Expresiile „cool“, la modă în gaşcă


Vorbitorii care folosesc  cel mai frecvent limbajul  „în tendin?e“  sunt adolescen?ii. Tinerii inventeaz? expresii, le folosesc pân? la epuizare, apoi le arunc?, a?a cum fac cu hainele, accesoriile sau gadgeturile ce nu se mai poart?.

Cuvântul „gen” ?i-a pierdut rostul de a face distinc?ia între masculin ?i feminin ?i a avut soarta englezescului „like”: s? încheie afirma?ii de orice fel, f?r? a avea vreo leg?tur? cu subiectul. „Ce ai f?cut în weekend? Am fost la film, gen”.

Pare o gre?eal?, dar nu este, spun lingvi?tii. S-a transformat într-o particul? ce are rol de aproxima?ie ?i înseamn?, în traducere „cam a?a ceva”. Iar dac? se ive?te ocazia combin?rii cu adjectivul „vie?ii”, efectul e chiar mai „trendy”: „Pân? am pornit de diminea?? ma?ina vie?ii, mi-a luat dou? ore, erau minus 100 de grade, gen.”

Exemplele îi apar?in lui Radu Mu?at, un economist de 25 de ani care a inventariat câteva dintre expresiile ?i cuvintele la mod? pe blogul s?u – bloggeranonim.wblog.ro.

„Maxim” a câ?tigat popularitate odat? cu Paul, eroul dintr-o serie de reclame la telefonia mobil?, care vrea s? scoat? „maxim din toate combina?iile”. Iar când eroina, Cristina, îl întreab? „care combina?ii”, decreteaz?: „maxim, am spus!”. Tot din reclame au ap?rut cuvinte ca „ie?eal?” ?i expresiile „ne mi?c?m mai cu talent”, „marmota care învelea ciocolat?”, „pentru c? merit” sau „puiu? irezistibil”.

Apelativele „frate”, „tovar??”, „prieten” sunt, de asemenea, la mod?. Un exemplu folosit de Radu Mu?at este al unui individ care se plimb? prin fa?a ecranului într-o sal? de cinema. „Atunci se aude o voce din sal?: «Alo, prietene, stai jos c? nu e?ti pe generic!»”

Continua articolul pe adevarul.ro

Dependenţa de internet duce la depresie


Persoanele care înlocuiesc via?a real? cu cea virtual? pot avea probleme grave de adaptare. Timpul petrecut în fa?a monitorului cre?te din ce în ce mai mult, tinzând s? înlocuiasc? interac?iunea uman? real?.

Facebook, emailul ?i messengerul ne conecteaz? rapid cu orice persoan? din prezent sau din trecut, indiferent de distan??. Timpul pe care îl consum?m folosind aceste instrumente ne creeaz? impresia de socializare, dar nici internetul ?i nici telefonul nu ?in locul unei întâlniri reale.

Viciul, cauz? sau efect

Potrivit unui studiu realizat recent în Marea Britanie, dependen?a de internet duce la depresie. Medicii au analizat 1.319 persoane cu vârste cuprinse între 16 ?i 51 de ani, multe dintre cele dependente de internet prezentând simptome de depresie. „Nu putem fi siguri îns? dac? dependen?a de internet provoac? depresia sau procesul este invers”, men?ioneaz? Catriona Morrison, coordonatorul studiului, citat? de BBC.

Abuzul de internet nu este definit deocamdat? ?i nu este considerat a fi o dependen?? adev?rat?. Unii speciali?ti pledeaz? pentru recunoa?terea acestei probleme ca tulburare mental?, argumentând c? navigarea pe net declan?eaz? în creier mecanisme de recompens? similare celor provocate de abuzul de narcotice. Opozan?ii teoriei spun c? abuzul de net este doar consecin?a unor probleme mai grave, precum depresia, singur?tatea ?i stima sc?zut? de sine.

Renun??m la activit??ile cotidiene

Internetul poate consuma mult timp prin faptul c? este o vast? re?ea mondial? cu milioane de pagini, produse ?i servicii. Totul „la doar un click distan??”, simplu ?i ieftin, comod ?i anonim. „Una dintre probleme este tendin?a de a cre?te timpul petrecut pe net, astfel c? o persoan? poate s? renun?e la activit??ile pe care le f?cea înainte, intrând într-un cerc vicios”, atrage aten?ia Eugen Hriscu, medic specialist psihiatru, specialist în domeniul adic?iilor ?i director executiv al Alian?ei pentru Lupta Împotriva Alcoolismului ?i Toxicomaniilor.

Potrivit speciali?tilor, internetul poate deveni o obsesie, pentru c? ne creeaz? impresia c?, datorit? lui, putem rezolva o nevoie psihologic?, fie c? e vorba de dorin?a de a sc?pa de singur?tate, fie c? este vorba de timiditate, de a fi în competi?ie cu ceilal?i sau de a testa lucruri interzise. De fapt, ceea ce ini?ial creeaz? încântare ajunge s? agraveze anxietatea ?i nesiguran?a. Lipsa contactului interpersonal real provoac? la început o senza?ie de confort, dar, în timp, poate duce la sc?derea încrederii în sine ?i la izolare. Pentru tineri, chiar ?i compararea num?rului de prieteni acumula?i pe Facebook poate deveni o surs? de stres ?i de depresie.

Continua pe adevarul.ro

Viața artificială nu a fost creată în laborator


Sigur c? titlul „A fost creat? via?? artificial? în laborator” este mult mai atractiv decât titlul „Nu a fost creat? via?? artificial? în laborator”. Cei care doresc ca via?a artificial? s? fie creat? sunt fascina?i, iar cei care nu doresc acest lucru sunt intriga?i: îns? ?i unii ?i al?ii vor citi o ?tire care sus?ine (cel pu?in în titlu) c? via?a artificial? a fost creat? în laborator. În urm? cu pu?ine zile, titlul „Nu a fost creat? via?a artificial? în laborator” nu era de fapt o ?tire, ci era un fapt cunoscut de toat? lumea. Acum îns? dup? ce a fost lansat? ?tirea c? via?a artificial? a fost creat? în laborator, propozi?ia „Nu a fost creat? via?a artificial? în laborator” se transform? de la sine în ?tire. Aproape toate canalele media, timp de câteva zile, au luat parte la dezinformare. Motivul nu a fost acela de a informa cât mai corect publicul larg, ci acela de a pune laolalt? ni?te cuvinte în a?a fel încât s? câ?tige audien??. ?i se pare c? acest obiectiv a fost atins.

Ce s-a întâmplat în fapt:

  • A fost luat genomul unei bacterii (Mycoplasma genitalium) ?i copiat
  • Ansamblarea noului genom (copiat) a fost realizat? în celule vii ?i de c?tre celule vii (Escherichia coli ?i Saccharomyces cerevisiae)
  • Genomul rezultat a fost introdus într-o celul? a c?rui genom a fost îndep?rtat
  • Celula care a „acceptat” genomul a fost o celu? cu totul format? ?i natural? (cu excep?ia faptului c? i s-a îndep?rtat genomul), ea nu a fost creat? în laborator

Acest scenariu nu are nici cel pu?in meritul de a se asem?na cu ceea ce am putea numi „crearea vie?ii în laborator”. Pe lâng? faptul c? sinteza genomului în sine a avut loc în celule vii (în mod natural, nu artificial), avem ?i elementul c? celula care a accepta respectivul genom era o celul? (cu totul natural?, dar al c?rui genom a fost îndep?rtat) care avea toate structurile formate ?i gata s?-?i îndeplineasc? func?iile în mod natural (nu artificial).

Acest fel de „creare” a vie?ii se aseam?n? foarte mult cu a spune c? ai avut doi iepuri în laborator. Peste o vreme a mai ap?rut un iepure (din pântecele iepuroaicei). ?i pentru c? toate lucrurile acestea au avut loc în laborator, unii vor trage concluzia c? a fost creat? via?? în laborator. Sigur c? a fost creat? via?? în laborator odat? ce-ai închis iepurii în c?lduri în cu?ca din laborator.

Mai mult de atât, noi ?tim din punct de vedere ?tiin?ific c? dac? am reu?i s? ansambl?m o celul? pornind de la elementele ei componente ?i s? o ansambl?m în a?a fel încât s?-?i duc? la îndeplinire func?iile metabolice ?i de reproducere, atunci respectiva celul? ar fi pe bun? dreptate o celul? vie. Problema noastr? este pur ?i simplu de natur? tehnic?. ?i nu este greu de crezut c? odat? ce experimentele noastre în domeniul ingineriei genetice ?i în cel al biochimiei vor evolua, acest lucru ar putea fi atins cândva în viitor. Faptul c? acest fel de experimente ?i eventualele lor consecin?e asupra viitorului constituie o problem? etic? bun? de discutat este un lucru la fel de cunoscut.

Dac? abord?m problema crea?iei, atunci mai avem o problem? pe care trebuie s? o abord?m. Crea?ia este diferit? de copiere. Dac? ai o tem? la limba român?, una este s? copiezi compunerea scris? de colega Mycoplasma genitalium ?i cu totul alta s? compui propria-?i compunere. Dac? profesorul este atent, va descoperi destul de repede c? nu ai compus vreo compunere, dar ai copiat una. Exist? totu?i o cale de a-l convinge c? po?i fi creativ. S? copiezi de la Mycoplasma genitalium doar introducerea, doar regulile de baz? ale func?ion?rii vie?ii, ?i de la celelalte colege de-ale tale, cum ar fi Cyanobacteria ?i altele, s? copiezi întreg cuprinsul ?i încheierea (func?ii specifice ale vie?ii). Acum ai reu?it s? faci o combina?ie de compuneri ?i chiar s? în?eli vigilen?a profesorului. Îns? ai r?mas acela?i ?colar care nu face mai mult decât s? copieze. Nu ai jucat câtu?i de pu?in rolul „creatorului”, ai jucat îns? cu brio rolul „copiatorului”.

Înainte de toate, ar trebui s? ne imagin?m cel pu?in ce ar însemna acest? creare a vie?ii în laborator. Eu nu m? simt în stare s? dau un astfel de r?spuns. În primul rând pentru c? nu cred c? putem crea cu adev?rat via??. În schimb putem copia via?? ?i transfera func?ii de la un organism la altul. Îns? acest lucru îl ?tim deja ?i a fost realizat ?i în trecut. Bacteriile produc?toare de insulin? sau copierea materialului genetic nu sunt nout??i pentru lumea ?tiin?ific?: sunt ?tiri vechi.

Marius Fersigan (Blogul Big Bang)

Crestinul si Politica, prieteni sau dusmani? 1


faith-and-politicsPerceptia crestinului despre aspectul politic este similara (in etica acestuia) cu conceptia pacatului. Politica, sau tot ceea ce tine de politica, este considerata ca a fiind un pacat sau chiar un lucru impotrivitor cu invataturile Biblice. Considerand ca aceste concepte sunt, deseori, intelese intr-un mod gresit, cred ca suntem nevoiti sa stabilim o imagine corecta asupra responsabilitatii noastre de a considera ca politica nu trebuie sa fie separata de credinta pe care o avem in Cristos Isus. In mod special – intr-un context in care prezenta societate este infenluentata, in mare parte, de sistemul politic, fie el bisericesc sau guvernamental. Daca indraznim sa sustinem ca Biserica (ca si institutie) nu face politica, atunci trebuie sa ne readucem aminte de faptul ca Biserica este cunoscuta, inaintea societatii, ca a fiind o institutie religiosa/spirituala. Fiecare om este, inevitabil, implicat intr-un proces politic.

1. Crestinul si responsabilitatea sa

Irresponsabilitatea nu este o scuza sau un motiv prin care afirmam ca politica nu detine un rol important in viata crestinului. Fiecare crestin este afectat de deciziile politice, fie intr-un mod negativ sau unul pozitiv. Pentru a intelge cat de importanata este politica, sau implicarea crestinului in politica, trebuie sa construim o imagine autentica a ceea ce intelegem prin oficiul detinut de o persoana care este implicata in politica.

Politica, in esenta, are rolul de a guverna/administra o tara sau un grup de oameni. Important, in aceasta discutie, este realizarea faptului ca cei implicati in politica sunt oameni fac parte din aceasi comunitate. Politica (sau pozitia) in sine nu este una daunatoare, ci personajul care ocupa acea pozitie de responsabilitate. Daca un sistem politic este bazat pe principiile eterne ale Cuvantului lui Dumnezeu, o astfel de conducere va recunoaste prezenta si activitatea Creatorului in acest domeniu important. Este incorect sa asociem acest oficiu cu un sinonim negativ. Am stabilit mai sus ca nu pozitia in sine creaza o divergenta, ci persoana care ocupa aceasta pozitie. Observam aceasta imagine inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, unde oameni ca Moise, Avraam, Iacov, Iosif, Iosua, David, etc., sunt chemati in aceste poziti de guvernare a poporului lui Dumnezeu. Conceptia Vechiului Testament este clara, in acest oficiu de guvernare, Dumnezeu ne arata, prin chemarea acestor oameni, cat de importanta este pozitia acestora in fruntea unei tari. Atunci cand liderii poporului lui Dumnezeu se departeaza de principiile Cuvantului lui Dumnezeu, soarta acestora scoate la suprafata etica si mentalitatea imorala cu care conduc un anumit grup de oameni.

Continue reading