Ateismul, un suicid intelectual?


atheismAteismul continua sa prospere. Totusi este ateismul un suicid intelectual care afecteaza atat mintea omului cat si trairea acestuia intr-un context spiritual confuz? Pentru crestinii evanghelici, ateismul continua sa fie o provocare intensiva. Bisericata.com va continua sa interactioneze asupra acestui subiect in articolele prezentate pe site. In ceea ce urmeaza as dori sa demonstrez ca ateismul este o religie umana care il robeste pe om de speranta si eternitate. Tot in acest articol doresc sa dezbat dilema intelectualismul epuizat prin negarea existentei lui Dumnezeu. Aceasta este doar o analiza asupra eticii ateiste si nu un studiu aprofundat.

Ateismul – o religie umana?

Tot ceea ce tine de cuvantul ‘credinta’, poate (sau chiar este) sa fie asociat cu cuvantul religie, si asta datorita faptului ca omul crede intr-un anume concept spiritual, fie un aspect Divin (Dumnezeu) fie un aspect uman (precum ateismul, budismul, umanismul). Cuvantul `religios` se intrebuinteaza atunci cand ne referim la artera spirituala a omului, chiar daca acesta pretinde in a nu crede in Dumnezeu. Omul, oricare ar fi acesta, are un suflet, iar sufletul acestuia tanjeste dupa o spiritualitate divina. Ateismul, in cadrul acestei discutii, este o religie umana care neaga existenta unei Divinitati, si care, ca urmare, promoveaza umanitatea ca a fiind in sine dumnezeu. Deci, daca nu exista un Dumnezeu Creator si real, atunci omul este dumnezeu. Prin aceasta dorinta (si aspiratie), care respinge ideea existentei unui Dumnezeu Creator, omul si-a creat, pentru sine, o religie, o spiritualitate umana pe care o promoveaza cu mandrie si prudenta. Ateismul, ca urmare, este o religie a comceptului uman ateist.

Ateismul si eliminare sperantei

Desi subtitlul este sumbru si drastic, realitatea miscarii ateiste, care este in crestere in vest si est, deseori este asociata cu camera de morga. In aceata zona observam existenta unor fiinte prezente dar care nu pot interactiona deorece acestea sunt lipsite de viata (sau existenta vie). Ateismul este o pestera a intunerecului, unde oricat de intensa ar fi cautarea unei sperante vensice, aceasta nu va putea fi gasita. Pentru multi (in vest si est) ateismul este unul din factori principal pentru care suicidul este in crestere. Omul, coplesit de incercarile si de provocarile capitalismului uman, observand ca nu exista speranta este impins sa aleaga o cale de compromitere. Aceasta decizie, deseori, scoate la suprafata negarea unui Dumnezeu Creator. Daca Dumnezeu este inexistent, atunci omul chiar este un produs al evolutiei. Daca omul este un rezultat al procesului evolutionar, atunci suferinta, si nevoie de Dumnezeu, nu ocupa un rol deosebit (sau chiar nici un rol) in mintea celui care considera suicidul ca si o solutie a disperarii sale. In etica ateista, omul disperat continua sa dispere deorece aceasta este menirea sa. Cel puternic supravietuieste, iar cel slab este considerat ca a fiind un produs incorect si ne-adaptabil procesului selectionist natural (natural selection). Atesimul, prin prisma eticii dobandite, robeste omameni de speranta eternitatii, oferindu-le urmasilor, in schimb, o iulzie intelectuala care sustine inexistenta unei eternitati, si care ofera omului fapte crude si ne-realiste.

In Vechiul Testament, autorii intelepciunii testamentale ne informa ca Dumnezeu a asezat (sau chiar implantat) in inima (reprezinta materie vie) omului eternitatea, astfel incat omul tanjeste dupa ea. Intelectual vorbind, ateismul ne robeste nu doar de speranta dar si de existenta eterna pe care a primit-o omul in Persoana Domnului Isus Cristos.

Ateismul – intelectualismul epuizat?

Desi intelectul uman nu incetineste din a adresa intrebari importante, dincolo de aceste intrebari exista un paradox uimitor. Raspunsurile omului, atunci cand ne referim la atesim, ne prezinta o agresivitate si un concept etic ne-echilibrat. Atat Richard Dawkins cat si Cristopher Hitchens inteleg in mod gresit conceptele si actiunile devastatoare ale omului glorificat. Este absurd sa sustinem (precum sustin unii) ca conceptia cognitiva (gandirea umana) este generata de anumite celule care la randul lor sunt controlate de un cod genetic uman. Omul, oricare ar fi acesta, nu este manipulat sau controlat de anumite coduri genetice sau de o selectie naturala in care doar cel puternic are autoritatea de a traii.

Ateismul este o miscare de reziztenta, revoltandu-se (atat de uimitor) impotriva conceptelor eterne. Negarea eternitatii devine insasi o munitie epuizanta. Oricat de intense ar fi initiativele acestei miscari impotriva existentei Divine, acestia nu pot elimina conceptul eternitatii existent in inima omului creat de Dumnezeu. Desigur, ateismul este o religie lipsita de speranta si din aceata pozitie, adeptii acestei miscari continua sa ne convinga ca eternitatea nu are un rol important in etica acestora. Totusi, cum vor elimina ei ideea eternitatii si tanjirea acesteia din mintea si inima acestora? A elimina ceea ce nu controlam devine in sine un joc epuizant si greu de castigat.

Ateismul – negarea Divinitatii

Ateismul devine un suicid intelectual atunci cand membri acestui club prestigios, inarmati cu ideii umane, doresc sa-L demisioneze pe Dumnezeu din pozitia Sa de Creator si Dumnezeu al tuturor lucrurilor. Negarea existentei Sale scoate la suprafata existenta Dumnezeului creator. Faptul ca exista dorinta de a distruge identitatea unui Dumnezeu atot-puternic, ne arata ca in mintea celor care apreciaza ateismul exista conceptia si prezenta unui Dumnezeu Divin. A distruge aceasta artera spirituala divina este ca si cum am alege sa ne sinucidem intelectual. Ideea eternitatii (alaturi de Creator) este imposibila de negat, deoarece ea isi gaseste identitate in Cel care a creat-o, adica Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu si nu Dumnezeu este creat de om. In aceasta conditie si realitate, omul are libertatea de al alege pe Dumnezeu sau de al respinge pe El. In orice circumstanta s-ar afla omul, acesta nu poate nega existenta Sa deoarece Dumneze exista si existenta Sa nu este determinata de om. Omul poate respinge aceasta existenta, dar fara a isi atribui dreptul de ignorant. Cand negam prezenta lui Dumnezeu negam existenta noastra.

Scris de Cosmin Pascu
http://www.bisericata.com

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…

Politica prezidentiala, o privatizare spirituala?


basescu evlaviosulSaptamana trecuta am marturistit ipocrizia unui presedinte care s-a decis sa ne atraga atentia asupra experientei religioase a conducerii sale. A cheltuii banii publici, pentru o biserica presidentiala, ne arata, inca odata, cat de departe este politica prezidentiala de realitatea mondena. Intr-o era in care criza econimica este resimtinta de fiecare cetatean, pentru presedintele romaniei, domnul Traian Basescu (sau Basescu evlaviosul), criza este o oportunitate de manipulare a publicului izbit si lovit de un terorism econmic si de o politica nemiloasa. Stupiditatea existenta in Palatul Cotroceni este o absurditate pentru cetateanul coplesit de situatia drastica in care acesta isi gaseste existenta proprie. Dincolo de iluziile unui presedinte incompetent, exista si absurditatea unei institutii religioase (Biserica Ortodoxa), care in loc sa se opuna unei astefel de idolatrii prezidentiale (ca si Institutie resprezinta poporul roman) si-a confirmat acordul cu etica prezindentiala. Atat presedintele cat si aceasta institutie, sunt derutati si orbi fata de ceea ce se intampla inaintea acestora. In vremuri de criza si chaos, conducerea Bisericii Ortodoxe ar fi trebuit sa fie simpatetica publicului roman si nu presedintelui tarii, care traieste intr-o tara in care criza este considerata ca a fiind o iluzie si nu realitate. Pe de alta parte, cetateanul nu este indiferent fata de extravaganta religioasa pe care si-a (persedintele tarii) impus-o inaintea intregii tari. Presa libera ne-a prezentat deja absurditatea acestui act. Dincolo de orice discomfort, aceasta actiune nu ne arata decat faptul ca initiativa presedintelui ne dicretioneaza spre o privatizare spirituala, in care cetateanul de rand nu este capabil sa se inchine cu propriul presedinte. O imagine destul de captivanta pentru presedinte, dar dezamagitoare pentru omul obisnuit. Construirea unei biserici in incinta curtii prezidentiale ne mai arata si excludera presedintelui din centrul spiritual si comunitar al societatii in care Dumnezeu, prin Fiul Sau, ne chemat sa-L slujim pe El , prin a avea grija de comunitatea in care am fost asezati.

Continua …

Scris de Cosmin Pascu