Invierea pe care unii n-au cunoscut-o


Încercând s?-L prezint pe Isus înviat, într-una din zile, un profesor respectabil din ora?ul meu m-a apostrofat în mijlocul d?sc?limii: „Domnule, dumneata e?ti un om de cultur?, cum po?i s? crezi în legende !?”. Apropos, a fost învierea Lui un mit? Evenimentul cel mai de pre? al omenirii s? fie o fars?? A fost Isus o legend?? Îl cunoa?tem noi pe Cel de la na?terea c?ruia s-a desp?r?it istoria în dou?? Pe Cel în Numele c?ruia cerem binecuvântare, cerem vindecare, cerem mil? ?i-ndurare? În Numele c?ruia întind mâna cer?etorii, suntem boteza?i ?i cununa?i, ni se face slujba la cimitir? Îl cunoa?tem pe Acela despre care s-au scris cele mai multe c?r?i ?i s-au compus cele mai multe imnuri din întrega civiliza?ie? Pe singura Persoan? de sub ceruri „în Numele c?ruia putem fi mântui?i” (F.A. 4:12) ?

În diminea?a învierii, Maria Magdalena L-a-ntâlnit pe Domnul Isus, dar nu L-a cunoscut. „A crezut c? e gr?dinarul”. În dup? amiaza acelea?i zile, doi dintre ucenicii S?i care se refugiau la Emaus, s-au întâlnit pe drum cu Cel Înviat. Au mers câteva mile cu El ?i nu L-au cunoscut. „Pentru c? ochii lor erau împiedica?i s?-L cunoasc?”. Cu trei zile în urm?, evreii, pu?i în fa?a celei mai importante alegeri din istorie (între Isus ?i Baraba), nu-L cunoscuser? pe Împ?ratul lor. Preo?ii ?i c?rturarii, saducheii ?i fariseii, nu L-au cunoscut pe Mesia. ?i, au hot?rât s?-L r?stigneasc? pe-o cruce. Acolo I-au b?tut piroane în mâini, I-au pus o cunun? de spini pe cap, I-au str?puns coasta c-o suli??. ?i toate acestea pentru c? Isus „a venit la ai S?i, ?i ai S?i nu L-au primit”. În aceea?i diminea?? în care ucenicii au plecat speria?i de la mormânt, l?sând-o acolo pe Maria cu ochii plini de lacrimi, îngrozi?i de vestea pe care î?i doreau din toat? inima s? n-o fi auzit, marii preo?i ?i fariseii au hot?rât s? însceneze o minciun? colosal? prin care s? justifice mormântul gol: “Isus n-a înviat, I-au furat trupul ucenicii”(Matei 28:13) !

Învierea, aceast? „dovedire” a Lui Hristos c? este Dumnezeu (Rom. 1:4), este ceea ce-L separ? pe Domnul Isus de orice pretin?i mântuitori ai lumii. „Nu evangheliile explic? învierea din mor?i a lui Hristos, ci aceasta (învierea) le explic? pe ele” (John S. Whale). C?ci, credin?a cre?tin? începe ?i continu? de la mormântul gol. Toat? istoria s-a îndreptat într-acolo ?i se deruleaz? de acolo. De la mormântul Lui, unde a treia zi de la r?stignire Dumnezeu a ar?tat omenirii c? Isus din Nazaret este Fiul S?u, prin faptul c? „L-a înviat din mor?i”(F.A. 13:30). Acolo, unde Dumnezeu a contrazis diavolul ?i pe omul p?c?tos, care dup? ce-L r?stignise pe Domnul vie?ii, I-au sigilat mormântul s? nu evadeze! Dar „piatra de la intrarea în mormânt nu a fost decât o f?râm? de nisip pentru Stânca Veacurilor aflat? în?untru !” (Fred Beck). C?ci, Preaiubitului Lui Dumnezeu „nu i-a fost îng?duit s? vad? putrezirea” (Ps. 16:10). „El nu a oprit r?stignirea. A înviat din mor?i” (Dorothy Sayers). Învierea din mor?i pare mai degrab? s? creeze dificult??i credin?ei decât s-o-ncurajeze. ?i totu?i, este evenimentul care constituie cea mai mare piedic? în calea neg?rii ?i nimicirii credin?ei cre?tine. A fost subiectul central al propov?duirii lui Pavel, al apostolilor ?i-al martirilor, este secretul cre?terii miraculoase a bisericii primare, este for?a mobilizatoare a r?spândirii Evangheliei pe întregul p?mânt. Datorit? învierii, Biserica d?inuie?te, persist? în timp ?i înc? se r?spânde?te. Este vie, pentru c? Hristos este viu !

Continua pe resursecrestine.ro

Cristos a inviat!


Cristos a inviat!

Va uram tuturor sarbatatori fericite alaturi de Cel care a trecut de la moarte la viata. Fie ca mesajul Evangheliei Domnului Isus Cristos sa locuiasca in inimiile celor care cred in mesajul invierii Sale.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu

Maria se duce cu pasul gr?bit
s? vad? mormântu-n gr?din?,
s? vad? pe Domnul ce-atât l-a iubit,
pe Cel ce-a iertat a ei vin?.

,,O piatr? atâta de mare ?i grea
opre?te intrarea-n mormânt.
?i oare cine-ar putea s? o dea
la o parte s?-l v?d pe Cel Sfânt?”

Ajunge-n gr?din?. R?mâne uimit?:
mormântul e gol… pe Domnul l-au dus!
Începe s? plâng?. Adânc e mâhnit?.
,,Gr?dinarule, spune-mi, unde l-ai pus?”

Deodat? Isus îi apare în fa??
?i-o strig? pe nume:,,Marie!”.
?i-acum ea alearg? cu vestea m?rea??
o lume întreag? s? ?tie:

,,Bucura?i-v? dar, Isus este viu!
Chiar eu l-am v?zut în gr?din?!
Spune?i mai departe la cei ce nu ?tiu
c? moartea nu poate s?-l ?in?!”

Scris de Renata ProdanSursa: www.resursecrestine.ro/

Scurt metraj despre Paşte


Moartea ?i învierea lui Hristos sunt adev?ruri fundamentale pentru cre?tinism ?i imposibil de cl?tinat cu argumente sau teorii profane. Fiecare am putea argumenta în felul nostru credin?a sau importan?a acestor fundamente. Spun credin?a pentru c? e nevoie de o aruncaredin ra?ionamentul uman în ra?ionamentul Divin, superior. Pentru a fiap?i de cunoa?tere avem nevoie de revela?ia ra?iunii Divine. Natura noastr? are limit?ri ra?ionale, pentru c? se desprinde doar ca partedin ra?iunea lui Dumnezeu (cea Absolut?) ?i astfel este dependent? de aceasta, deci suntem nevoi?i s? alergam pe o pista a credin?ei, s? ne încredem (pentru început m?car) în acele fapte relatate de martorii prezen?i ai vremii ?i de însu?i Hristos.

De?i moartea ?i învierea sunt lucruri de baz?, în jurul c?rora existen?a cre?tinismului penduleaz? sau se bazeaz?, omenirea alege s? se lase p?calita u?or de tradi?ii pompoase din care se pierde esen?ialul, sacrul. Astfel, Pa?tele devine un motiv de haos alimentar, de be?ie ?i”voie bun?”, cu u?oare închin?ri teatrale care iau lumina fizica în adorarea celei ve?nice, cu oameni care se vor buni în exterior, dar mîndri zei p?gâni în inimi. Actul mor?ii ?i al învierii este profanat de lucruri p?gâne sau cu iz p?gân în dorin?a de a colora în ro?u pletoric via?a fals?. Se pierde suflul primordial al s?rb?torii (“pomenirea”scopului mor?ii ?i învierii Mântuitorului). Este vorba de patosul care trebuie sa fie pus în dorin?a umanit??ii de a deveni una cu Dumnezeul mort ?i înviat.

Se pierde mult din r?zboiul spiritual pentru c? s?rb?torim carnea ?i nuduhul. Uit?m s? murim cu El pe Golgota, dar înviem mereu pentru pofte, ura, diabolic. E tragic c? am f?cut din fundamentalul absolut scuza proast? de a c?dea iar??i în laic ?i desacralizare. Diavolul înc? r?cne?te, de?i nu e leu, pentru c? ?tie ce putere are sângele Divin; r?cne?te în forme fade sau scârnave dorind s? ne fure Hristosul. Nu îl poate fura de a fi, dar ne amestec? mintea cu impurit??i care ne rup? pe noi de Absolut, de fundamental. S?rb?torim Pa?tele, dar nu moartea ?i învierea lui Hristos. Ne d?m cu totul s?rb?torii, dar nu Lui. Îl crucific?m în fiecare an în s?rb?tori, ?i în noi zilnic. Uit?m îns?, c? învierea Lui înseamn? moartea eu-lui nostru, uit?m c? înseamn? devenirea noastr? din fiin?e cu libertate aruncat? în p?cat în fiin?e libere în Hristos, libere s? dea via??.

Continua pe vaxaly.blogspot.com