Evanghelizarea relationala si autenticitatea relatilor reale


De curand am fost criticati (de un vizitator) ca bisericata.com este un site ne-biblic si foarte lumesc. In ciuda acestui comentariu, bisericata.com continua sa fie un reper biblic pentru biserica locala si membrii acesteia. Unul dintre responsabilitatile noastre, ca si crestini, este de a impartasi Evanghelia lui Cristos cu cei care nu il cuncosc pe Cristos. Pentru a impartasii Mesajul Evangheliei trebuie sa formam relatii autentice cu persoanale cu care convietuim. In cele ce urmeaza, bisericata.com va prezenta o serie de articole in ceea ce priveste indrumarea si echiparea bisericii pentru lucrarea de Evanghelizare. Pentru inceput ne vom axa asupra construirii unor relatii autentice.

1. Construieste relatii autentice

Relatiile personale vor demonstra daca, cu adevarat, pretuim sau nepretuim persoanele carora dorim sa le impartasim Evanghelia lui Cristos. Nu avem nevoie de un stiudiu aprofundat pentru a descoperi modul in care Cristos a pretuit si iubit persoanele carora le-a prezentat mesajul Tatlui Ceresc (Marcu 1-6). Pavel, in aceasi practica, ne-a focalizat intreaga atentie spre o societate care, mai apoi, a devnit locul central pentru infintarea unei biserici pretuite (1 Tessaloniceni).

Motivul pentru care Cristos a pretuit aceste persoane s-a datorat dragostei pe care o avea pentru si fata de oameni. Compasiunea Sa a trecut dincolo de acuzatiile liderilor religiosi. Cristos a intampinat, in relatia sa alaturi de oamenii, atat persoana cat si situatia deplorabila in care oamenii se aflau. Un aspect demn de retinut este faptul ca Cristos realizeaza ca, de multe ori, cei care erau asupriti de pacat erau aceleas persoane care fusesera batjocorite in public. Pentru Cristos, departarea acestei stigme devenise punctul forte al lucrarii Sale. Omul posedat de pacat era invitat sa intampine un Dumnezeu adevarat si unic. Prin departarea acestei stigme ucigatoare, Cristos scoate la suprafata pacatul si persoana asuprita de acest virus univeral (moartea vesnica).

Continue reading

Bovarismul la neoprotestanti


Consecintele faptelor noastre ne strang de gat. Putin le pasa ca intre timp am devenit mai buni” Nietzsche

In ultimele luni comunitatea baptista din Romania a reusit sa atraga atentia. Nu e vorba de legea din cele doua Camere, nici de Statutul aprobat. Nu s-a petrecut nici vreo trezire spirituala care sa determine trimiterea pe teren a reporterilor marilor televiziuni in bisericile din tara. Baptistii si-au descoperit vanzatorii.

Astfel, crema acestei comunitati religioase din Romania si-a inceput comentariile in presa, bloguri, pagini personale si de la amvonul bisericii. Cum era si normal, unii au fost pro, altii au fost contra. Ceea ce se poate citi in comentariile in jurul acestui subiect al colaborarii unor pastori cu fosta Securitate nu lamureste nici pe departe in vreun fel lectorul. Semanam, deci, cu un copil de 4 ani, aranjat, pieptanat, cu pantofiori de lac si costum de catifea, obligat de parinti sa faca poza cu un dictionar deschis pe masa. Macar de-ar avea fotografii cartea asta groasa….

Or, dupa umila mea intelegere, nimeni nu va gasi nici o solutie acestei problematici a colaborationismului din simplu motiv ca nu exista nici una. Daniel Mitrofan a facut primul pas intr-un proces care ar fi trebuit sa dureze cel mult o saptamana. A scris o carte, a facut public niste nume, a descris unele circumstante de viata. Bisericile care isi gaseau pastorii, presbiterii, diaconii ca fiind personaje in cartea Domnului Mitrofan puteau hotara o adunare generala extraordinara in primul sfarsit de saptamana dupa ce s-a lecturat cartea si se termina totul. Biserica NU putea face mai mult de atat. Pana aici ajung prerogativele sale ca si institutie. Restul, asa cum am mai amintit si in primele parti in care am discutat despre deconspirare, depinde doar de subiectul in cauza. Exista subiecti (pastori) care si-au recunoscut public pacatul, care s-au pocait sau nu (nimeni nu poate sustine nici o versiune). Exista si personaje care nu au facut-o inca public. Ar putea fi chemati de catre Biserica si s-ar putea incheia acest “conflict” de interese.

Dupa cum bine stiti, de moment, nu se produce in Romania un astfel de fenomen. Asta pentru ca ideile sunt sufocate de sentiment, dogma isi pierde atributul imuabilitatii si Hristos se pierde in multimea substantivelor proprii…

Oare exista dureri care nu pot fi ameliorate decat cu disparitia celor care ni le-au provocat? Am ajuns, cum zicea Cioran, sa-L iubim pe Dumnezeu doar din gelozia pe care o avem pe Diavol?

Avem o legatura peninsulara cu Dumnezeu. Se numeste Biserica. Ceea cred ca nu se intelege cu claritate este faptul ca Biserica nu va fi PURA decat atunci cand Hristos o va lua la El. Diferenta de ordin cantitativ va fi de asemenea semnificativa intre ceea ce exista acum si ce va fi la venirea lui Isus. Este posibil ca dupa ce veti fi citit frazele de mai sus sa considerati ca nu cred in prerogativele administrative ale Bisericii. Va inselati.

Inainte de a continua expunerea vreau sa va reamintesc principiul pe care l-am enuntat in scrierile trecute cu privire la acest subiect. Nimeni si nimic nu ne poate influenta negativ relatia personala pe care o avem cu divinitatea. Plecand de aici am putea incerca o altfel de privire asupra problematicii colaborarii cu Securitatea a clerului neoprotestant.

Continua pe blogul lui Dan Spaniard

Dogmatism: Ateismul discreditat


Pozi?ia ateist? este o pozi?ie extrem de umil? din punct de vedere intelectual, atât de umil? încât cu greu se poate închipui un intelectual preocupat cu adev?rat de problem? ?i care s? persiste în „ateism”. În timp ce fac aceast? afirma?ie, am tot respectul fa?? de pozi?ia agnosticului care afirm? „nu ?tiu dac? exist? ori nu Dumnezeu” – exist? o diferen?iere clar? între omul care afirm? cu toat? sinceritatea – „Nu cred în Dumnezeu pentru c? nu ?tiu dac? exist? ori nu.” ?i cel care afirm? „Nu cred în Dumnezeu pentru c? El nu exist?.”. Amândoi sunt caracteriza?i de absen?a credin?ei în Dumnezeu, putând fi descri?i drept atei; numai unul îns? ocup? o pozi?ie respectabil? ?i credibil? – ?i anume cel care î?i afirm? lipsa credin?ei pe baza faptului c? „nu ?tie”.

Îi vedem pe bloguri, la televiziuni, scriind c?r?i – to?i, de la mic la mare, se exprim? cu t?rie împotriva dogmatismului. Între timp, într-un mod ?i mai accentuat îi vedem sus?inând: „nu exist? Dumnezeu”, iar unii au mers pân? acolo încât afirm? c? oamenii religio?i nu merit? respect. În demersul lor, oamenii ace?tia încearc? s? ne conving? de faptul c? ei ocup? pozi?ia ra?ional?, pozi?ia ?tiin?ific?, pozi?ia cu adev?rat critic?. Îns? în acest punct se lovesc de un obstacol insurmontabil: afirma?ia „nu exist? Dumnezeu” presupune o doz? mult mai ridicat? de dogmatism decât contradictoria ei!

(Mai departe voi folosi termenul de „ateism” reprezentând ateismul militant, care afirm? inexisten?a lui Dumnezeu.)

(1) Ateismul nu are nimic în comun cu ?tiin?a.
Prin defini?ie, aria de cercetare a ?tiin?ei este „natura” – fie c? exist?, fie c? nu exist? o supranatur?, ?tiin?a nu o poate infirma. Raportul dintre ?tiin?? ?i supranatur? este similar (într-un sens) cu raportul dintre o explorare microscopic? ?i existen?a lucrurilor macroscopice – microscopul, prin defini?ie analizeaz? elementele microscopice ?i ne poate conduce la o serie de concluzii despre ele, îns? dac? vrem s? tragem o concluzie legat? de existen?a unor galaxii îndep?rtate, atunci microscopul nu ne este de niciun ajutor: pur ?i simplu nu putem afirma ori infirma existen?a unor galaxii rezumându-ne la explorarea microscopic?. ?tiin?a are multe de spus despre natur?, la fel cum microscopul are multe de spus despre elementele microscopice, îns? ?tiin?a nu poate infirma existen?a supranaturii, precum nici microscopul nu poate infirma existen?a vreunui obiect macroscopic (care este invizibil la microscop).

(2) Ateismul nu este rezultatul scepticismului.
Scepticismul duce în cel mai bun caz la agnosticism în ce prive?te existen?a lui Dumnezeu, nicidecum la certitudinea inexisten?ei lui Dumnezeu. Este necesar un dogmatism extrem pentru a îndr?zni sus?inerea unei nega?ii universale. Parafrazându-l pe William Lane Craig, dac? ne raport?m critic la posibilitatea existen?ei lui Dumnezeu ?i pornind de la nivelul dovezilor, el spunea: „Absen?a dovezilor în favoarea existen?ei lui Dumnezeu nu este o dovad? a absen?ei lui Dumnezeu”, la fel cum „Absen?a dovezilor c? exist? aur pe Pluto nu ar putea constitui o dovad? a absen?ei aurului pe Pluto.”.

(3) Ateismul nu este un rezultat al ra?ionalismului.
Pentru a pretinde c? ateismul are o baz? ra?ional?, avem nevoie în mod necesar de premise adev?rate, care s? duc? prin construirea unui ra?ionament valid la concluzia pretins adev?rat? „Dumnezeu nu exist?.”. Cel pu?in în ce m? prive?te, n-am ajuns în leg?tur? cu un astfel de argument, iar dac? cineva poate oferi un argument valid în aceast? privin?? este liber s? o fac?. Premisele care pleac? de la ?tiin?? ?i scepticism nu pot îndeplini aceast? condi?ie (vezi mai sus) a unui ra?ionament care s? conduc? la concluzia „Nu exist? Dumnezeu.”, iar eu pentru a nu exclude în mod aprioric un ra?ionament valid din partea ateilor cu pricina, m? declar deschis fa?? de ele – cu rezerva de a fi eu însumi, nu dogmatic, ci sceptic în ce le prive?te.

(4) Ateismul militant nu are justificare intelectual?.
F?r? a avea preten?ia de a fi fost exhaustiv, pornind de la cele de mai sus nu pot ajunge altundeva decât la faptul c? nu exist? nicio justificare intelectual? în ce prive?te preten?ia ateismului ?i c? mai degrab? este vorba de o raportare dogmatic?.

În final, ce credit i se cuvine unei pozi?ii care începe prin acuzarea dogmatismului ?i sfâr?e?te prin a fi chiar ea întruchiparea acestuia, care porne?te de la ra?ionalism ?i ajunge la erori de judecat? ?i care promoveaz? ?tiin?a ?i dovede?te c? nu o în?elege?

Scris de Marius Fersigan

Teologia noastră cea de toate zilele – II


Conspect ?i comentarii personale la capitolul introductiv[1] din Everyday Theology. How to Read Cultural Texts and Interpret Trends, editori: Kevin J. Vanhoozer, Charles A. Anderson, Michael J. Sleasman, Baker Academic, Grand Rapids, Michigan, 2007.

Cre?tinismul ?i cultura
Nu exist? un mod neechivoc ?i definitiv de a descrie rela?ia dintre cele dou?. În cercurile fundamentaliste cultura e de o parte a pr?pastiei, în vreme ce cre?tinismul, e de cealalt?. Totu?i, istoria recent? demonstreaz? un interes crescând pentru manifest?rile culturale care, cred unii, pot stârni reflec?ia teologic? prin con?inutul moral-religios pe care îl con?ine (vezi c?r?i precum Eyes Wide Open: Looking for God in Popular culture de William Romanowski, Your Gos is Alive and Well and Appearing in Popular Culture de John Wiley Nelson sau God in Popular Culture de Andrew Greeley). Vanhoozer avertizeaz? îns?: „Teologii vie?ii de zi cu zi trebuie s? în?eleag? cultura înainte de a o respinge sau îmbr??i?a” (p. 33). Fiecare op?iune este periculoas? fiindc? risc? s? compromit? dimensiunea misional? a bisericii. Respingerea se face de regul? pe motiv c? aceasta nu este altceva decât înc? un simptom al r?zvr?tirii p?c?toase a omului fa?? de Dumnezeu sau simple varia?iuni pe tema idolatriei. Cei care, în schimb, îmbr??i?eaz? cultura risc? s? o fac? necritic, fascina?i fiind de con?inutul religios ?i spiritual pe care aceasta o con?ine ?i o afi?eaz?. (p. 33)

Dimensiunea spiritual? a culturii
Cultura nu este un vacuum în materie de credin??. Cultura orienteaz? spre un anumit tip de credin?? ?i convingeri religioase. Tilich observa c? „religia este substan?a culturii, iar cultura este forma religiei.”[2] Cre?tinii trebuie s? înve?e s? „lectureze” cultura popular? tocmai fiindc? aceasta a devenit sursa de spiritualitate ?i profesorul de teologie al majorit??ii, în special al tinerilor.

Dimensiunea cultural? a cre?tinismului
Un cre?tinism în afara culturii, f?r? o dimensiune cultural?, este imposibil. Credin?a cre?tin? este una incarna?ional?. Dumnezeu nu s-a întrupat într-o fiin?? uman? generic?, ci într-una situat? cultural. Urma?ii lui Cristos sunt chema?i s? urmeze acest model. (p. 34)

Competen?? cultural? ?i performan?? cre?tin?
Competen?a cultural? este necesar? pentru în?elegerea climatului în care biserica î?i îndepline?te misiunea de a vesti via?a în, prin ?i pentru Cristos. De asemenea, ea este necesar? pentru a-l ajuta pe cre?tinul de rând s? performeze în via?a de fiecare zi dup? scenariul Scripturii – teodrama a ceea ce Dumnezeu face în Isus Cristos prin Duhul pentru a da semnifica?ie ?i via?? lumii – nu dup? scenarii seculare. Vorbind despre performan?a cre?tin?, performan?a în acest caz f?când trimitere la distinc?ia lui Noam Chomsky între „competen??” ?i “performan??” lingvistic?, misiunea bisericii este s? „comunice, s? orienteze spre, s? reproduc? ?i s? cultive realitatea a ceea ce Dumnezeu face în Cristos prin Duhul pentru lume. (p. 34)

Cum va citi cre?tinul cultura?
Dac? în întregul ei cultura este un text pe care îl citim zilnic, cu mai mult? sau mai pu?in? competen??, atunci fiecare dintre noi suntem hermeneu?i culturali.
Hermeneutica cultural? trateaz? textele ?i trendurile culturale ca tipuri specifice de discurs (ceea ce cineva îi spune cuiva despre ceva). Îns? aceste tipuri de discurs slujesc ?i ca encadramente interpretative. Nu citim pur ?i simplu texte culturale, citim prin ele.

Interpretarea nu este o ?tiin?? exact?. În?elegerea – a lui Dumnezeu, a unor lucr?ri de art?, a sinelui nostru, a altora – este deopotriv? mai încâlcit? ?i mai provizorie decât metoda explica?iei bazat? pe legea cauzalit??ii. 3 ra?iuni:

a. Fiindc? ceea ce c?ut?m s? în?elegem este adesea singular ?i unic
b. Fiindc? semnifica?ia are de a face cu vederea p?r?ilor în raport cu întregul, întreg pe care interpre?ii umani fini?i nu îl pot decât intui
c. Fiindc? interpre?ii sunt adesea înce?o?a?i de propriile lor interese de a vedea lucrurile într-un fel sau altul, lucru care îi împiedic? s? vad? realitatea a?a cum este ea, coram Deo.

Acestea sunt premisele de la care Vanhoozer î?i începe construc?ia Metodei de citire ?i în?elegere a textelor ?i trendurilor culturale. O convingere de baz? de care trebuie ?inut cont în orice demers de interpretare este c? sensul culturii pentru cre?tin este de maxim? importan??, fiindc? are de a face, chiar ?i într-un mod indirect, cu Dumnezeu. Sensul culturii nu este doar un obiect de studiu, ci un indice a situ?rii teologice a lumii. O adoua presupozi?ie de lucru la fel de important? ca prima se refer? la necesitatea de a privi ?i interpreta onest textul/trendul cultural. Mai exact, de a nu impune semnifica?ii cre?tine acolo unde acestea nu exist?. (p. 40)

Trei dimensiuni biblice
Teodrama este oferit? tuturor. Nu poate fi confiscat? de un grup sau altul. A privi cultura prin lentilele credin?ei cre?tine nu înseamna a distorsiona realitatea, ci de a oferi o în?elegere adânc?, high-definition a lumii. Credin?a cre?tin? caut? adev?rata în?elegere a vie?ii reale. Piesa (teodrama) este tri-dimensional?:

– Creaturile ?i structurile de la început create bine au fost corupte prin c?derea în p?cat
– Acestea continu? s? „suspine” (Romani 8:22)
– ?i s? fie reînnoite în Cristos prin lucrarea Duhului

Patru doctrine biblice
Lectura culturii trebuie s? fie în manier? expozitiv? în lumina crea?iei, c?derii, r?scump?r?rii ?i glorific?rii viitoare. Acesta este cadrul teodramatic în care Vanhoozer sugereaz? s? e desf??oare lectura textelor ?i trendurilor culturale. Vanhoozer sus?ine c? exist? patru doctrine principale care au un rol hot?râtor în teologia culturii ?i, mai exact, în demersul de a stabili dac? Dumnezeu se reveleaz? în ?i prin cultura popular?. Acestea sunt:

1. Întruparea
2. Revela?ia general?
3. Harul comun
4. Imago Dei

Pentru a-?i a?eza propunerea metodologic?, Vanhoozer sugereaz? în?elegerea culturii în termenii discursului care este „ceea ce cineva îi spune cuiva despre ceva cumva”. Conceptul de discurs permite o în?elegere semantic? a culturii, nu doar strict semiotic? (cu referire la scheme generale privind transmiterea informa?iei). Ricoeur analizeaz? discursul în termenii unei „ierarhii de acte subordonate distribuite pe trei nivele”[3] :

1. Locu?iunea sau actul de a spune ceva
2. Ilocu?iunea sau ceea ce facem spunând ceva
3. Perlocu?iunea sau ceea ce facem prin spunerea a ceva.

Precum un discurs oral sau scris, textele culturale prezint? ?i ele aceste trei dimensiuni: locu?ionar? (limbaj verbal, pictur?, film, televiziune, practici sociale etc.), ilocu?ionar? (afirmare, indicare, interogare etc.) ?i una perlocu?ionar? (cultivare, formare spiritual? etc.)
Interpretarea trebuie s? fie o descriere comprehensiv(?) teologic?. Teologia de zi cu zi este credin?a în c?utarea în?elegerii nonreduc?ioniste. Interpetarea teologic? nu este o form? de interpretare printre altele, ci înseamn? „accesul la cel mai înalt nivel posibil de descriere” (p. 47). Abordarea propus? de Vanhoozer se sprijin? pe categoriile actelor verbale date de J.L. Austin în a sa How to do things with words, care pot ajuta la ob?inerea unor descrieri cuprinz?toare, non-reduc?ioniste a textului sau trendului cultural. Pe lâng? dimensiunile comunic?rii eviden?iate de Austin, grila care intr? în categoria unei „hermeneutici generale” a culturii î?i fundamenteaz? demersul interpretativ pe schema (1) autor-text-cititor. Fiecare lucru sau lume cultural? se discut? în func?ie de fiecare dintre cele trei instan?e. A doua schem? este cadrul teologic al (2) crea?iei-c?derii-r?scump?r?rii men?ionat deja. Aceasta este ceea ce Vanhoozer descrie ca fiind o „hermeneutic? special?” a culturii. De asemenea orice text cultural presupune, întocmai ca cel verbal în cazul hermeneuticii generale, (3) o lume în spatele textului (backgroundul autorului ?i preupozi?iile sale), o lume a textului propriu-zis (con?inut propozi?ional ?i form? retoric?) ?i o lume în fa?a textului (for?a lui ilocu?ionar?, de a invita, propune ?i încuraja aproprierea opticii implicite a textului; lumea op?iunilor mele vizazi de text). Pentru a ob?ine o descriere comprehensiv?, fiecare dintre cele trei dimensiuni trebuiesc discutate în detaliu. Cel mai bun mod de a surprinde textul cultural în toate dimensiunile lui este interoga?ia. O bun? interoga?ie îndreptat? asupra textului va releva lumile pe care le con?ine sau proiecteaz?. Cine a creat acest text cultural ?i de ce? Ce înseamn? el ?i cum semnific? el? Ce efect are asupra celor care îl primesc, folosesc sau consum?? Ce propune el? Ce lume caut? s? instituie?

Scris de Natan Mladin

[1] Vanhoozer, Kevin, What is Everyday Theology? How and why Christins should read culture?
[2] Tillich, Paul, Theology of Culture, OUP, 1959, p. 42, citat Vanhoozer, Kevin în Everyday Theology
[3] Ricoeur, Paul, Hermeneutics and the Human Sciences: Essays on Language, Action and Interpretation, CUP, 1981, citat de Vanhoozer, Kevin în Everyday theology

Oamenii, avocatii animalelor


Este un fapt îmbucur?tor c? ne preocup? comportamentul corect, fie ?i în ce prive?te raportarea noastr? la ni?te fiin?e precum animalele. Dup? câte se pare, o destul de mare parte din Elve?ia este suficient de preocupat? încât s? fac? posibil? organizarea unui referendum – ei vor s? hot?rasc? dac? animelele domestice au ori n-au dreptul la un avocat. Psihologic, referendumul are oarecare ?anse de reu?it?, mai ales dac? ne gândim c? oamenii care nu dau doi bani pe toat? harababura reprezent?rii animalelor în instan?? (?i care, dac? s-ar prezenta la referendum ar vota “nu”) nu se vor prezenta defel la votare. În cazul celor angaja?i sentimental îns?, iar în campanie se va pune f?r? îndoial? accent pe “sentimente”, prezen?a la vot va fi f?r? îndoial? superioar?. Dar nu despre rezultatul referendumului a? vrea eu s? vorbesc, ci despre oameni ?i animale.

Exist? f?r? îndoial?, atât în Elve?ia cât ?i în lume, o partid? care iube?te animalele. Nu de mult timp, am întâmpinat proteste serioase dup? ce pre?edintele Obama a omorât o musc?. În urm? cu dou? s?pt?mâni, la Viena au avut loc proteste împotriva unui experiment la care lua parte ?i Universitatea de Medicin? din Innsbruck, Austria. Experimentul consta în testarea reac?iei organismelor a 29 de porci în timpul unei avalan?e – de la producerea ei ?i pân? când porcii ar fi decedat. Faptul c? s-a explicat atât beneficiul unui astfel de experiment (care ar consta în stabilirea unor protocoale în salvarea oamenilor surprin?i la rândul lor în avalan?e) cât ?i c? porcii vor fi anestezia?i nu a ajutat la nimic. Protestele au continuat. Nu a? vrea s? acuz pe nimeni de o iubire exagerat? ?i nes?n?toas? fa?? de animale, a? putea îns? spune despre mul?i c? au o iubire inhibat? ?i nes?n?toas? fa?? de oameni. Ceea ce mi se pare îns? ciudat este faptul c? n-am auzit înc? niciun activist pentru drepturile animalelor care s? pledeze pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de leu. Ei pledeaz? doar pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de om ?i împotriva experimentelor pe porci ?i maimu?e. Acum, dac? nu pledeaz? pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de leu, dar pledeaz? pentru dreptul antilopei de a nu fi sfâ?iat? de om, respectiv pentru dreptul porcului de a nu parcticipa la experimente benefice omenirii, atunci se pare c? pledoaria lor nu este neap?rat pentru drepturile antilopei, ci împotriva ob?inerii vreunui beneficiu de c?tre oameni.

Continua pe blogul Big Bang