Printre randuri si cuvinte, zambete si lacrimi, rugaciuni si staruinta, astept o zi mai buna, astept o speranta vie. Totusi, pana atunci, in jurul meu se afla criza, obiectul nemernic al smecheru-lui care prin istetimea sa a reusit sa imbolnaveasca intreaga natiune. Aici, alaturi de contemporanii mei astept, desi sunt coplesit de greutate, ca cei din jur sa-mi indrume privirea spre lucrurile bune pe care le avem in Cristos Isus.
Scris de Cosmin Pascu
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” Coloseni 1:15-16
Deseori ne mandrim cu ceea ce cunoastem, cu ceea ce citim, cu ceea ce vedem, cu ceea ce experimentam. Fiecare recunoastem ca suntem coplesiti de aspectul ne-trairii acestor adevaruri eterne. Se pare ca nu suntem singuri in aceasta generatie ce se lupta (intensiv) cu aceasta artera importanta. Pavel, apostolul Bisericii lui Cristos, este interesat in a rectifica problema unei comunitati debusolate – prin a le readuce aminte ca identitatea acestora se regaseste in persoana Domnului Isus Cristos. El este constient ca ne-intelegerile si dezbaterile ce au izbucnit in aceasta biserica locala au avut la temelia acestora o indepartare de la temelia asezata de Cristos prin Pavel si echipa acestuia.
Cand eram copil zambeam ca un copil, alergam ca un copil dintr-o parte in alta. Alergarea mea era asemenatoarea cu ceea a unui vuiet puternic. Cand eram copil, radeam cu oameni din jur, insa cand am crescut mare am inceput sa ma tem de acestia. Cand eram copil, gandeam ca un copil, dar cand am crescut mare, cand am ajuns un om intelept, am uitat sa mai zambesc, am uitat sa mai gandesc. Lumea din jurul meu a uitat sa-si mai aduca aminte ca, undeva in calendarul copilariei, fiecare om zambea. Cand eram copil, lumea din biserica se uita la mine cu mandrie si blandete, astazi imi este teama sa mai privesc, caci din orice directie, fratii si surorile mele imi ofera zambetele invidiei si lacrimile uraciunii umane. Cand eram copil nu m-a gandeam nici odata ca voi fi urat, dar cand am crescut mare, am invatat ca dragostea adevartat este o dragoste costisitoare, o dragoste ce revarsa lacrimile adevarurilor etrne in mintea si inima disperata a omului care a uitat sa zambeasca.
Cand am crescut mare, am invatat ca adevarurile eterne sunt adevaruri biblicie. Cand am crescut mare, am descoperit ca Cristos, Omul si Dumnezeul Crucii, si-a dat viata pentru mine. Cand eram copil acceptam orice prostie, totusi cand am crescut mare, am inceput sa privesc, cu maxima atentie, la Crucea lui Cristos. Cand eram copil nu cunosteam nimic, dar cand am crescut mare, am inceput sa cunosc prima particula a infinitului, adica Cristos. Cand am ajuns la maturitate in Cristos, mi-am adus aminte ca am inceput sa zambesc celor din jur speranta eterna a Evangheliei lui Cristos. La crucea lui Cristos, in timp ce cresteam, am recapatat mesajul vietii in Cristos. Acolo am inteles ca a zambii celor din jur, nu este doar un zambet, ci o dragostea ce izvoraste din raul dragostei lui Cristos. A iubii cu adevarat, si nu doar ca un copil, inseamna a oferi oamenilor dragostea adevarat, aceea dragostea care plange cu lacrimiile durerii, dar care este capabil sa-si aduca aminte, ca dragostea adevarata, este o dragostea zambitoare.
Ai uitat sa mai zambesti? Zambeste!
Scris de Cosmin Pascu
In fiecare duminica mergem la biserica, insa motivele pentru care alegem sa venim inaintea lui Dumnezeu deseori sunt egoiste si centralizate asupra intereselor proprii. Fiecare dorim sa venim inaintea lui Dumnezeu, totusi, complesiti de superstitii si egocentrism, o parte din noi simte dorinta de a associa biserica locala cu un locas de intalniri matrimoniale sau o piata de afaceri valorice. Alti, aleg aceasta zi pentru a disciplina (sau pedepsi) membrii indisciplinati pentru biserica secolului 21. Cand ne referim la membrii indisciplinati, ne referim la persoanele care nu se conformeaza traditiei si cerintelor suspicioase ale liderilor care doresc ca traditia si legalismul sa aiba un aspect mult mai vizibil in viata bisericii locale.
Anul trecut trecusem printr-un oras renumit din Romania. Orasul era insorit, iar cand soarele isi face aparitia pe strazile stramte vei observa ca cetatenii orcarui oras vor fi prezenti in comunitate. Supriza cea mai mare este prezenta smecherilor care se grabesc, fiind infometati de vedetism, sa ne impresioneze cu smecheria lor. Smecher sau cool sunt sloganele acestora, iar daca nu intelegi ceea ce vor sa-ti comunice, nu te ingrijora prea mult, deoarece jobul lor este de a se asigura ca vei intelege mesajul lor. Totusi, a fi smecher nu inseamna a fi prost, dar din nefericire multi sunt.
1. Crestinul, un smecher talentat sau …?
Cu siguranta fiecare suntem familiarizati cu subiectul ales in acest articol. Fiecare am fost impresionati sau dezinteresati de actorii sau smecherii talentati. Undeva in sinele nostru, fiecare dorim sa fim un smecher finut (si de success) insa este oare corect sa fim un crestin si in acelasi timp un smecher talentat? Biblic vorbind, Scriptura nu ne prezinta o astfel de mentalitate. Nu gasim in Cuvantul lui Dumnezeu promovarea unei imaginii persoanale, ci mai degraba, Dumnezeu ne chema sa fim alaturi de cei care au nevoie de ajutorul nostru. A fi smecher inseamna a pretinde ca toata lumea sa priveasca doar spre noi, insa o astfel de maxima atentie ne readuce aminte de conotatia cuvantului idolatrie. Nu doar atat, a alege sa pretindem ca toata lumea trebuie sa priveasca spre tine, este un aspect extrem de costisitor. Pentru ai impresiona pe oameni, mai intai, trebuie sa scoti la suprafata o imagine deosebita si uluitoare, astfel incat lumea chiar sa fie atrasa spre tine. O astfel de imagine nu poate fi realizata cu usurinta, iar pentru o persoana care doreste sa tinda spre aceasta tinta, ar trebui sa inteleaga pericolele emotionale si financiare. Asemenea, limbajul si atitudinea unei astfel de persoane va impresiona o persoana in mod negativ. Oare va readuceti aminte de astfel de incidente neplacute?
2. Nu te mai promova!
Pentru a fi smecher, asa cum am observat mai sus, inseamna a ne promova pe noi insine, iar o astfel de metoda ne directioneaza dinspre Dumnezeu spre noi insine. Desigur, asta este idolatrie, iar idolatria este periculoasa si daunatoare vietii tale. Costul idolatriei este despartirea de Dumnezeu si despartirea de oameni. Pentru a intelege mai bine despre ceea ce discutam, va invit sa calatoriti in cartea Proverbelor, deoarece in aceasta carte smecherul este considerat ca a fiind un nebun. Aceasta caracterizare este foarte aspra insa este foarte adevarata deoarece nebunul, in nebunia lui, afirma ca nu exista Dumnezeu, ci doar el insusi. Iata, ca in aceasta etica, promovarea nebunului este mult mai importanta decat ceea a creatorului sau. Daca sunteti de acord cu imaginea de mai sus, atunci este corect sa luam o atitudine asupra acestei etici prin a ne oprii din aceasta nebunie. Trebuie sa incetinim din a cotinua sa ii impresionam pe oameni cu ceea ce avem sau ceea ce nu avem. Trebuie sa ne oprim din a veni la biserica cu mercedesul doar pentru a atrage atentia tinerei generatii. In practica, vorbim despre o mentalitate si un caracter ca nu va incerca sau continua sa promoveze imaginea noastra.
ADEVĂRUL UNIC 