Cristos, autoritatea superema

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” Coloseni 1:15-16

Deseori ne mandrim cu ceea ce cunoastem, cu ceea ce citim, cu ceea ce vedem, cu ceea ce experimentam. Fiecare recunoastem ca suntem coplesiti de aspectul ne-trairii acestor adevaruri eterne. Se pare ca nu suntem singuri in aceasta generatie ce se lupta (intensiv) cu aceasta artera importanta. Pavel, apostolul Bisericii lui Cristos, este interesat in a rectifica problema unei comunitati debusolate – prin a le readuce aminte ca identitatea acestora se regaseste in persoana Domnului Isus Cristos. El este constient ca ne-intelegerile si dezbaterile ce au izbucnit in aceasta biserica locala au avut la temelia acestora o indepartare de la temelia asezata de Cristos prin Pavel si echipa acestuia.

Crestinul si Politica, prieteni sau dusmani? 1

Perceptia crestinului despre aspectul politic este similara (in etica acestuia) cu conceptia pacatului. Politica, sau tot ceea ce tine de politica, este considerata ca a fiind un pacat sau chiar un lucru impotrivitor cu invataturile Biblice. Considerand ca aceste concepte sunt, deseori, intelese intr-un mod gresit, cred ca suntem nevoiti sa stabilim o imagine corecta asupra responsabilitatii noastre de a considera ca politica nu trebuie sa fie separata de credinta pe care o avem in Cristos Isus. In mod special – intr-un context in care prezenta societate este infenluentata, in mare parte, de sistemul politic, fie el bisericesc sau guvernamental. Daca indraznim sa sustinem ca Biserica (ca si institutie) nu face politica, atunci trebuie sa ne readucem aminte de faptul ca Biserica este cunoscuta, inaintea societatii, ca a fiind o institutie religiosa/spirituala. Fiecare om este, inevitabil, implicat intr-un proces politic.

1. Crestinul si responsabilitatea sa

Irresponsabilitatea nu este o scuza sau un motiv prin care afirmam ca politica nu detine un rol important in viata crestinului. Fiecare crestin este afectat de deciziile politice, fie intr-un mod negativ sau unul pozitiv. Pentru a intelge cat de importanata este politica, sau implicarea crestinului in politica, trebuie sa construim o imagine autentica a ceea ce intelegem prin oficiul detinut de o persoana care este implicata in politica.

Politica, in esenta, are rolul de a guverna/administra o tara sau un grup de oameni. Important, in aceasta discutie, este realizarea faptului ca cei implicati in politica sunt oameni fac parte din aceasi comunitate. Politica (sau pozitia) in sine nu este una daunatoare, ci personajul care ocupa acea pozitie de responsabilitate. Daca un sistem politic este bazat pe principiile eterne ale Cuvantului lui Dumnezeu, o astfel de conducere va recunoaste prezenta si activitatea Creatorului in acest domeniu important. Este incorect sa asociem acest oficiu cu un sinonim negativ. Am stabilit mai sus ca nu pozitia in sine creaza o divergenta, ci persoana care ocupa aceasta pozitie. Observam aceasta imagine inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, unde oameni ca Moise, Avraam, Iacov, Iosif, Iosua, David, etc., sunt chemati in aceste poziti de guvernare a poporului lui Dumnezeu. Conceptia Vechiului Testament este clara, in acest oficiu de guvernare, Dumnezeu ne arata, prin chemarea acestor oameni, cat de importanta este pozitia acestora in fruntea unei tari. Atunci cand liderii poporului lui Dumnezeu se departeaza de principiile Cuvantului lui Dumnezeu, soarta acestora scoate la suprafata etica si mentalitatea imorala cu care conduc un anumit grup de oameni.

Paradoxul existentei lui Dumnezeu

Ideologia existentei divine, adica prezenta reala a unui Dumnezeu, continua sa bulverseze mintiile moderne. In lumea antica, precum sustine si autoarea cartii ‘The Case for God’, nu s-a pus in discutie existenta Creatorului Divin. Desigur, un astfel de argument ar putea fi considerat copilaresc si superstionist. Totusi, oricare ar fi tendinta noastra de a ne departa de aceste informatii, verdictul antic nu a dezbatut, atat de imaculant, existenta unui Dumnezeu. Gandindu-ne logic, fiecare putem nega sau dovedi inexistenta unui Dumnezeu. Bazele negarii nu isi au temelia in documentele istoricie, ci in experientele pe care le marturisim in secolul 21.

Fiecare suntem constienti de realitatea ecuatiei 2+2=4, insa daca cineva ne-ar contrazice rezultatul ecuatiei de mai sus, cu siguranta am dori sa aflam procedurile deconstruirii unui concept excat. Insa conceptia exacta nu poate fi schimbata sau modificata. Exceptia acestei modificari tine de asamblarea numerelor ce ne ofera acelasi rezultat. De exemplu: 1+1+1+1=4 sau 1+2+1=4 sau 3+1=4. In aceasta ecuatie avem nevoie de anumite corespondente care, adunate la un loc, ne vor oferi rezultatul dorit. Fara aceste numere nu putem discuta de o ecuatie reala si nici de un rezultat concret.

Acelasi argument se poate folosi atunci cand ne gandim la existenta Creatorului. Rezultatul existentei lui Dumnezeu sta in creatia Sa, adica omul, si tot ceea ce a creat Dumnezeu pentru om. Daca dorim sa dovedim ca Dumnezeu nu exista, omul trebuie sa prezinte un argument plausibil petnru creatia acestuia. Evolutionimsul este incapabil de a ne directiona spre un punct de initiere a creatiei umane. In cazul de fata, Dumnezeu ne spune ca El ne-a creat, iar aceasta informatie este exacta si ne-schimbatoare. Daca afirmam ca Dumnezeu nu este Creatorul omului, atunci omul isi traieste viata acestuia intr-o inexistenta proprie. Fara explicatia existentiei unui Creator, adica Dumnezeu, nu putem concepe existenta intregii umanitati. Existenta Creatorului este determinata si de existenta Domnului Isus Cristos – care s-a intrupat pentru a ne dovedi existenta Tatalui Ceresc. Dorinta de a clasifica interventia Domnului Isus ca si o fantezie este un proces ne-adegvat si coruptibil. Existenta Fiului denota existenta Tatalui Ceresc.

va continua

Scris de Cosmin Pascu

Biserica Ortodoxa – un dumnezeu epuizat?

Urmatoarele luni vor scoate la suprafata diferite subiecte in ceea ce priveste practica si etica preotilor ortodoxi. Daca in ultimii ani am marturisit, in ograda acestor fiinte, lucruri greu de imaginat, aceasta imaginatie se descopera inaintea publicului roman ca a fiind o situatie reala si greu de inghitit. Fiecare am observat, in diferite conjucturi, baronismul si privilegile pe care le primesc preoti si care, ca urmare, au ales sa manipuleze masele pentru un castig propriu. Zilele negre vor napastui peste cei care au transferat aceasta institutie intr-o societate comerciala sau un mall al parodiilor catastrofale. Pentru majoritatea clericilor, Dumnezeu este real doar daca afacerea acestora merge inainte. Totusi, in conditia palpabila sub care se gaseste aceasta institutie, observam, cel putin, o clasa religioasa care inca nu s-a trezit la realitate.

1. Slujitori falsi

Prima afirmatie reprezinta opinia majoritati asupra faptului ca multi preoti sunt interesati foarte putin in a predica corect Cuvantul lui Dumnezeu. Desigur, trebuie sa fim constienti de probaganda religioasa ce are loc in astfel de locatii. Slujitorul autentic nu va alerga dupa bani sau prestigiu, ci scopul acestuia este de ai ajuta pe oameni sa-L intampine pe Cristos (si nu niste icoane sau chipiuri facute de mana omului). Noua icoana a celor care alearga dupa bani este banul si perceptuarea dezorientarii spirituale a audientelor. Persoanele care induc populatia in eruare spirituala sunt invatatori si slujitori falsi, care urmeaza invataturile celui care este imparatul minciunilor.

2. Audienta disperata

Daca nu ne indreptam spre audienta, care alege sa participe in concertul paradelor religioase ortdoxe, atunci am crede ca problema confuziei existente apartine doar preotilor. Pentru ca o persoana sa fie indusa in eruare trebuie sa existe o legatura sau conexiune intre profitor si cel inselat. Deseori audienta alege sa fie inselata doar pentru niste experiente ciudate si traditii parfumate. Undeva, in conceptul uman de gandire, tindem sa credem ca aspectul spiritual nu pretinde o anumita sfera de esenta cognitiva (gandire mintala). Gandirea omului trebuie sa stea strans legata de experientele acestuia. Atunci cand aceste artere sunt debransate, omul traieste intr-o lume a iluziilor ideale. Audienta, despre care discutam, si-a pierdut artera cognitiva, alegand sa se manjeasca cu experinte lipsite de ratiune si normalitate. Aceasta dezorientare reflecta nu doar o practica nemernica, dar si o atitudine provocatoare sumbra. Imbunzeala existenta in aceasta audienta scoate la suprafata isteria unei generatii dezorientate si lipsite de caracter si bun simt.

3. Preotii sugrumati

Parte a acestei isterii religioase, fara a reflecta punctele slabe, se regasesc acei preotii care nu si-au patat caracterul spiritual si fizic. Astfel de preoti sunt cei care nu au ales prostitutia religioasa existenta in randul preotilor vanduti. Ca si crestini, trebuie sa ne asiguram ca pretuim acele persoane care sunt focalizate asupra Domnului Isus Cristos. Cristos este suprem, asta insemnand ca nici o institutie sau persoana nu este superioara Domnului Isus Cristos. Preotii sugrumati de bastanii religiosi trebuiesc sa fie protejati de societatea (populatia) din care acestia fac parte. Astfel de preoti trebuiesc sa fie incurajati sa se adanceasca in Scripturi si in Domnul Isus Cristos.

4. Lideri dezorientati

Liderii Bisericii Ortodoxe, fie sunt dezorientati de ceea ce se intampla in intreaga tara, fie sunt nepasatori inaintea prostitutiei spirituale ortodoxe. Omul de rand este confuz si dezorientat pentru ca liderii acestora sunt dezorientati si confuzi. Omul de rand este nepasator fata de Dumnezeu si societate pentru ca preotii acestuia sunt nepasatori si marsavi. Aceste doua realitati, nepasarea si dezorientarea, sunt deseori justificate precum politica romaniei. Undeva, in adancul sau, credinciosul obisnuit s-a saturat de prostologia religioasa. Omul dezorientat este in cautarea autenticitatii spirituale, insa de unde vei recapata o credinta auntentica cand liderii bisericii sunt impotmoliti in aceasi oala de interese personale? Autenticitatea unei credinte viabile si semnificative isi gaseste radacinile in Cel care a afirmat despre Sine insusi ca este Dumnezeul creator si sustinator, adica Isus Cristos. Fara Cristos omul devine un obiect manipulant si dezinteresat, epuizandu-se pe sine si pe dumnezeii creati de propriile maini sau abilitati.

5. Un dumnezeu epuizat

Exasperati de cerintele gruparilor ortodoxe, dumnezeul omului religios pare a fi epuizat si ratacit. Audienta, unui obiect manipulat si controlat de om, a devenit din ce in ce mai obarsita si dezinteresata de Dumnezeul autentic, alegand in schimbul Acestuia un dumnezeu epuizat si inexistent. Daca poporul roman doreste sa-si recapete originalitatea spirituala, acesta trebuie sa se departeze de idolii si de dumnezei creati de om. Fiecare persoana trebuie sa se indrepte spre Dumnezeul Creator – care ne-a readus aminte ca doar El este Calea, Adevarul si Viata. Un dumnezeu epuizat poate fi inlocuit cu un Dumnezeu atotputernic si ne-epuizat de comercialismul religios ortodox.

Scris de Cosmin Pascu

De ce mergem la biserica?

In fiecare duminica mergem la biserica, insa motivele pentru care alegem sa venim inaintea lui Dumnezeu deseori sunt egoiste si centralizate asupra intereselor proprii. Fiecare dorim sa venim inaintea lui Dumnezeu, totusi, complesiti de superstitii si egocentrism, o parte din noi simte dorinta de a associa biserica locala cu un locas de intalniri matrimoniale sau o piata de afaceri valorice. Alti, aleg aceasta zi pentru a disciplina (sau pedepsi) membrii indisciplinati pentru biserica secolului 21. Cand ne referim la membrii indisciplinati, ne referim la persoanele care nu se conformeaza traditiei si cerintelor suspicioase ale liderilor care doresc ca traditia si legalismul sa aiba un aspect mult mai vizibil in viata bisericii locale.

Continua …