str?toare a acestor valori: Biserica cre?tin?. O mic? parantez?: împotriva musulmanilor le e fric? s? lupte, fiindc? intoleran?a islamic? le amenin?? existen?a, pe când benevolen?a cre?tinismului le stimuleaz? imagina?ia. Astfel c? programatic sau instinctiv, homosexualii activi?ti ?tiu c? au un adversar de temut în Biseric?. Îns?, atacând cre?tinismul, nu fac decât s? recunoasc? faptul c? celelalte argumente sunt insuficiente, oricât de conving?toare ar fi în sine.

Cel mai n?stru?nic, dar ?i cel mai derutant tip de argument invocat este cel în care se amestec? un verset, o înv???tur? fundamental? a Bisericii. E un joc pervers ?i abil. Biblia este disecat? ?i utilizat? în litera ei disparat?, dup? necesit??i. „Nu judeca?i!” „Iube?te-?i aproapele!” „Dumnezeu este dragoste!” Dar nu se sufl? o vorbuli?? c? omul e în stare s? perverteasc? orice sentiment ?i c? acesta, în sine, nu e neap?rat nobil. A iubi nevasta altuia nu e o înv???tur? luat? din Scripturi, dar po?i s-o prezin?i ca ?i cum ar fi, dac? e?ti abil.

Din p?cate, militan?ii homosexuali nu fac decât s? urmeze un drum deja bine b?t?torit. Din puzderia de secte ?i culte cre?tine, nu pu?ine au folosit aceea?i re?et?: legitimarea cu versetul. Unele s-au descurcat mai bine ?i au prins mai multe versete în dogma lor, iar altele s-au descurcat mai prost ?i au ajuns la extremisme. Dar nu mai e cine s? arbitreze ortodoxia de erezie, deoarece crezul e deja atomizat ?i revendicat în numele unor grupuscule.

Dezbaterea moral? este (înc?!) fundamental?, fiindc? miza este foarte mare, poate chiar cea mai mare. Cum o moral? laic? e greu s? refuze drepturi unor cet??eni majori ?i responsabili, inonfensivi, dar militan?i, e nevoie de temelia religioas? pentru a putea opune rezisten??. Acesta este motivul pentru care statul – care se pretinde laic – comite într-adev?r un abuz când refuz?anumite drepturi minorit??ilor sexuale.

Statul nu poate argumenta religios. Când o face, e o dovad? de populism ieftin. Îns? poate miza pe principiile democratice ?i pe majorit??i (care pot reprezenta o atitudine religioas?). De aceea exist? referendumurile în societ??ile democratice. E foarte adev?rat c? ?i consensul majorit??ilor poate fi în r?u, dar acesta este unul dintre riscurile asumate ale democra?iilor. Solu?iile date în final de stat trebuie s? ?in? cont atât de votul majorit??ii, cât ?i de principiul drepturilor egale pentru to?i cet??enii. Aceste solu?ii sunt, de fapt, legile.

Ajungem astfel ?i la singura aren? în care activi?tii homosexuali pot s? invoce în mod legitim drepturi: cadrul legislativ. Premisele ar fi: statul laic, drepturile cet??ene?ti garantate prin constitu?ie ?i egalitatea tuturor cet??enilor în fa?a legii. Pe aceast? baz? se dezvolt? dispute interminabile, arsenalul aruncat în joc fiind practic nelimitat. În esen?? îns?, totul depinde aici de politic, de receptivitatea actorilor politici la ideologiile progresiste sau la valorile tradi?ionale. Tot în aceast? lupt? intr? uneori ?i puterea judec?toreasc?, prin Curtea Constitu?ional?, de pild?.

Dar când vine vorba de decizii politice sau de nuan?e legislative, de interpret?ri savante, se poate întâmpla orice. Iat? de ce spuneam c? miza cea mare este pe moral? ?i pe religie, fiindc? acestea sunt definitorii pentru caracterul actorilor care iau deciziile. Odat? subminate barierele moralei sociale ?i „prejudec??ile” religioase din mentalul colectiv, cresc considerabil ?ansele de reu?it? pe toate fronturile. Fiindc? discu?iile se vor muta pe terenuri mi?c?toare, unde balan?a se poate înclina fie într-o parte, fie în alta, nediferen?iat.

(va urma)

Scris de Teofil Stanciu, http://scriptorie.wordpress.com/

Poate exista o stiinta a gandurilor?


În ultimul timp preten?iile unora în ceea ce prive?te explorarea ?tiin?ific? a gândirii au luat o traiectorie cel pu?in ciudat?. Ei pretind c? am ajuns în punctul în care lucrurile pe care le ?tim despre creier sunt suficiente pentru a da o explica?ie despre gânduri. Nu cred c? cineva s-ar revolta împotriva unei viziuni de acest fel (pentru c? într-un sens, este adev?rat ceea ce se sus?ine). Presupun c? suntem cu to?ii de acord atunci când vine vorba despre recunoa?terea faptului c? exist? o asociere între gânduri ?i activitatea electric? a creierului. ?tim în urma observa?iei c? anumite gânduri specifice sunt asociate cu activarea unei p?r?i specifice din creier. Mai cunoa?tem c? lezarea uner p?r?i din creier duce la un deficit de gândire într-un anumit domeniu dependent de regiunea afectat? (cum ar fi cel matematic, spre exemplu).

Se ridic? îns? întrebarea „În ce m?sur? aceste cuno?tiin?e ale noastre ar putea explica gândurile în sine?”. Asocierea între un oarecare A ?i oarecare B nu presupune nimic concret despre conexiunile dintre A ?i B, ?i mai ales nu presupune o conexiune de tip strict cauzal. S? lu?m de exemplu apa înghe?at? dintr-un lac ?i faptul c? de câte ori apa este înghe?at? oamenii poart? haine mai groase. Cele dou? sunt asociate constant îns? nu vom putea avea vreo îndrept??ire în a sus?ine c? oamenii se îmbrac? gros pentru c? înghea?? lacul ?i nici c? lacul înghea?? pentru c? oamenii se îmbrac?. Exist? un al treilea element care le determin? pe amândou?, ?i anume sc?derea temperaturii sub o anumit? valoare. Întorcându-ne la gânduri, ne putem întreba „Care este rela?ia dintre gând în sine ?i activitatea creierului în timp ce are loc ceea ce numim gând?” (a) Este vorba de o rela?ie de identitate? (b) Este vorba de o rela?ie cauzal? în care gândurile sunt produse de activare în sine? (c)  Sau este vorba de o asociere între cele dou?, îns? f?r? o rela?ie de cauzalitate strict??

(a) Este vorba de o rela?ie de identitate? Pentru a r?spunde la aceast? întrebare va trebui s? ne raport?m la ceea ce ?tim deja. ?tim f?r? îndoial? c? evenimentul asociat gândului (desc?rcarea electric?, ori activarea neuronilor) este un eveniment care are loc la nivelul creierului. Putem s?-l numim proces fizic sau proces electric dac? vre?i. În acest sens, în creierul nostru are loc nimic mai mult decât o desc?rcare (ori o combina?ie de desc?rc?ri electrice) a unei sarcini electrice la nivelul unor celule numite neuroni. Acela?i fel de desc?rcare apare ?i când este vorba de un gând ?i când este vorba de o senza?ie. Ori gândim ori punem mâna pe o sob? încins? ?i sim?im arsura, creierului nostru îi este indiferent, el î?i face treaba ?i r?spunde printr-o depolarizare neuronal? (expresia mai ?tiin?ific? pentru desc?rcarea electric? de mai sus). Despre evenimente de acest gen, cum sunt desc?rc?rile electrice la nivel celular, nu putem s? folosim expresii precum „acest eveniment este valid”, la fel nu putem folosi expresii de felul „acest eveniment este invalid”. Astfel de evenimente se întâmpl? pur ?i simplu, f?r? a putea fi adev?rate ori false, valide ori invalide. A spune despre ele c? sunt adev?rate, în sensul c? sunt în conformitate cu realitatea, ar constitui un pleonasm – pentru c? prin defini?ie evenimentele de acest fel sunt în conformitate cu realitatea. Niciunul dintre noi nu privim pe fereastr? cum plou? afar? ca mai apoi s? afirm?m c? ploaia este fals? ori invalid?. Nu are sens nici s? afirm?m c? este adev?rat? ori valid? (evident c? este adev?rat?, dac? este ceea ce este, adic? ploaie).

Gândurile îns? au un con?inut, ?i în acela?i timp sunt „despre ceva”. Judecata noastr? este ori nu este adev?rat? – la orice s-ar raporta. În timp ce despre „depolariz?rile neuronale” nu putem spune c? sunt valide ori invalide (a?a cum am ar?tat mai sus), despre gândire putem afirma acest lucru. Dac? gândim despre picurii de ploaie c? nu sunt alc?tui?i din ap?, atunci gândul nostru este invalid. Nu corespunde cu realitatea la care se refer?. Dac? gândim îns? despre soare c? ocup? în spa?iu un volum mai mare decât p?mântul, atunci tocmai ne-am angajat într-un gând valid. Care corespunde cu realitatea. Acestea fiind spuse, s? mai avans?m un pas. Evenimentele electrice de la nivelul creierului nu sunt totuna cu gândurile. Dac? cineva (un neurolog de exemplu) ar dori s? afirme c? cele dou? sunt identice, ar trebui s? arate faptul c? acelea?i aser?iuni care sunt valabile în ce prive?te evenimentele electrice de la nivelul creierului sunt valabile ?i raportat la gânduri. Acest lucru este imposibil îns?. Dac? ceea ce afirm despre A (evenimentele electrice asociate cu gândirea) nu este valabil ?i pentru B (gândurile în sine), atunci A nu este egal cu B – adic? evenimentele electrice respective de la nivelul creierului nu sunt nicidecum gânduri (despre B putem afirma c? poate fi invalid, aceast? aser?iune nu este valabil? îns? ?i pentru A).

Continua pe blogul Big Bang

Oare mai are rost sa traiesc?


Traim intr-o lume plina de lucruri neintelese, plina de rautate , invidie, egoism, gelozie, dar totusi cu atatea momente de bucurie. Ne uitam zilnic la televizor, zicem noi sa ne recreem si vedem atatea lucruri oribile care se intimpla in jurul nostru. Tatal isi violeaza fiica, mama isi ucide copilul, sotul isi bate nevasta, sotia isi inseala sotul, tineri, batrani se sinucid, fie ca li se pare prea grea viata fie ca o anumita secta ii invata ca de fapt viata asta nu merita traita. Dupa toate aceste imagini oribile, nu putem sa nu ne punem si noi aceasta intrebare ,,oare mai are rost sa traiesc in lumea aceasta’’?

Sincer, imi vine foarte greu sa ma gandesc la aceasta intrebare, dar cred ca este de datoria noastra sa incercam sa intelegem aceasta intrebare daca vrem sa ne ajutam unii pe altii. Si cum putem analiza cel mai bine aceasta problema, decat fugind la Cuvantul Domnului. Incepem cu inceputul si vedem ca Dumnezeu a creat omul…

Continua pe crestintotal.ro