Despre scrisul pe blog ca şi cale a muceniciei


Dup? o lung? perioad? în care am fost decis s?-mi curm definitiv obiceiul de a scrie pe blog, revin – ni?el cam tem?tor, ce-i drept – în spa?iul pe care acum câteva luni l-am p?r?sit cu profund? descump?nire – blogosfera. M?rturisesc c? chiar în momentul în care a?tern aceste rânduri îmi este greu s? enum?r cu limpezime motivele acestei reveniri. De ce, oare? Doar se spune c? scrisul ne organizeaz? gândirea, de?i a mea s-a vrut a fi blocat?… verbul cere un complement de agent, dar cititorul este rugat s?-mi ierte mu?enia acestui moment. My lips are sealed! Ah, dar ce mânc?rime simt în vârful degetelor… Nu, v? rog, nu insista?i dac? vre?i s? nu p?r?sesc ?i alte spa?ii în afar? de blogosfer?…

Deci ar trebui ca încercând s? exprim ra?iunile întoarcerii, acestea s? mi se cristalizeze ?i mie. Da! Cred c? l-am g?sit chiar pe cel de la temelie: CITITORII. Cititorii? Care cititori? Cei pe care îi dezam?geam scriind câte o postare pe lun? ?i aceea banal?? Cei care au încetat s? mai acceseze aceast? pagin? din momentul în care le-am spus c? eu însumi nu mai vreau s? ?tiu de ea? Sau poate cei care, piti?i în desi?ul încâlcit al convingerilor lor asprite de usc?ciune, fixeaz? atent înaintarea cuvintelor mele nep?s?toare fa?? de agilele feline ce pândesc “în încordare”?

Continua pe blogul lui Ciprian Terinte

Atentie slujitori: Dumnezeu nu se lasa batjocorit


Dup? ce a interpretat cu credincio?ie visul, Daniel l-a îndemnat pe monarhul cel îngâmfat s? se poc?iasc? ?i s? se întoarc? la Dumnezeu ca printr-o via?? curat? s? îndep?rteze nenorocirea care-l amenin?a. “De aceea, împ?rate”, l-a rugat proorocul, “plac?-?i sfatul meu! Pune cap?t p?catelor tale, ?i tr?ie?te în neprih?nire, rupe-o cu nelegiuirile tale, ?i ai mil? de cei nenoroci?i, ?i poate c? ?i se va prelungi fericirea!”

Pentru o vreme impresia avertiz?rii ?i sfatul proorocului au fost puternice asupra lui Nebucadne?ar; dar inima care nu este schimbat? prin harul lui Dumnezeu pierde repede impresiile Duhului Sfânt. Îng?duin?a de sine ?i ambi?ia nu fuseser? eradicate din inima împ?ratului, iar mai târziu aceste tr?s?turi au ap?rut iar??i. În ciuda îndrum?rilor date cu atâta îndurare ?i a avertiz?rilor cu privire la experien?a trecut?, Nebucadne?ar a îng?duit iar??i ca spiritul de invidie împotriva împ?r??iilor care aveau s? urmeze, s?-l ia în st?pânire. Conducerea lui, care pân? atunci fusese într-o mare m?sur? dreapt? ?i îng?duitoare, a devenit ap?s?toare. Împietrindu-?i inima, a folosit capacit??ile date de Dumnezeu pentru prosl?virea de sine în?l?ându-se mai presus de Dumnezeu care-i d?duse via?a ?i puterea.

Timp de luni de zile judecata lui Dumnezeu a întârziat. Dar în loc s? fie condus la poc?in?? prin aceast? îng?duin??, împ?ratul a dat frâu liber mândriei pân? acolo încât a pierdut încrederea în interpretarea visului ?i ?i-a dispre?uit anii lui de mai înainte.

La un an dup? ce a primit avertizarea, Nebucadne?ar, plimbându-se în palatul lui ?i cugetând cu mândrie la puterea lui de conduc?tor, cât ?i la reu?itele lui de constructor, a exclamat: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ?edere împ?r?teasc?, prin puterea bog??iei mele ?i spre slava m?re?iei mele?”

Chiar când trufia îngâmfat? era înc? pe buzele împ?ratului, un glas din cer a f?cut cunoscut c? timpul de judecat? rânduit de Dumnezeu venise. În auzul lui s-a auzit hot?rârea lui Iehova: “Afl?, împ?rate Nebucadne?ar, c? ?i s-a luat împ?r??ia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, ?i vei locui la un loc cu fiarele câmpului; î?i vor da s? m?nânci iarb? ca la boi, ?i vor trece peste tine ?apte vremi, pân? vei recunoa?te c? Cel Prea Înalt st?pâne?te peste împ?r??ia oamenilor ?i c? o d? cui vrea”.

Într-o clip? ra?iunea pe care Dumnezeu i-o d?duse i-a fost luat?; judecata pe care împ?ratul o socotea des?vâr?it?, în?elepciunea cu care se mândrea i-au fost luate, iar acela care odinioar? fusese un conduc?tor puternic, a devenit un maniac. Mâna lui nu mai putea ?ine sceptrul. Soliile de avertizare nu fuseser? luate în seam?; acum, lipsit de puterea pe care Creatorul i-o d?duse ?i alungat dintre oameni, Nebucadne?ar “a mâncat iarb? ca boii, trupul i-a fost udat cu roua cerului, pân? i-a crescut p?rul ca penele vulturului ?i unghiile ca ghearele p?s?rilor”.

Timp de ?apte ani, Nebucadne?ar a fost o uimire pentru supu?ii lui; timp de ?apte ani a fost umilit înaintea lumii întregi. Apoi judecata i-a fost reabilitat?, ?i ridicându-?i ochii în umilin?? c?tre Dumnezeul cerului a recunoscut mâna divin? în pedepsirea lui. Într-o proclama?ie public? ?i-a recunoscut vinov??ia ?i mila cea mare a lui Dumnezeu în vindecarea lui. “Dup? trecerea vremii sorocite”, a declarat el, “eu, Nebucadne?ar, am ridicat ochii spre cer, ?i mi-a venit iar??i mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am l?udat ?i sl?vit pe Cel ce tr?ie?te ve?nic, Acela a c?rui st?pânire este ve?nic?, ?i a c?rui împ?r??ie d?inuie?te din neam în neam. To?i locuitorii p?mântului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor ?i cu locuitorii p?mântului, ?i nimeni nu poate s? stea împotriva mâniei Lui, nici s?-l zic?: ‘Ce faci?’

În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; ?i slava împ?r??iei mele, m?re?ia ?i str?lucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii ?i mai marii mei din nou m-au c?utat; am fost pus iar??i peste împ?r??ia mea, ?i puterea mea a crescut”.

Monarhul atât de mândru odinioar? a devenit copilul umil al lui Dumnezeu; conduc?torul tiran ?i arogant a devenit un împ?rat în?elept ?i îndur?tor. Acela care sfidase ?i hulise pe Dumnezeul cerului, a recunoscut acum puterea Celui Prea Înalt ?i cu seriozitate a c?utat s? promoveze temerea de Iehova ?i fericirea supu?ilor lui. Sub mustrarea Aceluia care este Împ?ratul împ?ra?ilor ?i Domnul domnilor, Nebucadne?ar a înv??at în cele din urm?, lec?ia pe care to?i conduc?torii trebuie s? o înve?e, ?i anume c? adev?rata m?re?ie const? într-o bun?tate adev?rat?. L-a recunoscut pe Iehova ca Dumnezeul cel viu, zicând: “Acum eu, Nebucadne?ar, laud, înal? ?i sl?vesc pe împ?ratul cerurilor, c?ci toate lucr?rile Lui sunt adev?rate, ?i El poate s? smereasc? pe cei ce umbl? cu mândrie”.

Planul lui Dumnezeu ca cea mai mare împ?r??ie a lumii s? dea pe fa?? lauda Sa a fost împlinit. Aceast? proclama?ie public? în care Nebucadne?ar a recunoscut mila, bun?tatea ?i autoritatea lui Dumnezeu a fost ultimul act al vie?ii lui raportat în istoria sfânt?.

Scris de Alexandru I.

Vezi blogul autorului.

Turcia- o imensa provocare – scrie Daniel Bujenita


Protoistoria ne duce în perioada men?ionat? în cartea Genezei, care prezint? detalii despre teritoriul Turciei de azi:

– aici a fost parte din gr?dina Edenului (Tigru ?i Eufrat).

– aici a coborât Noe cu familia dup? potop (muntele Ararat).

– tot de pe aici, Avraam a fost chemat s? plece în Canaan (Urfa).

Istoria Bisericii, deasemeni este starns legat? de teritoriul Turciei de azi:

– aici a fost prima Biseric? Misionar? (Antakya)

– pe acest teritoriu au fost cele 7 Biserici prezentate în cartea Apocalipsa.

Sunt câteva zile, de cand sunt în Istanbul, vechiul Constantinopol, capitala imperiului Bizantin. Un ora? care se îndinde pe dou? continente cu o poula?ie de 12 milioane de locuitori oficial, de?i, se estimeas? ca sunt în jur de 20 de milioane. Dac? ?inem cont c? întreaga ?ar? are aproximativ 75 de milioane de locuituri, este u?or de observat c? un procent semnificativ din popula?ie ??rii se afl? în Istanbul.

Nu scriu de pe o plaj? a Turciei, stând la relaxare, sau din alt loc frumos din aceasta ?ar?, care merit? vizitat?. Scriu de aici, de unde provoc?rile sunt imense pentru noi cre?tinii.

A?a cum am notat, câteva zile în urm?, Turcia este ?ara cea mai putin evanghelizat?, chiar dac? secole la rând a fost zona cu cei mai mul?i cre?tini. O ?ar? Islamic?, care are nevoie de Isus Hristos, ?tiind c? nu exist? mântuire în nici un alt nume, iar aici cei mai multi sunt departe de Adevar. Provocarea pe care Turcia o aduce, se accentuaz?, când realizezi ca sunt aproximativ 3.000 de cre?tini în toata ?ara.

Nu pot s? spun c? am f?cut ceva mare? de când sunt aici, dar ?tiu c?, zeci ?i sute de oameni cu care am intrat în contact, au putut afla despre Isus Hristos. Am fost provocat ?i de slujirea pe care o fac aici cei de la BCC, http://www.bccturkey.org/ ?i la care am fost parte. S? împachetezi ?i s? expediezi, Biblii ?i materiale cre?tine pentru sute de oameni.

Este nevoie de rug?ciune pentru Turcia:

– ca flac?ra Evangheliei care a ars în primiul mileniu s? se reaprind?, iar Turcia s? devin? o ?ar? cre?tin?.

– ca mi?c?rile ce urm?resc o restric?ionare a libert??ilor religioase s? fie împiedicate.

– pentru pre?edintele, guvernul ?i parlamentul Turciei, ca Dumnezeu s? le dea în?elepciune s? promoveze legi impar?iele.

– ca tensiunea ?i ura care, de cateva zile este între Turcia si Israel s? nu se intesifice ci s? fie rezolvat? cu pace.

– pentru mass-media din aceast? ?ar?, care transmite informa?ii neadev?rate ?i tenden?ioase despre cre?tini. Acest fapt însp?imânt? popula?ia ?i-i opre?te pe cre?tini s?-?i m?rturiseasc? credin?a, de teama pedepselor la care ar putea fi supu?i. Deasemeni rugati-v? pentru televiziunile ?i radiourile cre?tine din aceast? ?ar?, s? fie folosite de Dumnezeu si mai mult pentru ca oameni de aici s? aud? despre Domnul Isus Hristos.

Continua pe plogul lui Daniel Bujenita

Povestea Echipei de Valentina Sidea


“A fost odata o echipa formata din patru persoane: FIECARE, CINEVA, ORICINE SI NIMENI.

Intr-o zi era de rezolvat o problema foarte importanta si urgenta. FIECARE a fost sigur ca CINEVA o va face. ORICINE ar fi putut sa o faca, dar NIMENI nu a facut-o. CINEVA s-a suparat rau de tot pentru ca era ceva ce FIECARE ar fi putut sa o faca. FIECARE s-a gandit ca ORICINE o va face dar NIMENI nu si-a dat seama ca FIECARE n-o s-o faca daca nu-i spune CINEVA .

In final, FIECARE a dat vina pe CINEVA cand NIMENI n-a facut ceva ce ORICINE ar fi putut face.

Iar problema, problema cea importanta si urgenta a ramas mai departe nerezolvata daca nu cumva o mai fi la fel si astazi !!!”

Dumnezeu, in maretia Sa, ne-a creat pe fiecare dintre noi unici, nu exista pe acest pamant doua persoane identice, a pus in fiecare dintre noi ceva cu totul special si fiecare dintre noi are un talent al sau pe care Dumnezeu L-a pus acolo, de aceea El asteapta sa-L folosim spre gloria Lui, El doreste sa ne facem noi partea noastra si sa nu asteptam ca altcineva sa faca acest lucru.

Descopera-ti talentul pus de Dumnezeu in tine si practica-l spre slava Lui.

Scris de Valentina Sidea

O viata mai buna cu Adi Gliga – TVR Cluj


O viata mai buna este un interviu prezentat la TVR Cluj cu Adi Gliga, artistul renumit al crestinilor Romani. Dincolo de prestigul autorului este viata acestuia, adica Adi copilul suferintei. TVR Cluj ne invita prin acest interviu sa patrundem in viata artistului. Atentie, evenimentele descrise in acest interviu sunt socante!

Va invit sa vizionati interviul `O viata mai buna`.