Totalitatea unui sistem comunist post-decembrist si-a aratat adevarata culoara cand a lovit la usile uniunii europene cu o agenda populista. In ultimii 5 ani Romania a devenit o tara a hotilor, mafiotilor si a activistilor autoritari, o clasa de amatori care nu sunt in stare sa se subordoneze legiilor stabilite. Traim in vremuri anti-democratice, zile in care poporul roman este persecutat de inteligenta stupida a unor personaje politice care sunt experti in sfera cuvintelor populiste. In maninile acestora valoarea unei tari a zdruncinat poporul roman, care a devenit doar o marioneta. Intr-o mare parte aceasta situatie reprezinta consecintele unor decizii pe care le-am efectuat in ultimii 20 de ani. Romanul secolului 21 a renuntat sa-si asume responsabilitatea de a chestiona personajul politic si intentiile acestuia. Populismul, existent in romania, ne-a robit de tot ceea ce avem, chiar si aceasta libertate pe care am dobandit-o dincolo de ani 1989. Cazul lui Nicolaescu ne readuce aminte de era comunista, o era in care frica si teama impiedicase orice drept de exprimare. Traim intr-o era in care poporul Roman si-a vandut propria opinie in schimbul unei demagogii uriase si palpabile. Am ales sa ne modernizam apartamentele si tinuta, dar nu si mentalitatea si principiile care ne definesc identitatea proprie. Rezultatele recente oglindesc consecintele trecutului.
Cosmin Pascu
Sunt prea coplesit de greutate
Printre randuri si cuvinte, zambete si lacrimi, rugaciuni si staruinta, astept o zi mai buna, astept o speranta vie. Totusi, pana atunci, in jurul meu se afla criza, obiectul nemernic al smecheru-lui care prin istetimea sa a reusit sa imbolnaveasca intreaga natiune. Aici, alaturi de contemporanii mei astept, desi sunt coplesit de greutate, ca cei din jur sa-mi indrume privirea spre lucrurile bune pe care le avem in Cristos Isus.
Scris de Cosmin Pascu
Tata, ajuta-ma…
Zambetul omului posomorat de coruptia existenta pe teritorul tarii sale a atins punctul culminant al oricarui om ce tanjeste dupa acele principii asezate in Cuvantul lui Dumnezeu. Mergand pe strada si realizand ca nu mai poate respira, omul ascultator este inconjurat de o teama alarmanta a societatii in care traieste. Un strigat zbiara neincetat in urechiile inimii sale amintindu-i ca fiecare zi se intuneca, fiecare clipa de speranta se stinge inaintea ochiilor sai. Ce sa mai faca acest om atunci cand este lovit de atata ne-dreptate? Unde sa mai privesca omul ascultator atunci cand criminallitatea a devenit reperul Romaniei? Unde sa-si mai atintesca privirea cand oamenii de rand nu mai pot respira datoria ne-dreptatii pe care o marturisesc alaturi de compatrioti sai? Unde sa mai privesc atunci cand pastorul, care este chemat sa-L slujesca pe Cristos, si-a ingropat intreaga misiune alegand sa-si investeasca tot timpul in propria afacere monetara? Spre ce sa isi atintesca ochii atunci cand Evanghelia lui Cristos este redusa cuvintelor de specialitate si ironie?
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti
“In primul rand eu m-am saturat de viata si m-am suparat pe viata de foarte multe ori. Imi aduc aminte ca aveam in jur de 14-15 ani si parintii mi-au interzis sa mai umblu cu un anumit anturaj si am inceput sa fac crize, sa tip, sa urlu, sa plang, sa zic ca vreau sa mor, asta pana cand una din prietenele mele chiar s-a sinucis. Avea 15 ani, termina clasa a 8-a, si pentru ca persoana pe care o iubea plecase din tara si nu-i ii raspundea la scrisori, s-a decis sa se omoare. S-a otravit, s-a chinuit o ora inainte sa moara. Act-ul ei mi-a schimbat ideile pentru multi ani si nu m-am mai gandit la sinucidere.
Cristos, autoritatea superema
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” Coloseni 1:15-16
Deseori ne mandrim cu ceea ce cunoastem, cu ceea ce citim, cu ceea ce vedem, cu ceea ce experimentam. Fiecare recunoastem ca suntem coplesiti de aspectul ne-trairii acestor adevaruri eterne. Se pare ca nu suntem singuri in aceasta generatie ce se lupta (intensiv) cu aceasta artera importanta. Pavel, apostolul Bisericii lui Cristos, este interesat in a rectifica problema unei comunitati debusolate – prin a le readuce aminte ca identitatea acestora se regaseste in persoana Domnului Isus Cristos. El este constient ca ne-intelegerile si dezbaterile ce au izbucnit in aceasta biserica locala au avut la temelia acestora o indepartare de la temelia asezata de Cristos prin Pavel si echipa acestuia.
ADEVĂRUL UNIC 