Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti


In primul rand eu m-am saturat de viata si m-am suparat pe viata de foarte multe ori. Imi aduc aminte ca aveam in jur de 14-15 ani si parintii mi-au interzis sa mai umblu cu un anumit anturaj si am inceput sa fac crize, sa tip, sa urlu, sa plang, sa zic ca vreau sa mor, asta pana cand una din prietenele mele chiar s-a sinucis. Avea 15 ani, termina clasa a 8-a, si pentru ca persoana pe care o iubea plecase din tara si nu-i ii raspundea la scrisori, s-a decis sa se omoare. S-a otravit, s-a chinuit o ora inainte sa moara. Act-ul ei mi-a schimbat ideile pentru multi ani si nu m-am mai gandit la sinucidere.

Continue reading

Singuratatea, cauza a bolilor mentale, poate fi transmisa de la o persoana la alta


singuratateaSentimentul de singu-ratate poate fi transmis de la o persoana la alta, potrivit expertilor in psihologie. Cercetatorii au mai dezvaluit ca societatea moderna poate determina izolarea oamenilor singuri, adolescen-tii fiind cei mai afectati.

Singuratatea este contagioasa, “transmitându-se” de la o persoana la alta, la fel de usor ca si gripa, potrivit unui studiu realizat de cercetatori americani de la universitatile Chicago, California-San Diego si Harvard. La randul lor, expertii in psihologie din Romania subliniaza faptul ca singuratatea este cea mai veche afectiune mentala identificata, iar in multe cazuri, societatea moderna agraveaza situatia celor care sufera de aceasta “boala”. “Singuratatea a fost prezenta dintotdeauna in societate. Traiesti alaturi de ceilalti oameni, esti obisnuit sa interactionezi cu ei. Dintr-o data nu ii mai gasesti pe ceilalti, iar acest lucru determina o stare de tristete, de incertitudine. Melancolia este cea mai grava forma a singuratatii si cea mai veche forma de dementa. Singuratatea ne determina sa ne izolam si astfel nu mai cunoastem lumea reala. Este foarte important sa ramanem ancorati in realitate. Societatea moderna este astfel creata incat sa determine o izolare a oamenilor”, ne-a declarat psihologul Hanibal Dumitrascu. Acesta a mai precizat ca viata din marile orase poate determina o izolare a oamenilor. “Singuratatea poate avea urmari grave, conducand la schizofrenie. In comunitatile aborigene nu exista cazuri de schizofrenie, deoarece un individ nu este lasat niciodata singur. In marile orase ale lumii, societatea determina o izolare a oamenilor. Din acest punct de vedere, Bucurestiul are o structura asemanatoare Parisului, putand fi identificate numeroase persoane care sufera de singuratate. Slujba joaca si ea un rol foarte important. Daca nu ne gasim serviciul potrivit poate fi tot o forma de singuratate. Ne exprimam la nivel de grupuri. In cazul in care nu suntem capabili sa indeplinim sarcinile ce ne revin la locul de munca, acest lucru poate conduce la destramarea grupului”, ne-a mai explicat Dumitrascu. Psihologul sustine ca cele mai multe persoane care sufera de pe urma singuratatii sunt adolescenti. “Singuratatea poate sa apara la orice varsta, batranii care isi pierd partenerul de viata sau la copiii carora parintii nu le acorda atentia cuvenita. Un copil care nu este sprijinit va trai cu aceasta stare de singuratate toata viata, pentru ca asa a crescut. Cei mai des afectati sunt insa adolescentii. Acestia se considera singuri si neintelesi. Retardul este o forma a singuratatii”, ne-a mai declarat Hanibal Dumitrascu.

Continua pe gardianul.ro

Ateismul, un suicid intelectual?


atheismAteismul continua sa prospere. Totusi este ateismul un suicid intelectual care afecteaza atat mintea omului cat si trairea acestuia intr-un context spiritual confuz? Pentru crestinii evanghelici, ateismul continua sa fie o provocare intensiva. Bisericata.com va continua sa interactioneze asupra acestui subiect in articolele prezentate pe site. In ceea ce urmeaza as dori sa demonstrez ca ateismul este o religie umana care il robeste pe om de speranta si eternitate. Tot in acest articol doresc sa dezbat dilema intelectualismul epuizat prin negarea existentei lui Dumnezeu. Aceasta este doar o analiza asupra eticii ateiste si nu un studiu aprofundat.

Ateismul – o religie umana?

Tot ceea ce tine de cuvantul ‘credinta’, poate (sau chiar este) sa fie asociat cu cuvantul religie, si asta datorita faptului ca omul crede intr-un anume concept spiritual, fie un aspect Divin (Dumnezeu) fie un aspect uman (precum ateismul, budismul, umanismul). Cuvantul `religios` se intrebuinteaza atunci cand ne referim la artera spirituala a omului, chiar daca acesta pretinde in a nu crede in Dumnezeu. Omul, oricare ar fi acesta, are un suflet, iar sufletul acestuia tanjeste dupa o spiritualitate divina. Ateismul, in cadrul acestei discutii, este o religie umana care neaga existenta unei Divinitati, si care, ca urmare, promoveaza umanitatea ca a fiind in sine dumnezeu. Deci, daca nu exista un Dumnezeu Creator si real, atunci omul este dumnezeu. Prin aceasta dorinta (si aspiratie), care respinge ideea existentei unui Dumnezeu Creator, omul si-a creat, pentru sine, o religie, o spiritualitate umana pe care o promoveaza cu mandrie si prudenta. Ateismul, ca urmare, este o religie a comceptului uman ateist.

Ateismul si eliminare sperantei

Desi subtitlul este sumbru si drastic, realitatea miscarii ateiste, care este in crestere in vest si est, deseori este asociata cu camera de morga. In aceata zona observam existenta unor fiinte prezente dar care nu pot interactiona deorece acestea sunt lipsite de viata (sau existenta vie). Ateismul este o pestera a intunerecului, unde oricat de intensa ar fi cautarea unei sperante vensice, aceasta nu va putea fi gasita. Pentru multi (in vest si est) ateismul este unul din factori principal pentru care suicidul este in crestere. Omul, coplesit de incercarile si de provocarile capitalismului uman, observand ca nu exista speranta este impins sa aleaga o cale de compromitere. Aceasta decizie, deseori, scoate la suprafata negarea unui Dumnezeu Creator. Daca Dumnezeu este inexistent, atunci omul chiar este un produs al evolutiei. Daca omul este un rezultat al procesului evolutionar, atunci suferinta, si nevoie de Dumnezeu, nu ocupa un rol deosebit (sau chiar nici un rol) in mintea celui care considera suicidul ca si o solutie a disperarii sale. In etica ateista, omul disperat continua sa dispere deorece aceasta este menirea sa. Cel puternic supravietuieste, iar cel slab este considerat ca a fiind un produs incorect si ne-adaptabil procesului selectionist natural (natural selection). Atesimul, prin prisma eticii dobandite, robeste omameni de speranta eternitatii, oferindu-le urmasilor, in schimb, o iulzie intelectuala care sustine inexistenta unei eternitati, si care ofera omului fapte crude si ne-realiste.

In Vechiul Testament, autorii intelepciunii testamentale ne informa ca Dumnezeu a asezat (sau chiar implantat) in inima (reprezinta materie vie) omului eternitatea, astfel incat omul tanjeste dupa ea. Intelectual vorbind, ateismul ne robeste nu doar de speranta dar si de existenta eterna pe care a primit-o omul in Persoana Domnului Isus Cristos.

Ateismul – intelectualismul epuizat?

Desi intelectul uman nu incetineste din a adresa intrebari importante, dincolo de aceste intrebari exista un paradox uimitor. Raspunsurile omului, atunci cand ne referim la atesim, ne prezinta o agresivitate si un concept etic ne-echilibrat. Atat Richard Dawkins cat si Cristopher Hitchens inteleg in mod gresit conceptele si actiunile devastatoare ale omului glorificat. Este absurd sa sustinem (precum sustin unii) ca conceptia cognitiva (gandirea umana) este generata de anumite celule care la randul lor sunt controlate de un cod genetic uman. Omul, oricare ar fi acesta, nu este manipulat sau controlat de anumite coduri genetice sau de o selectie naturala in care doar cel puternic are autoritatea de a traii.

Ateismul este o miscare de reziztenta, revoltandu-se (atat de uimitor) impotriva conceptelor eterne. Negarea eternitatii devine insasi o munitie epuizanta. Oricat de intense ar fi initiativele acestei miscari impotriva existentei Divine, acestia nu pot elimina conceptul eternitatii existent in inima omului creat de Dumnezeu. Desigur, ateismul este o religie lipsita de speranta si din aceata pozitie, adeptii acestei miscari continua sa ne convinga ca eternitatea nu are un rol important in etica acestora. Totusi, cum vor elimina ei ideea eternitatii si tanjirea acesteia din mintea si inima acestora? A elimina ceea ce nu controlam devine in sine un joc epuizant si greu de castigat.

Ateismul – negarea Divinitatii

Ateismul devine un suicid intelectual atunci cand membri acestui club prestigios, inarmati cu ideii umane, doresc sa-L demisioneze pe Dumnezeu din pozitia Sa de Creator si Dumnezeu al tuturor lucrurilor. Negarea existentei Sale scoate la suprafata existenta Dumnezeului creator. Faptul ca exista dorinta de a distruge identitatea unui Dumnezeu atot-puternic, ne arata ca in mintea celor care apreciaza ateismul exista conceptia si prezenta unui Dumnezeu Divin. A distruge aceasta artera spirituala divina este ca si cum am alege sa ne sinucidem intelectual. Ideea eternitatii (alaturi de Creator) este imposibila de negat, deoarece ea isi gaseste identitate in Cel care a creat-o, adica Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu si nu Dumnezeu este creat de om. In aceasta conditie si realitate, omul are libertatea de al alege pe Dumnezeu sau de al respinge pe El. In orice circumstanta s-ar afla omul, acesta nu poate nega existenta Sa deoarece Dumneze exista si existenta Sa nu este determinata de om. Omul poate respinge aceasta existenta, dar fara a isi atribui dreptul de ignorant. Cand negam prezenta lui Dumnezeu negam existenta noastra.

Scris de Cosmin Pascu
http://www.bisericata.com

Bisericata.com – pasim dincolo de cuvinte…

Tineretul Romaniei, o generatie marginalizata


Nu mi-am inchipuit nici o data ca vom ajunge sa marturisim evenimente extrem de scoante si de neimaginat in comunitatea crestina. Tanara generatie este bulversata si disperata de singuratatea contextului post modern. Dinspre politica se tot aud vocile unor personaje care ne readuc aminte ca Romania secolului XXI inca este era mentalitatii comuniste. Putin sunt cei care nu au fost (inca) spalati pe creier de bastanii facultatii de spionaj politic. In fata lupilor flamanzi, oile respectate nu vor face fata. Totusi, dincolo de granitele claselor politice se afla o gradina pastoreasca (sau mai bine spus, biserica locala) care, prin actiunile locuitorilor ei, demonstreaza ca este rupta de tanara generatie. Rezultatul unei astfel de desprinderi ne arata ca in preajma bisericii locale si a conducatorilor ei au loc dezastre naturale.

1. Pastorii Romaniei, predicatori si nu pastori.

Sinuciderea lui Lucian Bartos ne readuce in discutie lipsa de consiliere pastorala in randul tinerii generatii. In circumstante dificile, ca si ceea mentionata mai sus, pastorul (sau pastorul de tineret) este chemat sa se ingrijeasca de nevoile emotionale si spirituale ale persoanelor care se confrunta cu diferite aspecte dificile. Deranjant este faptul ca lucrarea pastorala a fost inlocuita cu predicare, astfel incat ingrijirea si ucenicizarea (dezvoltarea spirituala a crestinului) membrilor a fost subminata si ignorata de multe biserici si pastori. Este extrem de jenant sa observam ca o persoana care se confrunta cu o situatie atat de depresanta (si fara parinti alaturi) a fost lasata sa se lupte cu experientele proprii si provocarile unui viitor sumbru si inconjurat de atata suferinta. Nu voi incerca sa invinovatesc pe cineva pentru sinuciderea lui Lucian Bartos, insa as vrea sa trag un semn de alarma, sperand sa intelegem, ca biserica crestina este vinovata de faptul ca nu s-a ingrijit de un frate care a fost atat de doborat de moartea mamei sale, astfel incat saptamana trecuta a ales sa se sinucida. Astfel de incidente tragice ne readuc aminte ca Romania nu are nevoie de doar pastori care alearga dintr-o parte in alta predicand, insa nefiind in stare sa se ingrijeasca de membrii bisericii locale. Biserica lui Cristos are nevoie de pastori care sa se ingrijesca de nevoile fizice, emotionale si spirituale ale fiecarui individ.

Continue reading

Ultima suflare (2), o cale dincolo de moarte


Sunt constient ca articolul precedent (ultima suflare) a avut ca scop intentia de a expune inaintea dumneavoastra un subiect ascuns sau indepartat atat de mult de contextulsocietatii in care ne straduim sa traim pentru Crisots. In acest articol doresc sa continui ceea ce am inceput in prima parte a acestui subiect. Intentia acestui articol este de a dovedi ca moartea nu este elementul final al vietii, ci mai degraba, o destinatie catre Cel care este viu, adica Cristos.

1. Traind in vremuri grele

Ar fi imoral sa ignoram faptul ca experientele vietii sunt inradacinate in contextul lumii mondene. Fiecare om intampina momente dificile. In urma cu 15 ani marturisisem una dintre cele mai cumplite incidente – in care un prieten apropriat murise axsifiat. Surprins de acest eveniment, si confruntand ingroparea acestuia, am realizat ca viata este atat de vulnerablia incat nici o persoana nu este protejata sau exclusa din ecuatia geometrica a mortii. Astfel, trebuie sa recunoastem ca fiecare suntem chemati sa confruntam situatii neasteptate si neplanificate, precum ultimile clipe ale vietii.Totusi, asta nu inseamna ca ne gandim in fiecare zi la acest eveniment sumbru. Fiecare suntem chemati sa traim in vremuri grele sau dificile alaturi de un Dumnezeu care exista si care este present in fiecare detaliu al vietii noastre. Oricare ar fi dificultatiile prin care trecem, fiecare suntem chemati sa ne infatisam inaintea lui Cristos cu tot ceea ce suntem si cu tot ceea ce posedam, chiar si acele momente ne dorite ale vietii de suferinta.

2. Alegem sa traim corect

Si totusi, chiar daca suntem napastuiti de atat suferinta si nedreptate din partea celor din jur, este necesar sa recunoastem ca omul nu este o ecuatie fizonomica sau un obiect manipulant. Fiecare om este creat cu o capacitate incredibila de a alege sa traisca corect sau incorect in orice situatie s-ar afla. In experienta pe care am acumulat-o in ultimii 15 ani, am realizat ca fiecare om este un initiator sau un inventator al unui obiect ce emina in jur o mireasma distrugatoare sau una ne distrugatoare. Astfel dar, fiind constienti de aceasta dilemma, este interesant sa realizam ca omul este inzestrat cu intelepciune din partea Creatorului Sau. Omul este chemat sa foloseasca aceasta intelepciune pentru a trece dincolo de vremurile dificile ale vietii. Intelepciunea dumnezeiasca trebuie sa fie ingredientul unei vieti autentice, insa o viata autentica este reflectata de alegerile pe care fiecare om le-a perceput si aplicat in viata sa. Dumnezeu este alaturi de noi, insa noi trebuie sa fim inradacinati in Cuvantul lui Dumnezeu, pentru a fi in stare sa traim o viata care este asemanatoare cu ceea a celui care este Mantuitorul intregului Univers, adica Isus Cristos.

3. Promisiuni pentru zile grele

O cat de nenorocita este soarta celor care pasesc dincolo de moarte realizand ca totul efortul depus este epuizat si irosit. Dincolo de aceasta minciuna, exista un Dumnezeu real si adevarat, care si-a rascumparat si si-a asezat in Cristos pe cei care cred in El. Tuturor celor care sunt in Cristos, Dumnezeu le-a oferit o viata inradacinata in promisiunile lui Sale, adica in Cuvantul Sau cel Sfant. Ca si rezultat al acestor promisiuni vesnice, fiecare crestin este chemat sa redobandeasca aceasta viata vesnica, traind invierea lui Cristos in fiecare zi. In vremuri grele suntem chemati sa privim spre un Dumnezeu puternic si Suveran, spre un Dumnezeu care este constient de incercarile prin care trecem. In cele mai cumplite clipe suntem implorati sa ne intarcem atentia spre un Cuvant scris, care ofera fiecarui om tulburat promisiuni directionate spre un Mantuitor viu si real.

Scris de Cosmin Pascu