Dumnezeu si Haiti


În ultimul timp am v?zut o sumedenie de articole care trag urm?toarea concluzie: nu avem nevoie de un Dumnezeu care este în stare s? provoace/permit? cutremurul din Haiti.

“Resping un asemenea zeu, o asemenea cruzime ?i asemenea abera?ie. Nu am nevoie de mizeriile tale, de ajutorul t?u ?i de interven?iile tale în via?a mea. Dizolv?-te în ignoran?a ?i frica din care te-ai n?scut ?i dispari! (1)

Problema care intervine în respingerea lui Dumnezeu din cazul de fa?? nu este greu de disecat. ?i are dou? variante:

1) Critica din pozi?ie ateist?.

2) Critica din pozi?ie cre?tin? (efectuat? de ateu prin procedeul reductio ad absurdum).

1) Critica din pozi?ie ateist?. În primul rând o evaluare consistent? cu ateismul trebuie s? pun? cutremurul pe seama naturii ?i nimic mai mult (nu exist? altceva), iar dac? se pune pe seama naturii atunci acestuia nu-i poate fi atribuit vreun caracter care s? aib? leg?tur? cu moralitatea ca fundament al unei respingeri morale (absenteaz? agentul moral). Pe de alt? parte, cutremurul poate fi v?zut ca ducând la pierderi de vie?i umane ?i materiale – îns? din punct de vedere al evolu?ionismului se pare c? vrând-nevrând au fost selec?ionate anumite caractere care au dep??it chiar ?i unele din studiile medicale actuale. Iar dac? acele caractere (cum ar fi rezisten?a îndelungat? la lipsa aportului hidric) au fost prezervate, se pare c? (cel pu?in ipotetic) ele ar putea reprezenta un avantaj pentru cei care le vor mo?teni (fie prin rezisten?a în condi?ii asem?n?toare la cutremure asem?n?toare, fie prin rezisten?a la condi?ii imprevizibile de mediu din viitor). De asemenea, un ateu consistent ar mai putea experimenta anumite sentimente fa?? de eveniment – îns? acestea sunt doar ceea ce sunt, simple sentimente (reac?ii chimice care au loc în creierul uman). Nicidecum, pornind de la o analiz? pur ateist?, nu se poate infera vreo respingere a Dumnezeului cre?tinismului (?i raportat? la eveniment).

2) Critica din pozi?ie cre?tin?. În acest caz, ateii vor trebui s? preia premisele cre?tine legate de Dumnezeu, natura uman?, evenimente în general ?i s? le foloseasc? în evaluarea evenimentului Haiti ?i eventual s? g?seasc? anumite inconsisten?e între cutremur al?turi de efectele lui ?i Dumnezeu. Îns? odat? ce interpretezi incidentul din perspectiv? cre?tin?, este evident c? evenimentul va fi consistent cu pozi?ia cre?tin? (ne folosim de acest? pozi?ie pentru a trage orice concluzie cu referire la eveniment). Câteva din tezele de la care pleac? pozi?ia cre?tin? sunt:

a) Dumnezeu este st?pân absolut asupra vie?ii.

b) Dumnezeu nu comite ac?iuni nejustificate moral.

c) Nu este nejustificat ca Dumnezeu s? ia via?a asupra c?ruia este proprietar ?i pe care oricum are toat? justificarea (penal?) s? o ia când vrea, înc? începând de la primele fiin?e umane.

d) Cre?tinii ?i necre?tinii nu au capacitatea de a cunoa?te semnifica?ia ori valoarea oric?rui eveniment de felul cutremurului din Haiti.

Dac? este vorba de cataclisme ?i extermin?ri în mas?, Biblia propune unele ?i mai serioase ?i ambalate într-o form? mai apocaliptic?. Astfel, la un anumit nivel ele chiar sunt necesare pentru ca viziunea cre?tin? asupra realit??ii s? fie valid?. Dar în niciun caz nu va g?si cineva vreo inconsisten?? ori contradic?ie între caracterul Dumnezeului Bibliei ?i evenimente precum cele din Haiti.

În concluzie, nici adoptarea criticii din pozi?ie ateist?, nici adoptarea criticii din pozi?ie cre?tin? nu pot conduce fiin?ele ra?ionale la respingerea lui Dumnezeu pe astfel de criterii. Ar putea exista îns? cu totul alte motiva?ii pentru asta, iar cutremurul din Haiti s? fie doar pretextul.

A?adar pe ce criterii are loc respingerea din partea ateilor? Ce fel de gândire se pune în practic? în cazul de fa?? dac? nici m?car pozi?ia ateist? nu poate furniza motive pentru a-l refuza pe Dumnezeu pe aceste criterii?

Recomand: Biblia ?i moralitatea: e?ecul ateismului

Scris de Marius Fersigan

Biblia si moralitatea: esecul ateismului


Unul din subiectele frecvent abordate de c?tre atei este legat de faptul c? Biblia este o carte resping?toare moral, iar exemplific?rile oferite în acest sens nu sunt pu?ine. Mai exact spus, unii atei încearc? o argumentare prin care s? arate faptul c? Biblia (ori Dumnezeul cre?tinismului) este în cutare ?i cutare fel din punct de vedere moral. Încercarea argument?rii în sine este l?udabil?, îns? pe cât de l?udabil? este aceast? încercare pe atât de lipsit? de succes este argumentarea. ?i voi explica pe scurt de ce stau lucrurile a?a ?i nu altfel.

În primul rând s? eviden?iem modul de gândire pe care trebuie în mod necesar s?-l aplice cineva pentru a-?i sus?ine aceast? pozi?ie fa?? Biblie. Criticii de care vorbim sunt în primul rând atei, iar în aceast? pozi?ie implic? în mod logic ?i o anumit? pozi?ie fa?? de moralitate (indiferent dac? ateii sunt ori nu sunt consisten?i cu ea). În continuare voi structura discu?ia pe puncte pentru a fi urm?rit? mai u?or.

1. Ateismul implic? faptul c? moralitatea trebuie s? fi luat na?tere prin mecanisme naturaliste, ea neexistând anterior ?i neexistând niciun standard moral c?ruia moralitatea dezvoltat? s?-i corespund? ori s? nu-i corespund?.

2. Mecanismele respective (care sunt afirmate ca fiind evolu?ioniste) nu au avut un scop anume, ele pur si simplu au func?ionat fundamentate pe faptul c? dobândirea unei caracteristici care duce la un avantaj de supravie?uire, va transmite mai departe ?i caracteristica respectiv? odat? cu linia de indivizi ce o poart? ?i o transmit. (gene ?i meme)

3. Prin urmare, ideea de bine sau r?u moral din min?ile noastre nici nu intr? în discu?ie s? poat? fi evaluat? în termeni morali, în cel mai fericit caz ea poate fi evaluat? obiectiv doar fiind raportat? la avantajul de supravie?uire pe care-l confer? individului.

4. Moralitatea în sine este posibil s? dispar? ori s? devin? un vestigiu odat? cu apari?ia altei caracteristici care confer? un avantaj evolutiv mai ajustat noilor condi?ii care este posibil s? apar? în viitor.

5. Nici în trecut, nici în prezent ?i nici în viitor nu a existat, nu exist? ?i nu va exista un standard moral care s? poat? fi folosit pentru a evalua ideile cuiva despre moralitate.

6. Moralitatea din diferite perioade ale speciei poate fi comparat? ?i cel mult se poate spune despre ea c? a avut unele diferen?e raportate la perioad?, dar în absen?a unui standard moral nu se poate spune despre nicio moralitate din nicio perioad? c? este mai bun? ori mai rea decât alta.

7. Dac? cele de mai sus sunt adev?rate, judec??ile morale ale individului sunt iluzorii: când se afirm? despre ac?iunea x c? este imoral?, nu se afirm? ceva cu adev?rat despre ac?iune (pentru c? ac?iunea „doar se întâmpl?” ?i în absen?a unui standard moral ea nici nu poate fi evaluat? din punct de vedere moral). Cel mult se afirm? ceva despre individul care se presupune c? face judecata: senza?ia pe care mi-o produce ac?iunea respectiv? este una de repulsie datorit? caracteristicii mele pe care o numesc moralitate. Faptul c? alegi s? nume?ti ac?iunea imoral? nu difer? de faptul de a numi o c?p?un? ca fiind dulce. ?i într-un caz ?i în cel?lalt ceea ce nume?ti ca fiind caracteristica obiectului (ac?iunea/c?p?una – imoral?/dulce) este descris? de ceea ce produce în tine ?i nu de ceea ce se poate afirma despre obiect ca fiind adev?rat. Este posibil ca ac?iunea respectiv? s? fi fost aprobat? de al?ii ca fiind moral?, precum este posibil ca indivizi din trecut s? nu fi avut dezvolta?i receptorii pentru gustul dulce. În acest sens, judec??ile morale nu pot intra ?i nu intr? din punct de vedere ateist în categoria judec??ilor care s? con?in? valoare de adev?r. Singura valoare de adev?r se raporteaz? la individ – individul gust? ?i exprim? ce simte (iar ceea ce simte nu este un adev?r despre obiectul experimentat – ac?iune ori c?p?un? – ci este un adev?r despre senza?ia pe care i-a produs-o obiectul experimentat).

8. În concluzie, cel mult ateii pot exprima (dac? vor s? fie consisten?i cu ateismul) c? nu le place gustul pe care îl las? Biblia pe mintea lor. Îns? aceast? afirma?ie nu spune despre Biblie decât c? a fost supus? unui test. Nu ne spune nici cât de toci?i sunt receptorii celor care o gust?. Judec??ile de valoare morale a?adar, dac? ateismul este adev?rat, nu au un statut mai ridicat decât acela de a diferen?ia între dou? gusturi ori dou? senza?ii ?i a spune c? una îmi pare atr?g?toare iar alta repulsiv? – îns? în toate cazurile este vorba de mine, cel ce judec: mie (ateului consistent cu ateismul) îmi pare repulsiv?.

Am ar?tat deci, c? a numi Biblia repulsiv? în context ateist ne spune prea pu?ine despre Biblie, îns? ne spune o întreag? poveste despre atei ?i ateism. Din fericire, ateii nu sunt consisten?i cu premisele ateiste (cum din nefericire unii tei?ti nu sunt consisten?i cu cele teiste) ?i uit? cu totul ateismul lor când vine vorba de a face judec??i de valoare. Doar într-un cadru teist, unde exist? un standard moral obiectiv, pot îndr?zni s? fac? orice judecat? moral?. În caz contrar, i-a? întreba simplu: „Ce gust v-a l?sat cutremurul din Tahiti?”, iar ei mi-ar putea r?spunde cel mult c? s-a reorganizat sau e în curs de reorganizare materia con?inut? în 200000 de oameni.

Articol scris de Marius Fergisan

Cine este crestinul? – 0 perspectiva confuza?


crestin-persecutatpersecutieIntr-un articol (scris de Paul Cocei) putem observa modificarea termenului teologic folosit de autor – intr-un mod neobisnuit si confuz pentru cei care se considera ca a fiind, cu adevarat, crestini. Toate eforturile (conform celor scrise mai jos) se datoreaza actiunilor si eforturilor umane. Crestinul este chemat sa indeplineasca aceasi lucrare pe care Cristos a indeplinit-o pe muntele Golgotei. Conform Scripturii suntem constienti ca nici un om nu este capabil sa se mantuiasca pe sine insusi. Mult mai mult, nici un crestin nu va putea sa indeplineasca ceea ce Cristos a indeplinit inaintea Tatalui.

Paul Cocei isi invita audienta acestuia sa urmeze doar exemplele Acestuia, si nu neaparat pe Cristos. In Romania, unde fiecare om isi atribuie demnitatea si dreptul de a se numi crestin, acest term trebuie sa fie redefinit. Faptul ca autorul indrazneste sa afirme ca `crestinul s-a nascut martir` – insine prezinta o exagerare teologica. Daca crestinul s-a nascut pentru a fi martir, ca si rezultat al acestei initative, nu cred ca mai avem nevoie de Cristos. Omul, conform celor mentionate de autor, este nascut pentru a fi martir, adica de a fi jerfa pentru altii (si asta doar pentru a fi considerat in procesul de canonizare).  O astfel de invatatura este falsa si confuza. Mantuirea nu exista in om si nici nu poate fi atribuita prin eforturi personale. Conform Scripturii (vezi Romani), Cristos s-a nascut pentru a se oferi Jertfa de MANTUIRE pentru intreaga lume.  Datorita acestui adevar, fiecare om este chemat sa se supuna lucrarii de rascumparare a lui Cristos.

Iata articolul lui Paul Cocei:

ar cine este crestinul? Cine este el, in adancul fiintei lui? Este parvenitul filantrop crestinul? Sau crestinul este blandul staret? In aceasta lume in care totul pare cu susul in jos, cine este crestinul? Unde il gasim?
Crestinul s-a nascut martir. Martirajul este sacrificiu, jertfa. Intru jertfa a intemeiat Hristos Biserica Sa. A intemeiat-o in balegarul din grajdul in care S-a nascut, in sudorile amestecate cu sange, in patimile si rastignirea Sa. Prin mahnirea Sa ne-a bucurat pe noi.
Asadar, nu exista Biserica fara jertfa, nu exista neam crestinesc fara jertfa … “neam sfant, preotie imparateasca” … Nu este crestin cel ce nu se jerfeste pe sine lui Hristos prin oameni.
In lupta aceasta a mantuirii sale, crestinul nu tine seama de nimic – de conveniente sociale, obligatii, sminteli – el este totdeauna constient de prezenta lui Hristos si pe Acela Il doreste, uitand cele ale lumii. Se arunca in arena precum gladiatorul, cu fiecare lupta devenind mai puternic. Spre deosebire insa de gladiator, el fuge de aplauze, pentru ca si aplauzele ii sunt inamic.
Crestinul uraste lumea. Adica o iubeste, precum si Hristos, cu inima sfaramata; dar ii uraste caile, metodele, meschinariile, fatarnicia. O uraste, pentru ca el iubeste viata vesnica, in timp ce ea iubeste viata cotidiana.

ar cine este crestinul? Cine este el, in adancul fiintei lui? Este parvenitul filantrop crestinul? Sau crestinul este blandul staret? In aceasta lume in care totul pare cu susul in jos, cine este crestinul? Unde il gasim?

Crestinul s-a nascut martir. Martirajul este sacrificiu, jertfa. Intru jertfa a intemeiat Hristos Biserica Sa. A intemeiat-o in balegarul din grajdul in care S-a nascut, in sudorile amestecate cu sange, in patimile si rastignirea Sa. Prin mahnirea Sa ne-a bucurat pe noi.

Asadar, nu exista Biserica fara jertfa, nu exista neam crestinesc fara jertfa … “neam sfant, preotie imparateasca” … Nu este crestin cel ce nu se jerfeste pe sine lui Hristos prin oameni.

In lupta aceasta a mantuirii sale, crestinul nu tine seama de nimic – de conveniente sociale, obligatii, sminteli – el este totdeauna constient de prezenta lui Hristos si pe Acela Il doreste, uitand cele ale lumii. Se arunca in arena precum gladiatorul, cu fiecare lupta devenind mai puternic. Spre deosebire insa de gladiator, el fuge de aplauze, pentru ca si aplauzele ii sunt inamic.

Crestinul uraste lumea. Adica o iubeste, precum si Hristos, cu inima sfaramata; dar ii uraste caile, metodele, meschinariile, fatarnicia. O uraste, pentru ca el iubeste viata vesnica, in timp ce ea iubeste viata cotidiana.

Continua aici
Sursa, Crestin Ortodox

Evanghelizarea – un mijloc de gorlificare?


worship

Evanghelizarea (sau proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu), dupa cum am observat, este motorul principal in lucrarea de rascumparare a celor care traiesc o viata fara de Dumnezeu. Un alt adevar suprem este sustinut prin ideea ca Evanghelizarea, ca si scop, are o implicare a glorificarii Celui care ne-a rascumparat. In alte, cuvinte, atunci cand suntem rascumparati de Dumnezeu, fiecare om, care a fost rascumparat, este chemat sa-L glorifice pe Dumnezeu, si asta datatorita transformarii indeplinite in Cristos Isus.

In Faptele Apostolilor 24, observam ca martuiria lui Pavel este directionata spre Dumnezeu, spre Cel care a transformat intreaga viata a apostolului Pavel. Pavel, fara a fi dezorientat sau lunatic, ne ajuta sa intelegem ca orice eveniment de rascumparare, trebuie sa aiba, ca si raspuns favorabil, glorificarea lui Dumnezeu.

In Coloseni 1:15-24, Pavel explodeaza (daca as putea folosi acest cuvant) in a glorifica persoana pozitia Domnului Isus Cristos. Cu ajutorul lui Pave, fiecare crestin este chemat sa isi indrepte intreaga atentie asupra suprematiei lui Cristos.

“El este chipul Dumnezeului celui nev?zut, cel întâi n?scut din toat? zidirea. Pentru c? prin El au fost f?cute toate lucrurile care sunt în ceruri ?i pe p?mânt, cele v?zute ?i cele nev?zute: fie scaune de domnii, fie dreg?torii, fie domnii, fie st?pâniri. Toate au fost f?cute prin El ?i pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, ?i toate se ?in prin El.

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi n?scut dintre cei mor?i, pentru ca în toate lucrurile s? aib? întâietatea. C?ci Dumnezeu a vrut ca toat? plin?tatea s? locuiasc? în El, ?i s? împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe p?mânt cât ?i ce este în ceruri, f?când pace, prin sângele crucii Lui. ?i pe voi, care odinioar? era?i str?ini ?i vr?jma?i prin gândurile ?i prin faptele voastre rele, El v-a împ?cat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca s? v? fac? s? v? înf??i?a?i înaintea Lui sfin?i, f?r? prihan? ?i f?r? vin?; negre?it, dac? r?mâne?i ?i mai departe întemeia?i ?i neclinti?i în credin??, f?r? s? v? abate?i de la n?dejdea Evangheliei, pe care a?i auzit-o, care a fost propov?duit? oric?rei f?pturi de sub cer, ?i al c?rei slujitor am fost f?cut eu, Pavel.

M? bucur acum în suferin?ele mele pentru voi; ?i în trupul meu, împlinesc ce lipse?te suferin?elor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.

Scris de Cosmin Pascu

Cum sa evanghelizam in secolul 21?


cum sa evanghelizam

Fiecare ne straduim sa cautam cele mai bune metode pentru a impartasii mesajul Evangheliei cu prietenii sau cu colegii nostri. Privim dintr-o directie in alta, incercand sa observam cine este cel mai eficient si mai istet in castigarea de suflete. Totul se invarte in jurul nostru, insa nu noi, cei care suntem chemati sa ducem Evanghelia pana la captaul pamantului. In cele ce urmeaza ne vom uita la cativa pasi importanti, care sper sa ne ajute sa intelegem ceea ce facem atunci cand iesim in comunitate. Desigur, evanghelizarea nu isi are radacinile in metode sau in anumite technologii, desi acestea sunt importante. Evanghelizare este (sau ar trebui) strans legata de mesajul Evangheliei, adica Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea, este important sa intelegem pasi de mai jos, daca vrem sa fim mesagerii Cuvanului lui Dumnezeu.

Invata mesajul Evangheliei:
Daca nu cunosti Evanghelia si mesajul acesteia, asigurate ca petreci timp invatand Cuvantului Lui Dumnezeu. Evanghelia, in cea mai simpla forma, este tot ceea ce Cristos a facut pentru noi la cruce. El ne-a rascumparat prin propria Sa viata, daruindu-si viata pentru ca noi sa nu murim datorita pacatului nostru. Fiecare om trebuie sa cunoasca adevarul sublim, si anume: pacatul este un ucigas necontrolabil. Doar Dumnezeu este Cel care poate distruge acest pacat, iar Fiul Sau este calea prin care acest pacat este indepartat din viata oricarui om care doreste sa-L urmeze pe Cristos. Vrei sa fii un evanghelist eficient? Invata mesajul Evangheliei.

Traieste mesajul Evangheliei
Nu are rost sa alergi, ca un nebun, dintr-o partea in alta daca nu te asiguri ca mesajul pe care il impartasesti este ceea ce crezi si ceea ce traiesti. Daca nu suntem capabili sa traim mesajul Evangheliei, in viata de zi cu zi, atunci, prin modul in care ne relationam inaintea lumii, aratam faptul ca nu credem in ceea ce predicam sau impartasim. Societatea, in care care am fost chemati sa fim marturii vii pentru Critos, va observa daca traim sau nu mesajul Evangheliei. Cel mai eficient mod de evanghelizare este trairea noastra, deoarece prin ceea ce afirmam si prin modul nostru de traire, Evanghelia este impartasita nu doar prin cuvinte, dar si prin fapte. Ambele ingrediente stau strans legate una fata de cealalta.

Instruieste pe altii `pentru a cunoaste mesajul Evanghelia`
Este necesar, daca dorim sa fim eficienti in proclamarea si impartasirea Evangheliei, sa ne asiguram ca ii invatam pe oameni Evanghelia. In primul punct am afirmat ca (noi) trebuie sa cunoastem mesajul Evangheliei. In acest punct, noi, cei care cunoastem acest mesaj glorios, suntem chemati sa ii invatam pe altii. In acest mod, nu doar invatam dar si echipam oameni, care la randul lor ii vor echipa pe altii. Instruirea in cunoasterea Evangheliei, nu este doar un proces de cunoastere, ci si o metoda de impartasire a Evangheliei lui Cristos. Mult mai mult, cu cat impartasesti Evanghelia, cu atat mai usor vei fi convis de mesajul si de importanta acesteia. Un evanghelist eficient este un evanghelist slujitor, care nu este interesat doar in a castiga oameni. Dimpotriva, un evanghelist adevarat este focalizat in a instrui alti crestini, ajutand-ui pe acestia sa cunoasca mesajul Evangheliei lui Cristos.

Slujeste in campul Evangheliei
In final, este important sa ne asiguram ca slujim in campul Evangheliei. Nu este indeajuns doar de a cunoaste acest mesaj Divin. Fiecare suntem chemati sa mergem si sa facem ucenici, insa a face ucenici presupune faptul de ai aduce pe acesti oameni la stagiu de cunoastere a Celui care este mai presus de orice om, adica Cristos. Scopul nostru, in evanghelizare, este sa ne asiguram ca fiecare om are oprtunitatea de a fi integrat in Cristos (rascumparat si asezat in Cristos). Pentru a ajunge la acest stadiu imporant, fiecare trebuie sa ne implicam in acest camp imporatant. Atunci cand slujim in campul Evangheliei, este important sa realizam ca slujim alaturi de un Dumnezeu puternic, care prin Duhul Sau Cel Sfant si Cuvantul Sau (Evanghelia) va aduce orice om sub autoritatea lui Cristos. In aceasta lucrare nu lucram singuri, ci lucram alaturi de Divinitate. De aceea este important sa ne asiguram: ca daca vrem sa atingem acest scop primondial, fiecare crestin este chemat sa fie implicat in campul Evangheliei. Daca Divinitatea este implicata in Evanghelizarea intregii lumi, ce ne opreste pe noi din a fi implicati in aceasta lucrarea importanta?

Scris de Cosmin Pascu