Crestinii Gay – o poveste frumoasa?


Peste 1ooo de comentarii au avut loc pe acest blog in legatura cu pozitia biblica fata de cei care sustin ca sunt crestini gay. Nimeni nu se poate ascunde deoarece fiecare situatie ne prezinta un gen de gandire. As dori impreuna sa navigam o conversatie utila, cu ajutorul careia sa scoatem la suprafata anumite idei si situatii complicate. In cele ce urmeaza as vrea sa ne orientam atentia asupra unui comentariul ce ne ajuta sa pasim dincolo de cuvinte si emotii. Continue reading

Te iubesc doar pentru sex!1


Multi tineri sunt nebuni dupa sex. In lumea moderna, credibilitatea standardelor traditionale a devenit un factor ne-acceptabil pentru multi. A urma principiile Biblice (in privinta relatiilor sexuale) a devenit un trend mult prea complicat pentru o generatie atat de sofisticata. Massemdia, fiind condusa de arma consumerismului global, impune asupra capacitatii intelectuale si emotionale imaginii provocatoare, care deseori par a fi mult mai puternice decat convingerile Biblice – al caror scop este de a ne aduce aminte de lucrurile si de structurile create de Dumnezeu pentru creatia Sa.

Deoarece traim in aceasta societate dezmembrata, deseori este extrem de greu sa diferentiem dragostea adevarata fata de cea falsa. Atunci cand intreaga atentia este directionata asupra aspectelor emotionale sau a celor fizice, sexul pare a fi obiectul prin care definim o relatie atuentica. Totusi, o astfel de mentalitate, desi adevarata, reprezinta mentalitatea unor relatii zbieratoare. Alergat-ul dupa sex reprezinta, intotdeauna, temelia unei relatii socante si stupide. Socante din punctul de vedere ca astfel de relatii nu sunt acceptate sau promovate de Dumnezeu. Iar stupide datorita rufelor murdare aruncate (ca si consecinte) inaintea intregi societatii. In aceasta privinta, foarte multi tineri crestini au devnit obiectul principal prin care astfel de situatii inundeaza Biserica lui Cristos.

Continue reading

Ai un minut sa discutam?


Alergam ca niste nebuni, dintr-o parte in alata, fara sa realizam ca in jurul nostru sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Fiind cetateni intr-o comunitate globala, prestigiul alesilor pare sa fie mult mai important decat relatiile obisnuite pe care trebuie sa le dezvoltam atunci cand sustinem ca suntem membrii ai Bisericii lui Cristos. Ma intreb, in timp ce priviti asupra acestui editorial, cand a fost ultima oara cand ati vorbit cu o persoana din biserica dumneavoastra? Cand a fost ultima oara cand v-ati oprit din spectacolul supersitios pentru a ajuta un frate sau o sora care se lupta cu problemele unei generatii schimbatoare? Cand a fost ultima oara cand v-ati decis sa ajutati o persoana care este in cautarea mesajului pe care l-ati descoperit atunci cand cineva a impartasit cu dumneavoastra cel mai important mesaj existen in universul nostru (Evanghelia lui Cristos).

Deseori ma intreb care este motivul pentru care ne-am oprit din a investii in relatiile prieteniilor nostri (care sunt frati si surori in trupul lui Cristos)? Recenta carte, `Costul Uceniciei’ (de Dietrich Bohenfoer) este o carte perfecta pentru o genratatie atat de debusolata precum ceea in care ne regasim cu totii. Se pare ca o relatie autentica necesista persoane care sunt devotate, cu maxima atentie, persoanei Domnului Isus Cristos si inradacinati in Cuvantul vietii, adica Cuvantul lui Dumnezeu.

Pentru Pavel (in 2 Timotei) relatia acetuia cu tanraul Timotei a fost o relatie autentica, o relatie in care ambele persoane au investit nu doar in a se adanci in nemarginita cunoastere a Fiului lui Dumnezeu (Cristos), dar si in incurajarea fratilor care formau Biserica lui Crostos. In zilele noastre, tanjim neincetat dupa acest aspect relational pe care Pavel l-a avut fata de tanarul Timotei. Mai mult, saturatii fiind de esecurile pastoresti si de strigatele celor care tanjec dupa faima si celebritate, dorim sa marturisim aceasi intensitate relationala pe care Biserica din Tesalonic (1 Tes 1) a marturisit-o atunci cand a descoperit mesajul Evangheliei. Aceasta Biserica devenise un trofeu al dragostei fratesti, al iubirii nemarginite fata de cei pierduti, motivand ca urmare alte biserici. Mesjul Evangheliei a devenit mesajul acestora. Cristos! Cristos a fost mesajul acestei biserici antice, atat in relatile acestora cu Dumnezeu cat si fata de cei care venau sa se inchine in mijlocul acestora. Biserica din Tesalonic este o biserica obisnuita dar care detine cu un mesaj deosebit. Aceasta este definita unei biserici care doreste sa investeasca in membrii acesteia.

`Ai un minut sa discutam despre Cristos?` ar trebui sa fie intentia fiecarui crestin care sustine ca este un crestin adevarat. Daca nu avem timp sa impartasim ceea ce am invatat din Cuvantul lui Dumnezeu, ceea ce am experimentat prin aplicarea acestui Cuvant Sfant, ceea ce am marturisit in viata altora care traiesc in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu, atunci cred ca trebuie sa reconfiguram scopul pentru care sustinem ca suntem crestini sau urmasi ai lui Cristos.

Cu stima si respect,
Cosmin Pascu

Prietenia, dincolo de materialism


Intersectia relatiilor mondene a devenit una dintre cele mai complicate si delicate artere in etica crestina. A avea un priten adevarat a devenit un vis, si asta doatrita nepasarii noastre fata de cei din jur. `Salut… Ce mai faci? Salut…`, a devenit conversatia debusolata a unei generatii deja contropita de stupiditatea existenta in randurile celor care indraznesc sa se numeasca crestini si urmasi ai lui Cristos. BMV-ul sau mertan-ul au devenit obiectele definitoare intr-o relatia de prietenie. Daca nu ai ultimul obiect amplasat de panourile de publicitate, nu poti face parte din categoria celor care sunt in stare sa se debusoleze cu ultimele racnete de pe piata mondena. Materialsmul este conceptul devastator pentru orice generatie, insa prietenia adevarat nu se bazeaza pe idei Marxiste, ci pe principii biblice.

Atunci cand prietenia este definita de materialism este timpul sa ne departam de astfel de concepte. Prietenia adevarata are la baza o relatie si nu un obiect. O relatie obiectiva este superioara relatiei materiale. Nu cred ca trebuie sa ne axam foarte mult in domeniul relatiei materiale, deoarece consecintele acestor relatii devastatoare, le vedem in fiecare zi pe micul ecran.

Cand ne referim la relatia obiectiva, desigur ca ne gandim la doua concepte:

a) Dragostea lui Dumnezeu oferita fiecarui om prin persoana Domnului Isus Cristos
b) Dragostea noastra fata de prietenii nostri, care izvoraste din relatia noastra cu Cristos.

Aceste doua obiective ar trebuie sa ne directioneze atat mintea cat si inima spre o relatie autentica cu cei pe care ii iubim si pe cei care ii apreciem ca a fiind prieteni adevarati. Scopul pentru care dorim sa tanjim dupa o relatie reala se datoreaza relatiei noastre cu Cristos.

Orice persoane, trebuie sa fie constienta ca, atunci cand este interesata intr-o relatie de prietenie, responsabilitatea acesteia este de a se asigura ca prietenii adevarati sunt condusi de scopurile biblice ale Cuvantului lui Dumnezeu. Ce fel de prieteni ai? Care este etica acestora? Daca acestia sunt crestini, aspectul material nu ar trebui sa fie punctul central al unei relatii. Atunci cand observi ca punctul de pornire este aspectul material, trebuie sa ne asiguram ca corectam aceasta atitudine. Un crestin adevarat este in cautarea unei relati adevarate si nu in identificarea unui divertisment material. Alege-ti prietenii adevarati caci ei te vor pretuii!

Scris de Cosmin Pascu

Fiule, te implor să mă asculți



Cunoaștem realitatea că deviența juvenilă și violență exsistență în societate pornește din familie. Tot în această instituție putem găsi rezolvarea acestor tensiuni anormale. Pentru a combate acest virus distrugător trebuie să ne întoarcem spre bazele biblice al unei familii ce pot fi găsite în Proverbe 1:8-9.

`Ascultă, fiule, învățătura tatălui tau, și nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună placută pe capul tău, și un lanț de aur la gătul tău.`

1. Există un cadru familial

Solomon ne prezintă în aceste două vereste faptul că copilul trebuie să asculte de părinții lui. Asta înseamnă că în familie trebuie să existe o bază familială pentru copil și pentru părinți. Observăm că suntem atenționați să ne îngrijim de copiii noștri. Mai mult, responsabilitatea noastră este să învățăm copiii noștri pentru că aceștia să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, împotriva acestuia (a copilului) și a celor din jurul său. Totuși, dacă dorim să ne asigurăm că copilul ne va urma, ca și părinți trebuie să ne asigurăm că suntem modele demne de urmat. Pledoaria față de copil este ca acesta să asculte de învățaturile și îndrumările părinților lui, dar dacă acestea nu există, copilul nu are ce să urmeze sau să învețe. Astfel rezultatul devastator va fi ca copilul va accepta orice va găsi în preajma sa.

Continuă aici