Tata, ajuta-ma…


Zambetul omului posomorat de coruptia existenta pe teritorul tarii sale a atins punctul culminant al oricarui om ce tanjeste dupa acele principii asezate in Cuvantul lui Dumnezeu. Mergand pe strada si realizand ca nu mai poate respira, omul ascultator este inconjurat de o teama alarmanta a societatii in care traieste. Un strigat zbiara neincetat in urechiile inimii sale amintindu-i ca fiecare zi se intuneca, fiecare clipa de speranta se stinge inaintea ochiilor sai. Ce sa mai faca acest om atunci cand este lovit de atata ne-dreptate? Unde sa mai privesca omul ascultator atunci cand criminallitatea a devenit reperul Romaniei? Unde sa-si mai atintesca privirea cand oamenii de rand nu mai pot respira datoria ne-dreptatii pe care o marturisesc alaturi de compatrioti sai? Unde sa mai privesc atunci cand pastorul, care este chemat sa-L slujesca pe Cristos, si-a ingropat intreaga misiune alegand sa-si investeasca tot timpul in propria afacere monetara? Spre ce sa isi atintesca ochii atunci cand Evanghelia lui Cristos este redusa cuvintelor de specialitate si ironie?

Continue reading

Atentie slujitori: Dumnezeu nu se lasa batjocorit


Dup? ce a interpretat cu credincio?ie visul, Daniel l-a îndemnat pe monarhul cel îngâmfat s? se poc?iasc? ?i s? se întoarc? la Dumnezeu ca printr-o via?? curat? s? îndep?rteze nenorocirea care-l amenin?a. “De aceea, împ?rate”, l-a rugat proorocul, “plac?-?i sfatul meu! Pune cap?t p?catelor tale, ?i tr?ie?te în neprih?nire, rupe-o cu nelegiuirile tale, ?i ai mil? de cei nenoroci?i, ?i poate c? ?i se va prelungi fericirea!”

Pentru o vreme impresia avertiz?rii ?i sfatul proorocului au fost puternice asupra lui Nebucadne?ar; dar inima care nu este schimbat? prin harul lui Dumnezeu pierde repede impresiile Duhului Sfânt. Îng?duin?a de sine ?i ambi?ia nu fuseser? eradicate din inima împ?ratului, iar mai târziu aceste tr?s?turi au ap?rut iar??i. În ciuda îndrum?rilor date cu atâta îndurare ?i a avertiz?rilor cu privire la experien?a trecut?, Nebucadne?ar a îng?duit iar??i ca spiritul de invidie împotriva împ?r??iilor care aveau s? urmeze, s?-l ia în st?pânire. Conducerea lui, care pân? atunci fusese într-o mare m?sur? dreapt? ?i îng?duitoare, a devenit ap?s?toare. Împietrindu-?i inima, a folosit capacit??ile date de Dumnezeu pentru prosl?virea de sine în?l?ându-se mai presus de Dumnezeu care-i d?duse via?a ?i puterea.

Timp de luni de zile judecata lui Dumnezeu a întârziat. Dar în loc s? fie condus la poc?in?? prin aceast? îng?duin??, împ?ratul a dat frâu liber mândriei pân? acolo încât a pierdut încrederea în interpretarea visului ?i ?i-a dispre?uit anii lui de mai înainte.

La un an dup? ce a primit avertizarea, Nebucadne?ar, plimbându-se în palatul lui ?i cugetând cu mândrie la puterea lui de conduc?tor, cât ?i la reu?itele lui de constructor, a exclamat: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ?edere împ?r?teasc?, prin puterea bog??iei mele ?i spre slava m?re?iei mele?”

Chiar când trufia îngâmfat? era înc? pe buzele împ?ratului, un glas din cer a f?cut cunoscut c? timpul de judecat? rânduit de Dumnezeu venise. În auzul lui s-a auzit hot?rârea lui Iehova: “Afl?, împ?rate Nebucadne?ar, c? ?i s-a luat împ?r??ia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, ?i vei locui la un loc cu fiarele câmpului; î?i vor da s? m?nânci iarb? ca la boi, ?i vor trece peste tine ?apte vremi, pân? vei recunoa?te c? Cel Prea Înalt st?pâne?te peste împ?r??ia oamenilor ?i c? o d? cui vrea”.

Într-o clip? ra?iunea pe care Dumnezeu i-o d?duse i-a fost luat?; judecata pe care împ?ratul o socotea des?vâr?it?, în?elepciunea cu care se mândrea i-au fost luate, iar acela care odinioar? fusese un conduc?tor puternic, a devenit un maniac. Mâna lui nu mai putea ?ine sceptrul. Soliile de avertizare nu fuseser? luate în seam?; acum, lipsit de puterea pe care Creatorul i-o d?duse ?i alungat dintre oameni, Nebucadne?ar “a mâncat iarb? ca boii, trupul i-a fost udat cu roua cerului, pân? i-a crescut p?rul ca penele vulturului ?i unghiile ca ghearele p?s?rilor”.

Timp de ?apte ani, Nebucadne?ar a fost o uimire pentru supu?ii lui; timp de ?apte ani a fost umilit înaintea lumii întregi. Apoi judecata i-a fost reabilitat?, ?i ridicându-?i ochii în umilin?? c?tre Dumnezeul cerului a recunoscut mâna divin? în pedepsirea lui. Într-o proclama?ie public? ?i-a recunoscut vinov??ia ?i mila cea mare a lui Dumnezeu în vindecarea lui. “Dup? trecerea vremii sorocite”, a declarat el, “eu, Nebucadne?ar, am ridicat ochii spre cer, ?i mi-a venit iar??i mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am l?udat ?i sl?vit pe Cel ce tr?ie?te ve?nic, Acela a c?rui st?pânire este ve?nic?, ?i a c?rui împ?r??ie d?inuie?te din neam în neam. To?i locuitorii p?mântului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor ?i cu locuitorii p?mântului, ?i nimeni nu poate s? stea împotriva mâniei Lui, nici s?-l zic?: ‘Ce faci?’

În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; ?i slava împ?r??iei mele, m?re?ia ?i str?lucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii ?i mai marii mei din nou m-au c?utat; am fost pus iar??i peste împ?r??ia mea, ?i puterea mea a crescut”.

Monarhul atât de mândru odinioar? a devenit copilul umil al lui Dumnezeu; conduc?torul tiran ?i arogant a devenit un împ?rat în?elept ?i îndur?tor. Acela care sfidase ?i hulise pe Dumnezeul cerului, a recunoscut acum puterea Celui Prea Înalt ?i cu seriozitate a c?utat s? promoveze temerea de Iehova ?i fericirea supu?ilor lui. Sub mustrarea Aceluia care este Împ?ratul împ?ra?ilor ?i Domnul domnilor, Nebucadne?ar a înv??at în cele din urm?, lec?ia pe care to?i conduc?torii trebuie s? o înve?e, ?i anume c? adev?rata m?re?ie const? într-o bun?tate adev?rat?. L-a recunoscut pe Iehova ca Dumnezeul cel viu, zicând: “Acum eu, Nebucadne?ar, laud, înal? ?i sl?vesc pe împ?ratul cerurilor, c?ci toate lucr?rile Lui sunt adev?rate, ?i El poate s? smereasc? pe cei ce umbl? cu mândrie”.

Planul lui Dumnezeu ca cea mai mare împ?r??ie a lumii s? dea pe fa?? lauda Sa a fost împlinit. Aceast? proclama?ie public? în care Nebucadne?ar a recunoscut mila, bun?tatea ?i autoritatea lui Dumnezeu a fost ultimul act al vie?ii lui raportat în istoria sfânt?.

Scris de Alexandru I.

Vezi blogul autorului.

Ţara începe la ţară – o noua initiativa a Jurnalului National


??ranii n-au ie?it niciodat? în strad?, s? poarte pancarte scrise cu majuscule sau s? scandeze lozinci cu rim?. ??ranii n-au venit la Bucure?ti cu trenul, s? dea cu sapa-n cap cuiva. ??ranii-?i îngroap? în batiste legate la col?uri pensiile de ceapi?ti ?i tr?iesc din ce le d? Dumnezeu. Un fir de ceap?, o ro?ie, câteva ou?.

??ranii no?tri ?i-au d?râmat cuptoarele din curte ?i-?i cump?r? pâine cu coc? cleioas?, de la buticul din centrul satului. Pe ei nu-i invit? nimeni la talk-show-uri, nici m?car în gradena cu public, s?-i întrebe dac? mai tr?iesc, dac?-i doare ceva, dac? au dup? ce s? bea ap?. ??ranii români mai exist? doar în eviden?a popula?iei. În statistici, în barometre ?i, o dat? la patru ani, în calculele candida?ilor care-mpart g?le?i brenduite, ulei ?i zah?r, votan?ilor din mediul rural.

??ranii no?tri apar la televizor în emisiunea “Schimb de mame”, la inunda?ii, când cad casele din chirpici peste ei, sau de Pa?te, s? povesteasc?, întru impresionarea telespectatorului de la ora?, cum se încondeiaz? ou?le. ??ranii români peste care au trecut, în 20 de ani, secete, potopuri ?i liote de guvernan?i, una mai lacom? ?i mai incapabil? decât alta, abia se ?in pe picioare. ??ranii no?tri sunt românii nim?nui.

De ast?zi, “Jurnalul Na?ional” ?i dumneavoastr?, cititorii no?tri, ne întoarcem împreun? la ?ar?. A?a cum, în vreme de necaz, ne întoarcem înspre Biseric? ?i la Dumnezeu. Ne întoarcem la ?ar?, pentru c? în satele s?r?cite ?i nemaib?gate de nimeni în seam? e sufletul României. De aici trebuie s? reîncepem s? tr?im, dac? vrem s? ne mai vindec?m vreodat?…

?ara începe de la ?ar?. Aici ne sunt r?d?cinile. Ca s? smulgi un copac din p?mânt, îi tai r?d?cinile. Îngenuncherea României a fost posibil? prin distrugerea, sistematic?, a satului românesc. Prin batjocorirea ??ranilor, care-?i muncesc ast?zi p?mântul pe datorie ?i din respect, f?r? s? aib? vreo brum? de profit, prin umilirea celor care-?i vând laptele din b?t?tur? cu 40 de bani, pentru ca noi s?-l cump?r?m din supermarket la un pre? de 10 ori mai mare, prin înjosirea celor care vin cu o leg?tur? de p?trunjel la pia?? ?i-s c?lca?i în picioare de ?iganii afaceri?ti.

Continua pe jurnalul.ro

Vezi si articolul: Tras de cal, plugul împunge glia patriei

O viata mai buna cu Adi Gliga – TVR Cluj


O viata mai buna este un interviu prezentat la TVR Cluj cu Adi Gliga, artistul renumit al crestinilor Romani. Dincolo de prestigul autorului este viata acestuia, adica Adi copilul suferintei. TVR Cluj ne invita prin acest interviu sa patrundem in viata artistului. Atentie, evenimentele descrise in acest interviu sunt socante!

Va invit sa vizionati interviul `O viata mai buna`.

Expresiile „cool“, la modă în gaşcă


Vorbitorii care folosesc  cel mai frecvent limbajul  „în tendin?e“  sunt adolescen?ii. Tinerii inventeaz? expresii, le folosesc pân? la epuizare, apoi le arunc?, a?a cum fac cu hainele, accesoriile sau gadgeturile ce nu se mai poart?.

Cuvântul „gen” ?i-a pierdut rostul de a face distinc?ia între masculin ?i feminin ?i a avut soarta englezescului „like”: s? încheie afirma?ii de orice fel, f?r? a avea vreo leg?tur? cu subiectul. „Ce ai f?cut în weekend? Am fost la film, gen”.

Pare o gre?eal?, dar nu este, spun lingvi?tii. S-a transformat într-o particul? ce are rol de aproxima?ie ?i înseamn?, în traducere „cam a?a ceva”. Iar dac? se ive?te ocazia combin?rii cu adjectivul „vie?ii”, efectul e chiar mai „trendy”: „Pân? am pornit de diminea?? ma?ina vie?ii, mi-a luat dou? ore, erau minus 100 de grade, gen.”

Exemplele îi apar?in lui Radu Mu?at, un economist de 25 de ani care a inventariat câteva dintre expresiile ?i cuvintele la mod? pe blogul s?u – bloggeranonim.wblog.ro.

„Maxim” a câ?tigat popularitate odat? cu Paul, eroul dintr-o serie de reclame la telefonia mobil?, care vrea s? scoat? „maxim din toate combina?iile”. Iar când eroina, Cristina, îl întreab? „care combina?ii”, decreteaz?: „maxim, am spus!”. Tot din reclame au ap?rut cuvinte ca „ie?eal?” ?i expresiile „ne mi?c?m mai cu talent”, „marmota care învelea ciocolat?”, „pentru c? merit” sau „puiu? irezistibil”.

Apelativele „frate”, „tovar??”, „prieten” sunt, de asemenea, la mod?. Un exemplu folosit de Radu Mu?at este al unui individ care se plimb? prin fa?a ecranului într-o sal? de cinema. „Atunci se aude o voce din sal?: «Alo, prietene, stai jos c? nu e?ti pe generic!»”

Continua articolul pe adevarul.ro