De ce se sinucid tinerii?


Orice informatie cu privire la sinucidere este o veste tragica si extrem de dureroasa pentru orice om. Pe bisericata.com am scris despre acest subiect diferite articole, insa nu am scris nici o data articole despre tineri crestini care au ales sa se sinucida. In acest articol doresc sa scot in evidenta cateva din cauzele sinuciderii, sperand astfel sa minimalizam alte dezastre familiale.

1. Sinuciderea, rezultatul final

Pentru a intelege suferinta si cauzele sinuciderii tebuie sa pasim dincolo de rezulatatul final. Trebuie sa ne intrebam care au fost motivele pentru care o persoana a ales sa-si determine finalitatea proprie. Este incorect sa afirmam ca Dumnezeu este Cel care initiaza sau accepta astfel de fenomene. Dumnezeu nu este un terorist sau un macelar. Dumnezeu nu este de acord cu sinuciderea, astfel, El nu este cauza pentru care sute de tineri aleg sa se sinucida.

In acelasi timp, idea ca Dumnezeu incearca o familie cu atatea necazuri este doar o fabula. Desigur, veti argumenta cu cartea Iov, insa daca nu intelegeti contextul cartii, aceasi idee este repetata si in cazul lui Iov. In astfel de circumstante trebuie sa realizam ca Dumnezeu este un Dumnezeu creator si iubitor. Mult mai mult, Dumnezeu este socat atunci cand cineva alege sa isi ia propria viat, si asta datorita faptului ca viata trebuie traita si nu distrusa. Desigur, trebuie sa fim extrem de atenti la cauzele si motivele care au condus o persoana spre un act atat de desfigurant. Deseori aceste motive sau cauze se indreapta spre oameni si nu Dumnezeu. Problema majora este ca omul nu este gata sa-si rescunoasca vinovatia.

2. Presiunile familiale, cauza primara a sinuciderii

Pana in prezent una dintre cele mai ridicate cauze al sinuciderii este familia si contextul familial. Anturajul si socializarea familiala inadegvata (deseori) este una dintre cele mai fatale rezultate nedorite. Pentru o persoana tanara care realizeaza ca viata este atat de frageda, in orice circumstanta s-ar afla, se va asigura ca este atenta la acest aspect extrem de important. Totusi, intr-o lume disperata si distortionata, parintii sunt respinsabili de educatia pe care o ofera copiilor despre pericolele exsistente inaintea acestora. Cu toate ca familia ar trebui sa fi contextul in care suntem protejati de orice fenomen periculoas, chiar in cadru acesteia pornesc razboaiele arugementelor ucigatoare. Aceste razboaie nu au ne-aparat tangente fizice, insa, fara sa esuam, trebuie sa recunoastem ca luptele emotionale sunt cele mai periculoase. In aceste batalii emotionale cuvintele devin sageti sau gloante ucigatoare. Subminarea identitatii, oricarei persoane, va rezulta in decizii fatale. Anturajul familial contribuie la extinderea sau la stoparea acestui fenomen in familiile noastre.

Continue reading

Ultima suflare (2), o cale dincolo de moarte


Sunt constient ca articolul precedent (ultima suflare) a avut ca scop intentia de a expune inaintea dumneavoastra un subiect ascuns sau indepartat atat de mult de contextulsocietatii in care ne straduim sa traim pentru Crisots. In acest articol doresc sa continui ceea ce am inceput in prima parte a acestui subiect. Intentia acestui articol este de a dovedi ca moartea nu este elementul final al vietii, ci mai degraba, o destinatie catre Cel care este viu, adica Cristos.

1. Traind in vremuri grele

Ar fi imoral sa ignoram faptul ca experientele vietii sunt inradacinate in contextul lumii mondene. Fiecare om intampina momente dificile. In urma cu 15 ani marturisisem una dintre cele mai cumplite incidente – in care un prieten apropriat murise axsifiat. Surprins de acest eveniment, si confruntand ingroparea acestuia, am realizat ca viata este atat de vulnerablia incat nici o persoana nu este protejata sau exclusa din ecuatia geometrica a mortii. Astfel, trebuie sa recunoastem ca fiecare suntem chemati sa confruntam situatii neasteptate si neplanificate, precum ultimile clipe ale vietii.Totusi, asta nu inseamna ca ne gandim in fiecare zi la acest eveniment sumbru. Fiecare suntem chemati sa traim in vremuri grele sau dificile alaturi de un Dumnezeu care exista si care este present in fiecare detaliu al vietii noastre. Oricare ar fi dificultatiile prin care trecem, fiecare suntem chemati sa ne infatisam inaintea lui Cristos cu tot ceea ce suntem si cu tot ceea ce posedam, chiar si acele momente ne dorite ale vietii de suferinta.

2. Alegem sa traim corect

Si totusi, chiar daca suntem napastuiti de atat suferinta si nedreptate din partea celor din jur, este necesar sa recunoastem ca omul nu este o ecuatie fizonomica sau un obiect manipulant. Fiecare om este creat cu o capacitate incredibila de a alege sa traisca corect sau incorect in orice situatie s-ar afla. In experienta pe care am acumulat-o in ultimii 15 ani, am realizat ca fiecare om este un initiator sau un inventator al unui obiect ce emina in jur o mireasma distrugatoare sau una ne distrugatoare. Astfel dar, fiind constienti de aceasta dilemma, este interesant sa realizam ca omul este inzestrat cu intelepciune din partea Creatorului Sau. Omul este chemat sa foloseasca aceasta intelepciune pentru a trece dincolo de vremurile dificile ale vietii. Intelepciunea dumnezeiasca trebuie sa fie ingredientul unei vieti autentice, insa o viata autentica este reflectata de alegerile pe care fiecare om le-a perceput si aplicat in viata sa. Dumnezeu este alaturi de noi, insa noi trebuie sa fim inradacinati in Cuvantul lui Dumnezeu, pentru a fi in stare sa traim o viata care este asemanatoare cu ceea a celui care este Mantuitorul intregului Univers, adica Isus Cristos.

3. Promisiuni pentru zile grele

O cat de nenorocita este soarta celor care pasesc dincolo de moarte realizand ca totul efortul depus este epuizat si irosit. Dincolo de aceasta minciuna, exista un Dumnezeu real si adevarat, care si-a rascumparat si si-a asezat in Cristos pe cei care cred in El. Tuturor celor care sunt in Cristos, Dumnezeu le-a oferit o viata inradacinata in promisiunile lui Sale, adica in Cuvantul Sau cel Sfant. Ca si rezultat al acestor promisiuni vesnice, fiecare crestin este chemat sa redobandeasca aceasta viata vesnica, traind invierea lui Cristos in fiecare zi. In vremuri grele suntem chemati sa privim spre un Dumnezeu puternic si Suveran, spre un Dumnezeu care este constient de incercarile prin care trecem. In cele mai cumplite clipe suntem implorati sa ne intarcem atentia spre un Cuvant scris, care ofera fiecarui om tulburat promisiuni directionate spre un Mantuitor viu si real.

Scris de Cosmin Pascu

O ultima suflare!


Fiecare om percepe modul de a trai cu ajutorul scopurilor pe care si le aranjeaza in cutia rotunda a crierului uman. Fiecare om are capabilitatea de a gandi si de a organiza modul in care viata urmeaza sa-si directioneze pasi. Fiecare suntem in cautarea sau dobandirea fericirii. In timp ce pasim spre ceea ce ne-am planificat, realizam, dintr-o clipa in alta, ca suntem inconjurati de experiente giantice care ne depasesc.

Unul din aspectele crude ale vietii, asupra caruia nu detinem controlul, este moartea sau intampinarea ultimelor clipe din viata unei persoane. In momentul in care suntem surprinsi de aceasta veste neplacuta, tot ceea ce ne inconjoara se opreste. Undeva in mintea si inima noastra suntem constienti ca trebuie sa ne gandim, in timp ce meditam, la ultima suflare a vietii noastre.

Cu toate ca suntem adeptii unei lumi ideale, traim si locuim intr-o lume in care omul este napastuit de mii de probleme, care isi gasesc existenta intr-un univers afectat si indomolit de pacat. Desigur, pacatul nu este doar un cuvant simplu, ci dimpotriva, pacatul reprezinta o atitudine devastatoare sau un sistem virusat. Fie ca suntem oratori sau faptuitori al unor fapte bune, natura noastra reprezinta lumea in care traim.

Moartea este acel virus ce nu poate fi controlat de om. Este o dezordine ce distruge mii de vietii si care lasa in urma acesteia familii impovarate cu un viitor sumbru. Moartea este cea mai documentata informatie existenta in arhivele lumii pre-postmoderne, insa in lumea post-moderna totul este ascuns sau ignorat. Oricare am fi, fie ca recunoastem sau nu, ultima suflare a unei vietii omenesti, intotdeauna, ne va atrage atentia asupra realitatii captivante, si anume, omul fara Dumnezeu este doar un abur si ca acesta, chiar daca doreste sa sau nu sa ignore realtitatea mortii, moartea este reala si prezenta in contextual in care ne regasim.

C. S. Lewis descoperise aceasta vulgaritate a mortii in procesul unei relatii intime cu Joy, ceea care pe patul suferintei devenise sotia autorului cunoscut. Lewis a realizat ca moartea reprezinta opusul unei relatii intime si adevarate. In alte cuvinte, moartea este o tornada ce distruge orice om care este in primejdia ei. Insa cum poate omul sa cunoasca cand acesta se afla intr-o zona interzisa? Cum poate omul sa previna aceasta epidemie? Raspunsul il veti gasi in cartea autorului C. S. Lewis, ‘Surprins de Bucurie’, tradusa si adaptata in romaneste de Emanuel Contac.

Va continua
Scris Cosmin Pascu

De ce va este teama?


Astazi, gandindu-ma la ziua crucificarii si a ingroparii lui Cristos, pentru ucenici avea sa fie una dintre cele mai dificile zile din viata lor. Acestia au fost cuprinsi de teama si de frica. Erau dezorientati si numai stiau ce sa faca. Oare acest Isus chiar era Dumnezeu? Daca era precum a spus El, adica Imparatul intregului univers, atunci de ce a fost macelarit si persecutat in acest fel? Un imparat care este Dumnezeu nu ar fi permis ca astfel de lucruri sa aibe loc. De ce a ingaduit Cristos sa fie crucificat? De ce nu a coborat de pe cruce precum auzisem din gura soldatiolor si a iudeilor? Ce vom face acum? Tot ceea ce am auzit, tot ceea ce am vazut, tot ceea ce am fost invatati, totul a fost o minciuna?

Sambata mare, urma sa marturisim zdruncinarea credintei a unor ucenici ce erau atat de debusolati incat tot ceea ce au cunoscut era clasificat sub semnul intrebarii. Discutia celor doi uncenici pe acel drum reprezinta dinamica si dificultatea situatiei precedente, adica crucificarea si ingroparea Domnului lor. Daca Cristos (invatatorul nostru) a murit inseamna ca noi numai avem un Domn, iar tot ceea ce am experimentat a fost o fantezie in tara minunilor.

Sambata mare, daca o putem numi asa, este ziua intrebarilor neconditionate contextului uman. Deseori, ca si crestini alergam spre ziua invierii, uitand de fapt ca fara ziua de sambata ucenicii nu ar fi conceput cat de extraodinara a fi fost ziua urmatoare, adica duminica invierii. Ca si crestini cred ca trebuie sa ne oprim, fara a uita ca trebuie sa pasim usor spre ziua de duminica. Insa intre timp, ce fel de intrebari se ivesc in mintea ta? Oare poti sa te identifici cu ucenicii dezorientati si afectati de teama si de frica? Oare poti sa privesti inapoi intrebandu-te care a fost impactul evenimentelor experimentate la cruce asupra celor care erau prezenti? Mult mai important, astazi, ai inceput sa privesti spre Cruce, spre Gologta, spre Cristos? El este Mantuirea ta si a noastra, a tuturor celor care cred in Isus Cristos.

Nu te grabi sa sarbatoresti invierea, ci grabeste-te sa privesti victoria Celui rastignit si ingropat datorita pacatului uman. Doar prin acest Cristos, care a fost crucficat si mai apoi ingropat, vei putea sa intelegi cat de importanta este ziua invierii. Intre timp, oare poti sa-I multumesti pentru viata pe care ai primit-o in El?

Scirs de Cosmin Pascu

Adevarul nu este usor de aruncat sub o mocheta


Am aflat ca am cancer, au fost cuvintele unui prieten. Viata s-a oprit cu fiecare zi trecatoare. Zilele trec precum si viata mea. Zilnic ma intreb, cand vine ceasul, ora sau minutul in care, inevitabil, voi descoperi ca ultima rasuflare nu este prea departe de mine. Si acum, ce sa mai fac? Doamne, daca nu asi fi mers la doctor,ohhh, totul ar fi fost normal. O cat de aprofundat poate fi adevarul. Cu siguranta pot manifesta, adevarul nu este usor de aruncat sub o mocheta. O cat de profund si cat de dureros este atunci cand traiesti in adevar. Daca nu aflam despre acest cancer, traiam intr-o minciuna, si totusi, acum traiesc in adevar. Oare cancerul meu este o minciuna? Oare boala aceasta este doar o sentinta ateista? Oare tot ceea ce simit este o abureala stintifica sau o fantezie a unui creier genial?

Scris de Cosmin Pascu