Ai un minut sa discutam?


Alergam ca niste nebuni, dintr-o parte in alata, fara sa realizam ca in jurul nostru sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Fiind cetateni intr-o comunitate globala, prestigiul alesilor pare sa fie mult mai important decat relatiile obisnuite pe care trebuie sa le dezvoltam atunci cand sustinem ca suntem membrii ai Bisericii lui Cristos. Ma intreb, in timp ce priviti asupra acestui editorial, cand a fost ultima oara cand ati vorbit cu o persoana din biserica dumneavoastra? Cand a fost ultima oara cand v-ati oprit din spectacolul supersitios pentru a ajuta un frate sau o sora care se lupta cu problemele unei generatii schimbatoare? Cand a fost ultima oara cand v-ati decis sa ajutati o persoana care este in cautarea mesajului pe care l-ati descoperit atunci cand cineva a impartasit cu dumneavoastra cel mai important mesaj existen in universul nostru (Evanghelia lui Cristos).

Deseori ma intreb care este motivul pentru care ne-am oprit din a investii in relatiile prieteniilor nostri (care sunt frati si surori in trupul lui Cristos)? Recenta carte, `Costul Uceniciei’ (de Dietrich Bohenfoer) este o carte perfecta pentru o genratatie atat de debusolata precum ceea in care ne regasim cu totii. Se pare ca o relatie autentica necesista persoane care sunt devotate, cu maxima atentie, persoanei Domnului Isus Cristos si inradacinati in Cuvantul vietii, adica Cuvantul lui Dumnezeu.

Pentru Pavel (in 2 Timotei) relatia acetuia cu tanraul Timotei a fost o relatie autentica, o relatie in care ambele persoane au investit nu doar in a se adanci in nemarginita cunoastere a Fiului lui Dumnezeu (Cristos), dar si in incurajarea fratilor care formau Biserica lui Crostos. In zilele noastre, tanjim neincetat dupa acest aspect relational pe care Pavel l-a avut fata de tanarul Timotei. Mai mult, saturatii fiind de esecurile pastoresti si de strigatele celor care tanjec dupa faima si celebritate, dorim sa marturisim aceasi intensitate relationala pe care Biserica din Tesalonic (1 Tes 1) a marturisit-o atunci cand a descoperit mesajul Evangheliei. Aceasta Biserica devenise un trofeu al dragostei fratesti, al iubirii nemarginite fata de cei pierduti, motivand ca urmare alte biserici. Mesjul Evangheliei a devenit mesajul acestora. Cristos! Cristos a fost mesajul acestei biserici antice, atat in relatile acestora cu Dumnezeu cat si fata de cei care venau sa se inchine in mijlocul acestora. Biserica din Tesalonic este o biserica obisnuita dar care detine cu un mesaj deosebit. Aceasta este definita unei biserici care doreste sa investeasca in membrii acesteia.

`Ai un minut sa discutam despre Cristos?` ar trebui sa fie intentia fiecarui crestin care sustine ca este un crestin adevarat. Daca nu avem timp sa impartasim ceea ce am invatat din Cuvantul lui Dumnezeu, ceea ce am experimentat prin aplicarea acestui Cuvant Sfant, ceea ce am marturisit in viata altora care traiesc in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu, atunci cred ca trebuie sa reconfiguram scopul pentru care sustinem ca suntem crestini sau urmasi ai lui Cristos.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu

Ai timp sa asculti?


Cand citesti Cuvantul lui Dumnezeu iti faci timp sa asculti vocea Lui sau alergi ca un nebun prin Scriptura doar pentru a memora anumite versete? Ai timp sa ii permiti lui Dumnezeu sa corecteze caracterul si atitudinea cu care vii inaintea Sa sau alergi ca un prost fara sa realizezi ca Dumnezeu este mult mai imprtant decat pretentiile tale? Il tratezi pe Dumnezeu precum tratezi orice alta carte sau alegi sa te opresti pentru a asculta vocea lui Dumnezeu?

Cand citesti Cuvantul lui Dumnezeu paseste dincolo de citirea unor versete. Citeste Cuvantul lui Dumnezeu,  alegand cu intelepciune, ca sa asculti  vocea Creatorului tau!

Scris de Cosmin Pascu

Rugaciunea condusa de scopuri


Petru, in Epistola sa, incuraja Biserica persecutata sa se roage intr-un mod neobisnuit si simplu. In timp ce acestia erau persecutati sub cunducerea nemilosului impart Nero, urmasii lui Cristos erau provocati sa aiba o atitudine de respect fata de cei asezati in autoritate. Nu doar atat, dar Petru le scrie-se acestora sa:

“Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” 2 Petru 1:5ff

Aceasta rugaciune ar trebui sa fie tinta oricarui crestin care este chemat sa traiasca pentru Cristos. Orice crestin care a fost chemat sa-l slujeasca pe Cristos in aceasta lume, trebuie sa isi modeleze viata acestuia cu scopuri si principii eterne.

O rugaciune biblica este o rugaciune condusa de scopuri biblice.

Scris de Cosmin Pascu
Imagine, Art Definition

Prietenia, dincolo de materialism


Intersectia relatiilor mondene a devenit una dintre cele mai complicate si delicate artere in etica crestina. A avea un priten adevarat a devenit un vis, si asta doatrita nepasarii noastre fata de cei din jur. `Salut… Ce mai faci? Salut…`, a devenit conversatia debusolata a unei generatii deja contropita de stupiditatea existenta in randurile celor care indraznesc sa se numeasca crestini si urmasi ai lui Cristos. BMV-ul sau mertan-ul au devenit obiectele definitoare intr-o relatia de prietenie. Daca nu ai ultimul obiect amplasat de panourile de publicitate, nu poti face parte din categoria celor care sunt in stare sa se debusoleze cu ultimele racnete de pe piata mondena. Materialsmul este conceptul devastator pentru orice generatie, insa prietenia adevarat nu se bazeaza pe idei Marxiste, ci pe principii biblice.

Atunci cand prietenia este definita de materialism este timpul sa ne departam de astfel de concepte. Prietenia adevarata are la baza o relatie si nu un obiect. O relatie obiectiva este superioara relatiei materiale. Nu cred ca trebuie sa ne axam foarte mult in domeniul relatiei materiale, deoarece consecintele acestor relatii devastatoare, le vedem in fiecare zi pe micul ecran.

Cand ne referim la relatia obiectiva, desigur ca ne gandim la doua concepte:

a) Dragostea lui Dumnezeu oferita fiecarui om prin persoana Domnului Isus Cristos
b) Dragostea noastra fata de prietenii nostri, care izvoraste din relatia noastra cu Cristos.

Aceste doua obiective ar trebuie sa ne directioneze atat mintea cat si inima spre o relatie autentica cu cei pe care ii iubim si pe cei care ii apreciem ca a fiind prieteni adevarati. Scopul pentru care dorim sa tanjim dupa o relatie reala se datoreaza relatiei noastre cu Cristos.

Orice persoane, trebuie sa fie constienta ca, atunci cand este interesata intr-o relatie de prietenie, responsabilitatea acesteia este de a se asigura ca prietenii adevarati sunt condusi de scopurile biblice ale Cuvantului lui Dumnezeu. Ce fel de prieteni ai? Care este etica acestora? Daca acestia sunt crestini, aspectul material nu ar trebui sa fie punctul central al unei relatii. Atunci cand observi ca punctul de pornire este aspectul material, trebuie sa ne asiguram ca corectam aceasta atitudine. Un crestin adevarat este in cautarea unei relati adevarate si nu in identificarea unui divertisment material. Alege-ti prietenii adevarati caci ei te vor pretuii!

Scris de Cosmin Pascu

Am uitat sa mai zambesc!


Cand eram copil zambeam ca un copil, alergam ca un copil dintr-o parte in alta. Alergarea mea era asemenatoarea cu ceea a unui vuiet puternic. Cand eram copil, radeam cu oameni din jur, insa cand am crescut mare am inceput sa ma tem de acestia. Cand eram copil, gandeam ca un copil, dar cand am crescut mare, cand am ajuns un om intelept, am uitat sa mai zambesc, am uitat sa mai gandesc. Lumea din jurul meu a uitat sa-si mai aduca aminte ca, undeva in calendarul copilariei, fiecare om zambea. Cand eram copil, lumea din biserica se uita la mine cu mandrie si blandete, astazi imi este teama sa mai privesc, caci din orice directie, fratii si surorile mele imi ofera zambetele invidiei si lacrimile uraciunii umane. Cand eram copil nu m-a gandeam nici odata ca voi fi urat, dar cand am crescut mare, am invatat ca dragostea adevartat este o dragoste costisitoare, o dragoste ce revarsa lacrimile adevarurilor etrne in mintea si inima disperata a omului care a uitat sa zambeasca.

Cand am crescut mare, am invatat ca adevarurile eterne sunt adevaruri biblicie. Cand am crescut mare, am descoperit ca Cristos, Omul si Dumnezeul Crucii, si-a dat viata pentru mine. Cand eram copil acceptam orice prostie, totusi cand am crescut mare, am inceput sa privesc, cu maxima atentie, la Crucea lui Cristos. Cand eram copil nu cunosteam nimic, dar cand am crescut mare, am inceput sa cunosc prima particula a infinitului, adica Cristos. Cand am ajuns la maturitate in Cristos, mi-am adus aminte ca am inceput sa zambesc celor din jur speranta eterna a Evangheliei lui Cristos. La crucea lui Cristos, in timp ce cresteam, am recapatat mesajul vietii in Cristos. Acolo am inteles ca a zambii celor din jur, nu este doar un zambet, ci o dragostea ce izvoraste din raul dragostei lui Cristos. A iubii cu adevarat, si nu doar ca un copil, inseamna a oferi oamenilor dragostea adevarat, aceea dragostea care plange cu lacrimiile durerii, dar care este capabil sa-si aduca aminte, ca dragostea adevarata, este o dragostea zambitoare.

Ai uitat sa mai zambesti? Zambeste!

Scris de Cosmin Pascu