Tata, ajuta-ma…


Zambetul omului posomorat de coruptia existenta pe teritorul tarii sale a atins punctul culminant al oricarui om ce tanjeste dupa acele principii asezate in Cuvantul lui Dumnezeu. Mergand pe strada si realizand ca nu mai poate respira, omul ascultator este inconjurat de o teama alarmanta a societatii in care traieste. Un strigat zbiara neincetat in urechiile inimii sale amintindu-i ca fiecare zi se intuneca, fiecare clipa de speranta se stinge inaintea ochiilor sai. Ce sa mai faca acest om atunci cand este lovit de atata ne-dreptate? Unde sa mai privesca omul ascultator atunci cand criminallitatea a devenit reperul Romaniei? Unde sa-si mai atintesca privirea cand oamenii de rand nu mai pot respira datoria ne-dreptatii pe care o marturisesc alaturi de compatrioti sai? Unde sa mai privesc atunci cand pastorul, care este chemat sa-L slujesca pe Cristos, si-a ingropat intreaga misiune alegand sa-si investeasca tot timpul in propria afacere monetara? Spre ce sa isi atintesca ochii atunci cand Evanghelia lui Cristos este redusa cuvintelor de specialitate si ironie?

Continue reading

Rugaciunea condusa de scopuri


Petru, in Epistola sa, incuraja Biserica persecutata sa se roage intr-un mod neobisnuit si simplu. In timp ce acestia erau persecutati sub cunducerea nemilosului impart Nero, urmasii lui Cristos erau provocati sa aiba o atitudine de respect fata de cei asezati in autoritate. Nu doar atat, dar Petru le scrie-se acestora sa:

“Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” 2 Petru 1:5ff

Aceasta rugaciune ar trebui sa fie tinta oricarui crestin care este chemat sa traiasca pentru Cristos. Orice crestin care a fost chemat sa-l slujeasca pe Cristos in aceasta lume, trebuie sa isi modeleze viata acestuia cu scopuri si principii eterne.

O rugaciune biblica este o rugaciune condusa de scopuri biblice.

Scris de Cosmin Pascu
Imagine, Art Definition

Biserica și lucrarea socială?


Nu vreau să fiu un judecător, deoarece această poziție îi aparține Creatorului, care este alături de cei care suferă în Romania lui 2008. Totuși, voi încerca să fiu pe cât se poate de atent asupra subiectul în cauză.

Trăim în vremuri în care (noi creștinii) nu mai suntem capabili să identificăm sau să observăm că societatea în care am crescut este o societate din ce în ce mai deplorabilă și dezgustătoare. Mandatul creștinului, întotdeauna a fost acela de a apăra cauză săracilor, orfanilor, persoanelor cu deficiențe fizice și mintale, văduvelor, ale copiiilor maltratați, etc. Însă, o mare parte din creștinii secolului XXI sunt mai mult preocupați cu veșnicia și interesele proprii. Alții își bat joc de clasele sociale, aruncând o privire negativă asupra acestora. Biserica nu mai este o lumină pentru societate!

Continue reading

Credința în vremuri grele


Nu știu cât de mult prețuiți credința pe care ați primit-o în Cristos Isus, însă pentru mine credința în Cristos este candela și existența vieții mele. Această credință nu este clădită pe cerințe sau o spiritualitate omenească, ci pe promisiunile asezate de Dumnezeu în Cuvântul lui Dumnezeu.

Aș vrea în acest articol să privim asupra unui pasaj biblic din cartea Habacuc, care ne învață un aspect important despre ce înseamnă credința. Vă învit să deschideți Scriptura la Habacuc capitolul doi, iar versetul cheie pentru noi este versetul patru. 

Credința nu poate fi investigată de jurnaliști sau oameni de ștință. Nu putem afirma că credință este un obiect sau o persoană, deoarece acest lucru este imposibil. Într-un fel, același lucru se poate spune și despre Habacuc, deoarece tot ceea ce cunoaștem despre aceasta persoană este că are un nume, o identitate, iar aici se oprește totul. Nu știm care este scopul pentru care nu avem mai multe informații despre acest om al credinței. Totuși, ceea ce știm despre această persoană este că trăia într-un context foarte corupt, iar capitolul doi ne explică foarte clar acuzația adusă împotriva acestei națiuni ai lui Iuda.

Versetul patru a fost și încă este folosit ca și un dreptar al teologiei creștine atunci când ne gândim la încercările pe care le întâmpinăm în fiecare zi. Însă, aș dori să vă încurajez să nu scoateți din contextul acesta faptul că Dumnezeu este alături de cei care sunt credincioși Lui.

Continuă articolul scris de Cosmin Pascu

Rugaciunea, mecanism sau realitate?


Rugaciunea nu este o strategie mecanica, prin care dictam Creatorului ceea ce trebuie sa implineasca, etc., ci dimpotriva, rugaciunea este un raspuns bazat pe o discutie anterioara. Aceasta discutie anterioara nu este o interventie umana, prin actiunea caruia persoanjul creat de Creator isi asuma un drept in aceasta discutie. Initiativa acestei discutii ii apartine lui Dumnezeu, deoarece El este Cel care S-a revelat inaintea intregii creatii, si mai presus de toate, prin Cristos, Dumnezeu Si-a revelat exsistenta Sa inaintea omului.

In contact cu Creatorul (si nu cu o icoana)

Puritanii au fost cei care ne-au intordus spre un crestinism efectiv, insa cu acest sistem, o aripa a acestei miscarii moderne au introdus in aceasta structura o forma mecanica, prin care rugaciunea a devenit restrictionata si transferata intr-o pozitie perfectionista, care in practica acesteia si-a pierdut atat pasiunea cat si realitatea rugaciunii biblice. Astfel,  bazele rugaciunii trebuiesc restaurate cu principiile biblice ale Cuvantului lui Dumnezeu. Rugaciune biblica este o discutie, o relatie persoanala cu Creatorul, care prin Cristos, nu s-a revelat intr-o icoana, ci intr-o Persoana relationala si Divina.

Rugaciunea, realitatea Creatorului adevarat

O strategie folositoare pentru a ne reintoarce intr-o relatie personala cu Creatorul, ne atentioneaza si directioneaza spre Psalmii scrisi de diferiti autori. In acesti Psalmi observam complexitatiile si dificultatiile rugaciunii, care nu sunt structurati sau restrictionati de un mecanism modern sau post-modernist, ci de o relatie personala si agitanta, prin care personajul creat de Dumnezeu, se lupta cu egoismul centric si inpersonala. In aceasta relatie omul realizeaza maretia lui Dumnezeu, puterea Creatorului, si mai presus de toate, omul realizeaza ca in comparatie cu Creatorul, acesta este doar un abur sau o stea cazatoare, care fara Creator si Cuvantul Sau, isi pierde exsistenta proprie. Astfel, prin Cristos, rugaciunea este exsistenta! Traim deoarece Dumnezeu este viu! Ne rugam pentruca Dumnezeu este real, adevarat si prezent in creatia Sa. Citeim Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece Cuvantul Creatorului este viu si lucrator!

Pentru a observa principiile de mai sus, va invit sa cititi Psalmul 31

Doamne, în Tine mã încred: sã nu fiu dat de ruºine niciodatã. Izbãveste-mã, în  dreptatea Ta! Pleacã-ti urechea spre mine, grãbaste de-mi ajutã! Fii pentru mine o stîncã ocrotitoare, o cetãtuie unde sã-mi gãsesc scãparea! Cãci Tu esti Stînca mea, Cetãtuia mea, si, pentru Numele Tãu, mã vei povãtui si mã vei cãlãuzi.

Scoate-mã din latul, pe care mi l-au întins vrãjmasii. Cãci Tu esti Ocrotitorul meu! În mînile Tale îmi încredintez duhul: Tu mã vei izbãvi, Doamne, Dumnezeule adevãrate! Eu urãsc pe ceice se lipesc de idoli deserti, si mã încred în Domnul. Fã-mã sã mã veselesc si sã mã bucur de îndurarea Ta, cãci vezi ticãlosia mea, stii nelinistea sufletului meu, si nu mã vei da în mînile vrãjmasului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

Ai milã de mine, Doamne, cãci sînt în strîmtorare: fata, sufletul, si trupul mi s`au topit de întristare; mi se sfîrseste viata în durere, si anii în suspinuri. Mi s`au sleit puterile din pricina fãrãdelegii mele, si-mi putrezesc oasele!

Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocarã, de mare ocarã pentru vecinii mei, si de groazã pentru prietenii mei; ceice mã vãd pe ulitã, fug de mine. Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfãrîmat.

Aud vorbele rele ale multora, vãd spaima care domneste împrejur, cînd se sfãtuiesc ei împreunã împotriva mea, si uneltesc sã-mi ia viata. Dar eu mã încred în Tine, Doamne, si zic: ,,Tu esti Dumnezeul meu!“ Soarta mea este în mîna Ta; scapã-mã de vrãjmasii si de prigonitorii mei!

Fã sã lumineze Fata Ta peste robul Tãu, scapã-mã, prin îndurarea Ta! Doamne, sã nu rãmîn de rusine cînd Te chem. Ci sã rãmînã de rusine cei rãi, si ei sã se pogoare muti în locuinta mortilor!

Sã amuteascã buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrãznealã, cu trufie si dispret împotriva celui neprihãnit! O, cît de mare este bunãtatea Ta, pe care o pãstrezi pentru cei ce se tem de Tine, si pe care o arãti celor ce se încred în Tine, în fata  fiilor oamenilor!

Tu îi ascunzi, la adãpostul Fetei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocrotesti în cortul Tãu de limbile-cari -i clevetesc. Binecuvîntat sã fie Domnul, cãci si -a arãtat în chip minunat îndurarea fatã de mine: parc`as fi fost într`o cetate întãritã.

În pornirea mea nechibzuitã, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!“ Dar Tu ai auzit glasul rugãciunilor mele, cînd am strigat spre Tine. Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El. Cãci Domnul pãzeste pe cei credinciosi, si pedepseste aspru pe cei mîndri.

Fiti tari, si îmbãrbãtati-vã inima, toti cei ce nãdãjduiti în Domnul!