Tata, ajuta-ma…


Zambetul omului posomorat de coruptia existenta pe teritorul tarii sale a atins punctul culminant al oricarui om ce tanjeste dupa acele principii asezate in Cuvantul lui Dumnezeu. Mergand pe strada si realizand ca nu mai poate respira, omul ascultator este inconjurat de o teama alarmanta a societatii in care traieste. Un strigat zbiara neincetat in urechiile inimii sale amintindu-i ca fiecare zi se intuneca, fiecare clipa de speranta se stinge inaintea ochiilor sai. Ce sa mai faca acest om atunci cand este lovit de atata ne-dreptate? Unde sa mai privesca omul ascultator atunci cand criminallitatea a devenit reperul Romaniei? Unde sa-si mai atintesca privirea cand oamenii de rand nu mai pot respira datoria ne-dreptatii pe care o marturisesc alaturi de compatrioti sai? Unde sa mai privesc atunci cand pastorul, care este chemat sa-L slujesca pe Cristos, si-a ingropat intreaga misiune alegand sa-si investeasca tot timpul in propria afacere monetara? Spre ce sa isi atintesca ochii atunci cand Evanghelia lui Cristos este redusa cuvintelor de specialitate si ironie?

Continue reading

Cristos, autoritatea superema


„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” Coloseni 1:15-16

Deseori ne mandrim cu ceea ce cunoastem, cu ceea ce citim, cu ceea ce vedem, cu ceea ce experimentam. Fiecare recunoastem ca suntem coplesiti de aspectul ne-trairii acestor adevaruri eterne. Se pare ca nu suntem singuri in aceasta generatie ce se lupta (intensiv) cu aceasta artera importanta. Pavel, apostolul Bisericii lui Cristos, este interesat in a rectifica problema unei comunitati debusolate – prin a le readuce aminte ca identitatea acestora se regaseste in persoana Domnului Isus Cristos. El este constient ca ne-intelegerile si dezbaterile ce au izbucnit in aceasta biserica locala au avut la temelia acestora o indepartare de la temelia asezata de Cristos prin Pavel si echipa acestuia.

Continue reading

Ateismul, un suicid intelectual?


atheismAteismul continua sa prospere. Totusi este ateismul un suicid intelectual care afecteaza atat mintea omului cat si trairea acestuia intr-un context spiritual confuz? Pentru crestinii evanghelici, ateismul continua sa fie o provocare intensiva. Bisericata.com va continua sa interactioneze asupra acestui subiect in articolele prezentate pe site. In ceea ce urmeaza as dori sa demonstrez ca ateismul este o religie umana care il robeste pe om de speranta si eternitate. Tot in acest articol doresc sa dezbat dilema intelectualismul epuizat prin negarea existentei lui Dumnezeu. Aceasta este doar o analiza asupra eticii ateiste si nu un studiu aprofundat.

Ateismul – o religie umana?

Tot ceea ce tine de cuvantul ‘credinta’, poate (sau chiar este) sa fie asociat cu cuvantul religie, si asta datorita faptului ca omul crede intr-un anume concept spiritual, fie un aspect Divin (Dumnezeu) fie un aspect uman (precum ateismul, budismul, umanismul). Cuvantul `religios` se intrebuinteaza atunci cand ne referim la artera spirituala a omului, chiar daca acesta pretinde in a nu crede in Dumnezeu. Omul, oricare ar fi acesta, are un suflet, iar sufletul acestuia tanjeste dupa o spiritualitate divina. Ateismul, in cadrul acestei discutii, este o religie umana care neaga existenta unei Divinitati, si care, ca urmare, promoveaza umanitatea ca a fiind in sine dumnezeu. Deci, daca nu exista un Dumnezeu Creator si real, atunci omul este dumnezeu. Prin aceasta dorinta (si aspiratie), care respinge ideea existentei unui Dumnezeu Creator, omul si-a creat, pentru sine, o religie, o spiritualitate umana pe care o promoveaza cu mandrie si prudenta. Ateismul, ca urmare, este o religie a comceptului uman ateist.

Ateismul si eliminare sperantei

Desi subtitlul este sumbru si drastic, realitatea miscarii ateiste, care este in crestere in vest si est, deseori este asociata cu camera de morga. In aceata zona observam existenta unor fiinte prezente dar care nu pot interactiona deorece acestea sunt lipsite de viata (sau existenta vie). Ateismul este o pestera a intunerecului, unde oricat de intensa ar fi cautarea unei sperante vensice, aceasta nu va putea fi gasita. Pentru multi (in vest si est) ateismul este unul din factori principal pentru care suicidul este in crestere. Omul, coplesit de incercarile si de provocarile capitalismului uman, observand ca nu exista speranta este impins sa aleaga o cale de compromitere. Aceasta decizie, deseori, scoate la suprafata negarea unui Dumnezeu Creator. Daca Dumnezeu este inexistent, atunci omul chiar este un produs al evolutiei. Daca omul este un rezultat al procesului evolutionar, atunci suferinta, si nevoie de Dumnezeu, nu ocupa un rol deosebit (sau chiar nici un rol) in mintea celui care considera suicidul ca si o solutie a disperarii sale. In etica ateista, omul disperat continua sa dispere deorece aceasta este menirea sa. Cel puternic supravietuieste, iar cel slab este considerat ca a fiind un produs incorect si ne-adaptabil procesului selectionist natural (natural selection). Atesimul, prin prisma eticii dobandite, robeste omameni de speranta eternitatii, oferindu-le urmasilor, in schimb, o iulzie intelectuala care sustine inexistenta unei eternitati, si care ofera omului fapte crude si ne-realiste.

In Vechiul Testament, autorii intelepciunii testamentale ne informa ca Dumnezeu a asezat (sau chiar implantat) in inima (reprezinta materie vie) omului eternitatea, astfel incat omul tanjeste dupa ea. Intelectual vorbind, ateismul ne robeste nu doar de speranta dar si de existenta eterna pe care a primit-o omul in Persoana Domnului Isus Cristos.

Ateismul – intelectualismul epuizat?

Desi intelectul uman nu incetineste din a adresa intrebari importante, dincolo de aceste intrebari exista un paradox uimitor. Raspunsurile omului, atunci cand ne referim la atesim, ne prezinta o agresivitate si un concept etic ne-echilibrat. Atat Richard Dawkins cat si Cristopher Hitchens inteleg in mod gresit conceptele si actiunile devastatoare ale omului glorificat. Este absurd sa sustinem (precum sustin unii) ca conceptia cognitiva (gandirea umana) este generata de anumite celule care la randul lor sunt controlate de un cod genetic uman. Omul, oricare ar fi acesta, nu este manipulat sau controlat de anumite coduri genetice sau de o selectie naturala in care doar cel puternic are autoritatea de a traii.

Ateismul este o miscare de reziztenta, revoltandu-se (atat de uimitor) impotriva conceptelor eterne. Negarea eternitatii devine insasi o munitie epuizanta. Oricat de intense ar fi initiativele acestei miscari impotriva existentei Divine, acestia nu pot elimina conceptul eternitatii existent in inima omului creat de Dumnezeu. Desigur, ateismul este o religie lipsita de speranta si din aceata pozitie, adeptii acestei miscari continua sa ne convinga ca eternitatea nu are un rol important in etica acestora. Totusi, cum vor elimina ei ideea eternitatii si tanjirea acesteia din mintea si inima acestora? A elimina ceea ce nu controlam devine in sine un joc epuizant si greu de castigat.

Ateismul – negarea Divinitatii

Ateismul devine un suicid intelectual atunci cand membri acestui club prestigios, inarmati cu ideii umane, doresc sa-L demisioneze pe Dumnezeu din pozitia Sa de Creator si Dumnezeu al tuturor lucrurilor. Negarea existentei Sale scoate la suprafata existenta Dumnezeului creator. Faptul ca exista dorinta de a distruge identitatea unui Dumnezeu atot-puternic, ne arata ca in mintea celor care apreciaza ateismul exista conceptia si prezenta unui Dumnezeu Divin. A distruge aceasta artera spirituala divina este ca si cum am alege sa ne sinucidem intelectual. Ideea eternitatii (alaturi de Creator) este imposibila de negat, deoarece ea isi gaseste identitate in Cel care a creat-o, adica Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu si nu Dumnezeu este creat de om. In aceasta conditie si realitate, omul are libertatea de al alege pe Dumnezeu sau de al respinge pe El. In orice circumstanta s-ar afla omul, acesta nu poate nega existenta Sa deoarece Dumneze exista si existenta Sa nu este determinata de om. Omul poate respinge aceasta existenta, dar fara a isi atribui dreptul de ignorant. Cand negam prezenta lui Dumnezeu negam existenta noastra.

Scris de Cosmin Pascu
http://www.bisericata.com

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…

Adevarul nu este usor de aruncat sub o mocheta


Am aflat ca am cancer, au fost cuvintele unui prieten. Viata s-a oprit cu fiecare zi trecatoare. Zilele trec precum si viata mea. Zilnic ma intreb, cand vine ceasul, ora sau minutul in care, inevitabil, voi descoperi ca ultima rasuflare nu este prea departe de mine. Si acum, ce sa mai fac? Doamne, daca nu asi fi mers la doctor,ohhh, totul ar fi fost normal. O cat de aprofundat poate fi adevarul. Cu siguranta pot manifesta, adevarul nu este usor de aruncat sub o mocheta. O cat de profund si cat de dureros este atunci cand traiesti in adevar. Daca nu aflam despre acest cancer, traiam intr-o minciuna, si totusi, acum traiesc in adevar. Oare cancerul meu este o minciuna? Oare boala aceasta este doar o sentinta ateista? Oare tot ceea ce simit este o abureala stintifica sau o fantezie a unui creier genial?

Scris de Cosmin Pascu

Privesc și gândesc


pivesc si gandescNu știu, dar cu siguranță, trăim într-o lume în care nu mai avem timp să ne oprim și să privim asupra lucrurilor ce ne înconjoară. Lucrăm, mâncăm, dormim și pornim din nou pe același drum anevoios. Din când în când, atunci când timpul ne permite, ne aruncăm în fața televizorului sau al calculatorului ce ne aruncă-n lupta subiectivă. Parcă trăim într-o lume a alb-negrului și într-o altă a coloratului intensiv. Undeva cele două nu se leagă, deși suntem aceeași oameni ce își au căsuța pe aceeași planetă. Deseori alergăm ca niște nebuni, mai repede decât turația planetei. Timpul s-a irosit pentru discuțiile cu vorbe vii. Totul s-a dus și continuă să dispară!
Continue reading