Eu sunt Imparat

Continuam studiile noastre pentru Saptamana Patimilor cu un studiu din Ioan 18:37, ca si continuare a articolului denumit ‘Ce este adevarul’, scris pe bisericata.com cu cateva zile in urma. In acest articol doresc sa descoperim scopul venirii Domnului Isus si motivul pentru care El trebuie sa fie crucificat. Aceste aspecte nu au fost ignorate in articolul mentionat mai sus, dar am ales sa tratam acest subiect separat.

1. Eu sunt Imparat, pentru aceasta m-am nascut.

Nu stiu cat de indraznet ar fi cand cineva ar sustine ca s-a nascut pentru a fi imparat. Nu stiu cum ar reactiona Regina Angliei daca as merge si i-as spune ca m-am nascut pentru a fi regele Angliei, desi ea este Regina acestui Regat. Cu siguranta ar rade de mine. Mai mult de atat, cred ca comentarile mele vor fi supuse unei investigatii serioase, din care, ar trebui sa dovedesc ca ceea ce am afirmat este adevarat. Desigur ca afirmatile mele vor fi demolate, deorece Cosmin Pascu este un om obisnuit si nu un imparat. Totusi, nu acelasi lucru se poate spune despre Cristos. El este Imparatul asteptat, nu ne-aparat de om, ci mai cu pregadere, Cristos este Imparatul ales de Dumnezeu. El s-a nascut pentru a fi Imparat. Astfel putem spune ca Cristos este Imparatul lui Dumnezeu. Asta dorea sa comunice Cristos lui Pilat, insa Pilat nu a inteles. Pilat nu este inca constient de acest adevar suprem: Cristos este Imparatul ales de Dumnezeu.

Ce este adevarul?

Sarcasmul si ironia unui roman, care nici atunci cand detinea puterea disponibila, nu a fost in stare sa reflecte adevarata semnificatie fata de asa numitului inculpat ciudat, `Adevarul`. Unii teologi au inteles gresit punctul de vedere prezentat de Evanghelistul Ioan (cap.18), pana acolo incat Pilat a ajuns sa fie cunoscut ca fiind un personaj favorit datorita investigatiei sale inaintea Celui care marturisise ca nu este doar un imparat, dar si Dumnezeu.

Traiesc ca si cum nu as exista

In ultimii ani am lucrat cu sute de tineri care se lupta cu mii de probleme. De la sex si pana la aceea relatie personala cu Dumezeu, fiecare tanar se confrunta – nu doar cu provocariile adolescentei, dar si cu ani perioadei post-adolescente. Aceasta tranzitie este cunoscuta sub denumirea de explorare si rebeliune, de descoperire si stabilitate. Totusi, desi observam o traiectorie foarte interesanta, pentru tineri aceasta perioada este extrem de cruciala, deorece, din aceasta pozitie, fiecare tanar va incepe sa-si consolideze intreaga viata. Mai jos vom prezenta cateva din etapele acestei tranzitii dificile pentru cei care sunt coplesiti de viata de zi cu zi.

Ce vom face cu Isus?

Saptamana Patimilor ne ofera posibilitatea de a reflecta spre trecut. Mai cu precadere, spre Cristos Cel care spunea despre El insusi ca este fiul lui Dumnezeu, si care, cu convingere afirma ca este Dumnezeu. Cu siguranta ca aceasta convingere a fost unul din motivele pentru care a fost crucificat, insa un alt motiv credibil se afla in Ioan 11:47-54, unde Evanghelistul Ioan doreste sa scoata la suprafata seriozitatea acestui caz documentat si inregistrat pe paginile istoriei. In cele ce urmeaza as dori sa privim asupra unor pasi extrem de importanti pentru cei interesati sa predice (si nu numai) acest pasaj in Sapatamana Patimilor.

1. De ce face Omul acesta minuni?

Problema majora a acestui pasaj se intensifica atunci cand – preotii mai de seama si farisei – erau gelosi ca Cristos avea autoritatea necesara de a vindeca si de a face minuni. Observam acest lucru in versetul 47. In aceasta instanta, identificam dorinta unei hotarari impotriva lui Cristos, insa pentru acesti preoti si farisei era extrem de dificil, ca acestia sa il acuze pe Isus de anumite infractiuni, deoarece era nevinovat. Decizia de a aduna Sinedrul a fost efectuata pentru a se hotar cum sa-l opreasca pe Isus din a mai face minuni. Dilema acestor doua grupari era ca oameni il credeau pe Cristos si nu pe ei. Pericolul pentru crestinul arogant este ca acesta poate repeta aceasi actiune impotriva aceluiasi Domn. De aceea, ca si crestini trebuie sa avem mare grija la modul in care punem in practica teologia si etica acesteia in lumea in care suntem chemati sa-I slujim lui Cristos. Trebuie sa ne asiguram ca nu ii oprim pe oameni sa vina inaintea Mantuitoruluim, si asta doar pentru a ne asigura ca pastram sub conducerea noastra o turma de oi asupra caruia impunem un sistem dictatorial sau liberal omenesc.

Credinta care nu ucide

Trecutul si prezentul, atunci cand privim in jurul nostru, ne sjuta sa reflectam asupra anilor si asupra saptamanilor traiti. In trecut am marturist cum credinta unor oameni i-au condus pe acestia sa comita cele mai dezastroase incidente din istoria Crestinismului Universal. Nu trebuie sa mergem prea departe pentru a ne a readuce aminte ca cruciadele sunt (si au fost) asociate cu ideologiile unor crestini extremisti – care aveau o teologie exageranta si fundamentalista. Prezentul ne arata acelasi lucru, si de aceasta data, tot prin acelasi mod suspicios si alarmant. Credinta unor oameni, precum musulmanii, ateistii, etc., dovedeste inca odata faptul ca credinta poate produce cele mai semnificative dezastre din universul nostru. Desigur, in cele ce urmeaza, trebuie sa privim asupra unei etici corecte si biblice in ceea ce priveste credinta adevarata.

Credinta nu este intr-o natiune

Evenimentele saptamanilor precedente, ce au avut loc in orientul mijlociu (mai cu precadere in Gaza) ar trebui sa fie un semn de alarma pentru fiecare persoana care crede in Cristos Isus. Atat in cazul Guvernului Israelian cat si cel al adunarii Hamas este inadmisibil ca astfel de evenimente sa aiba loc sub tutela unei sustineri religioase. Credinta intr-o natiune este o credinta manipulanta si devastatoare pentru orice om. O astfel de credinta va pune in pericol pe cei care nu se subordoneaza eticii sale. De multe ori, Israelul (ca o natiune aleasa) a fost tratat ca un popor aparte si asta datorita radaciniilor sale, insa este incorect ca in secolul XXI sa continuam cu o astfel de mentalitate distrotionata si defecta. In Cristos numai exista o natiune aleasa, ci o Biserica aleasa – al carei credinte nu isi are radacinile intr-o natiune, ci intr-o Persoana care si-a format un popor ales si sfant. Desigur, aici ne referim la cei care cred in Cristos Isus si care traiesc dupa Cuvantul lui Dumnezeu.