Am uitat sa mai zambesc!


Cand eram copil zambeam ca un copil, alergam ca un copil dintr-o parte in alta. Alergarea mea era asemenatoarea cu ceea a unui vuiet puternic. Cand eram copil, radeam cu oameni din jur, insa cand am crescut mare am inceput sa ma tem de acestia. Cand eram copil, gandeam ca un copil, dar cand am crescut mare, cand am ajuns un om intelept, am uitat sa mai zambesc, am uitat sa mai gandesc. Lumea din jurul meu a uitat sa-si mai aduca aminte ca, undeva in calendarul copilariei, fiecare om zambea. Cand eram copil, lumea din biserica se uita la mine cu mandrie si blandete, astazi imi este teama sa mai privesc, caci din orice directie, fratii si surorile mele imi ofera zambetele invidiei si lacrimile uraciunii umane. Cand eram copil nu m-a gandeam nici odata ca voi fi urat, dar cand am crescut mare, am invatat ca dragostea adevartat este o dragoste costisitoare, o dragoste ce revarsa lacrimile adevarurilor etrne in mintea si inima disperata a omului care a uitat sa zambeasca.

Cand am crescut mare, am invatat ca adevarurile eterne sunt adevaruri biblicie. Cand am crescut mare, am descoperit ca Cristos, Omul si Dumnezeul Crucii, si-a dat viata pentru mine. Cand eram copil acceptam orice prostie, totusi cand am crescut mare, am inceput sa privesc, cu maxima atentie, la Crucea lui Cristos. Cand eram copil nu cunosteam nimic, dar cand am crescut mare, am inceput sa cunosc prima particula a infinitului, adica Cristos. Cand am ajuns la maturitate in Cristos, mi-am adus aminte ca am inceput sa zambesc celor din jur speranta eterna a Evangheliei lui Cristos. La crucea lui Cristos, in timp ce cresteam, am recapatat mesajul vietii in Cristos. Acolo am inteles ca a zambii celor din jur, nu este doar un zambet, ci o dragostea ce izvoraste din raul dragostei lui Cristos. A iubii cu adevarat, si nu doar ca un copil, inseamna a oferi oamenilor dragostea adevarat, aceea dragostea care plange cu lacrimiile durerii, dar care este capabil sa-si aduca aminte, ca dragostea adevarata, este o dragostea zambitoare.

Ai uitat sa mai zambesti? Zambeste!

Scris de Cosmin Pascu

Romania, un pas mai aproape de DICTATURA


CSAT decretează mass-media drept ameninţare pentru stat

În perioada cea mai neagră a istoriei româneşti a ultimelor decenii, Consiliul Superior de Apărare a Ţării emite un document care, la prima vedere, s-ar adresa doar instituţiilor de forţă – Strategia Naţională de Apărare (SNAp). Cu un cuvânt înainte semnat de Traian Băsescu, documentul “reprezintă un instrument de lucru prin intermediul căruia, plecând de la nevoia apărării ţării, a intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale de securitate, se gestionează riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile”.

Documentul mai precizează programatic că: “SNAp expune căi şi modalităţi specifice de gestionare a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, constituind baza şi punctul de plecare pentru elaborarea strategiilor sectoriale de răspuns”. Aşadar, este clar că instituţiile de forţă ale statului reprezentate în Comunitatea de Informaţii (serviciile secrete, adică) au o sarcină concretă pentru a elabora cerinţele Strategiei sectoriale.

Între riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi – care îşi găsesc firesc locul într-un asemenea document – apare pentru prima dată într-un document oficial într-o ţară NATO o precizare stupefiantă despre presa din România. Astfel, la capitolul 6, subcapitol 6.2, după crima organizată, ca vulnerabilitate este definit “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora; presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje economice”.

Formularea imprecisă, larg interpretabilă, are menirea să introducă în instituţiile de media frica, teroarea de a nu deveni un inamic al siguranţei naţionale. Odată pericolul loca­lizat – presa -, el trebuie combătut, izolat, anihilat, conform “strategiei”. Deci nu guvernarea execrabilă este pericolul la adresa siguranţei cetăţeanului, destabilizatoare sunt nu să­răcirea deliberată, ghilotinarea pensiilor, cu aviz de la Cotroceni, ci informaţiile “false” ale presei, care dezvăluie jaful programat al banului public, gestiunea frauduloasă, îm­bogăţirea neruşinată a politicienilor.

Sursa, Jurnalul National

Ma gandeam la visele mele



Ma gandeam la visele mele. La Visele lui Dumnezeu cu mine. Am o multime… si sunt unele care imi fac inima sa vibreze atunci cand ma gandesc la ele, dar am si o multime de temeri legate de tot ce visez. Vad o multime de obstacole si descurajari si atunci, inima mea parca incepe sa dea inapoi. Da, nu ma simt destul de inalta pentru visele mele. Sau mi-e frica ca visez singura…ca Dumnezeu nu e in visele mele si ca ma amagesc ca voi putea face vreodata mai mult. Oare asa sa fie? Asa ar trebui sa imi traiesc viata aceasta? Gasindu-mi scuze rationale pentru a nu lupta, pentru a fi comfortabila dar nefericita? Nu stiu cum esti tu, dar daca asa e, atunci mi s-ar parea trista viata aceasta chiar daca ar fi comoda….Max Lucado zicea ca “visul zilei de maine este curajul zilei de azi” si asa parca m-am trezit!!! Da, vreau sa lupt pentru ce visez! Stiu ca multe din visele mele trebuie slefuite si cioplite de Dumnezeu si nu-mi doresc sa visez ceva care sa nu vina din inima Lui! Dar nu mai vreau sa imi gasesc scuze,  nici macar sa imbrac o modestie falsa in care ma cred buna de nimic si astept sa primesc incruajari peste incurajari,  hranindu-ma tot cu lapte….  Stiu ca Dumnezeu viseaza cu mine! Stiu ca Dumnezeu viseaza cu tine si are planuri mari cu tine! Oare cand o sa ne dam drumul pe deplin in mainile Lui si o sa riscam totul pentru inima Lui? Cand o sa invatm sa ne incredem in ce spune El despre noi si nu in ce cred cei din jur sau spun ca suntem? Cred ca de atatea ori ne purtam ca niste oameni invinsi inainte sa mergem la razboi,  suntem lasi pentru ca nu suntem gata sa platim pretul. Sigur ca visam sa facem misiune,  sa evanghelizam, poate sa ii ajutam pe orfani si sa deschidem o fundatie sau sa scriem carti si sa organizam conferinte, sau poate vrem o situatie materiala buna, o casa deschsa si o masa calda pentru cei care nu isi pot permite, sau poate vrem sa incepem sa traim o viata sanatoasa si sa il respecatam pe Dumnezeu prin asta. Sunt sigura ca visam lucruri mari.Si daca nu o spunem cu voce tare, stiu ca in inima fiecaruia dintre noi zace ceva mai profund. Nu cred ca ne putem masura visele intre noi.Am fost creati diferit si Dumnezeu nu se asteapta sa visam la fel, cred ca asta e si farmecul Lui.Nici nu ne vrea la fel, nici nu cred ca vrea ca toti sa il iubim in acelasi fel.E atat de complex Dumnezeu, incat tot ce isi doreste de la noi e sa facem cel mai bine, ceea ce putem face cel mai bine, nu ne cheama decat sa fim noi.Dar nu palnurile mari ne impiedica sa ne traim visele. E asa fain sa te gandesti la lucrurile mari pe care le poti face pentru Dumnezeu. Lucrurile marunte si mici care trebuie sa le facem azi ne impiedica cel mai adesea sa traim la inaltimea chemarii Lui si a iubirii Lui pentru noi. Lucrurile mici si lucrurile de inceput conteaza si ii plac asa de mult lui Dumnezeu incat El le transforma in lucruri puternice. Da, lucruri facute la inceput cu stangacie dar cu o inima predata fac toata diferenta!Nu stiu care sunt lucrurile din viata ta care te tin in loc, dar poate ca e timpul ca azi sa realizezi ca e timpul sa visezi altfel! Poate trebuie sa ajuti o persoana pe care nu iti face placere sa o ajuti ca sa inveti sa ai o inima de slujitor,sau poate ca trebuie sa incepi sa mergi la scoala mai des chiar daca nu-ti face placere sau pana sa ajungi misionar trebuie sa ii spui colegului tau despre viata noua pe care tu o traiesti, sau poate trebuie sa incepi sa alergi seara si sa incerci sa-ti dormi noptile. Tu stii! Invata sa visezi cu Dumnezeu si sa dai tot ce ai mai bun din tine pentru El traind fiecare lucru banal in lumina bunatatii Lui. Lasa-l pe Dumnezu sa viseze prin tine si bucura-te de calatorie!

Scris de Cosmina Stiopu – pentru FEST

Vieti Transformate: Interviu cu Beni Isaincu


Talentul unui om credincios nu este in ceea ce acesta pretinde sau in aroganta cu care doreste sa-i convinga pe altii. Un om talentat este un om recunoscator fata de darul si de talentul cu care a fost inzestrat de Dumnezeu. Beni Isaincu, un tanar bland, onest si atat de autentic, ne ajuta sa patrundem dincolo de iluzile lumii. El ne aduce in prezenta Creatorului.