Divortul, o problema reala? – Comentariu


Va prezint un comentariul scris de Corneliu Chiriluta dintr-un articol prezentat pe bisericata.com

Iubiti frati si surori in Cristos, mai intai de toate vreau sa spun ca imi pare rau de realitatea divortului din bisericile evanghelice, de ranile produse de divort dar si de ranile produse de fratii care nu stiu sa lege rani ci mai mult le adancesc.

Personal, nu am trecut prin aceasta experienta a divortului pentru ca Domnul a fost bun cu mine si pentru ca am evitat din timp, zic eu, de la bun inceput, ceea ce m-ar fi putut duce la divort; pentru ca noi toti acceptam faptul ca divortul e doar deznodamantul unor decizii si atitudini prealabile. As vrea in schimb sa pot mangaia pe toti cei care trec prin aceasta experienta trista a divortului si sa-i asigur de dragostea lui Cristos.

In acelasi timp, daca e posibil, as vrea sa cer iertare in numele tuturor celor care au ranit candva – sa cer ietare celor raniti de divort si de frati pe de-asupra. Va rugam, faceti astazi alegerea de a ierta pentru a putea fi eliberati in duhul vostru.

In al doilea rand, ca unul care am studiat trei ani limba greaca, pot spune totusi ca Scriptura se interpreteaza cu Scriptura, nu cu limba greaca, nici cu investigarea culturilor antice; doar Duhul Sfant ne poate ajuta sa intelegem spiritul Scripturii, nu litera ei. Atunci cand nu procedam asa, ajungem la certuri de cuvinte pe marginea unei terminatii a unui cuvant din limba greaca sau pe marginea unor “surse de intelepciune” invocate de unii dar care nu pot fi verificate de altii.

Desi recunosc importanta studiului limbilor biblice si a culturii veterotestamentale, imi pare rau de realitatea unor situatii: cand un grup de frati discuta interpretarea unui text din Scriptura, la un moment dat se ridica cineva si face apel la “grecescul abureomai” si toti se linistesc recunoscand ca ultima autoritate pe cunoscatorul si ?colitul lor frate.

Modelul nostru de intelegere a casniciei crestine/ noutestamentale nu trebuie luat din “cartea de despartire data de Moise”, pentru ca Domnul Isus a abolit-o, mentionand ca acel standard a fost dat de Dumnezeu intr-un mod intentionat ca un standard scazut, datorita impietririi inimii lor (Matei 19.7,8), insa Dumnezeu uraste divortul. Si multe pacate sunt condamnate pe paginile Scripturii, dar putine sunt acelea in dreptul carora sa ni se specifice cat se poate de clar ca Dumnezeu le uraste.

Nu stiu de ce nimeni nu aduce in discutie modelul Cristos-Biserica, pe care Scriptura il da urmasilor lui Cristos (Efeseni 5, Coloseni 3). El are o singura Biserica, nu are perspectiva despartirii sau abandonarii ei, ci chiar inainte de a-si aduce Biserica in fiinta, specifica faptul ca “portile Locuintelor Mortii nu o vor birui” (Matei 16.18).

Un sot crestin isi va iubi sotia precum Cristos Biserica, posibilitatea divortului fiind exclusa atunci cand ne aducem aminte ca Domnul Isus, “pentru ca ii iubea pe ai Sai, i-a iubit pana la capat”, pana la moarte (Ioan 13.3). O sotie crestina va fi supusa si isi va asculta sotul tot asa cum Biserica va fi prezenta pana la sfarsit asteptand cu dragoste Mirele iubit. Cristos nu va avea o a doua “nevasta”, si nici Biserica nu va avea un alt Cristos (Apocalipsa 22.17).

Un alt lucru pe care il omitem e legamantul pe viata pe care l-ai facut la altar, inaintea lui Dumnezeu. Un martor, ca om, poate el insusi sa moara si cuplul sa nu mai aiba martorul casniciei lor, dar Dumnezeu vegheaza pana la sfarsit asupra modului in care tu te achiti de legamantul facut. Altfel, de ce ti-ar fi trebuit sa faci legamant inaintea lui Dumnezeu? Cand te joci cu Dumnezeu, si il iei ca martor cand esti imbatat de romantism in biserica, dar apoi nu mai conteaza marturia lui si-i intorci spatele, nu ti-l faci din prieten dusman, pana cand te pocaiesti?

De asemenea, cele doua legaminte reciproce facute in biserica nu vor fi niciodata “dezlegate”, chiar daca oamenilor le poti flutura o hartie de divort data de un tribunal omenesc. Care e ordinea in care se petrec lucrurile? O biserica nu va oficia cununia religioasa decat dupa ce ai trecut pe la ofiterul starii civile. Ei bine, daca vrei sa parcurgi drumul inapoi spre divort, intai trebuie sa desfaci cununia religioasa din biserica, si apoi sa mergi la ofiterul starii civile. Si as vrea sa vad si eu biserica ce anunta cu bucurie “un serviciu divin de divort, la care va rugam sa confirmati participarea si pentru masa pe care am pregatit-o in cladirea din spate”.

In felul acesta, nicaieri in lume nu am intalnit vreun “divort placut Domnului”. Cei care o apuca pe acest drum, raman cu Dumnezeu in spate veghind asupra lor, si cu o cununie religioasa inca activa si disfunctionala.

Ce putem spune despre “partenerul necredincios”? Priviti contextul, spiritul Scripturii, nu va cramponati in litera ei, chiar daca e o litera greceasca. Dumnezeu nu vorbeste greceste, ci in duhul si inima noastra, prin Duhul Sfant. In 1Corinteni 7.16 e vorba de mantuire sau lipsa mantuirii, si la asta se face referire cand se vorbeste despre un partener credincios sau necredincios. Nu e vorba de incalcarea loialitatii fata de partenerul de viata, ci de lipsa unei loialitati fata de Dumnezeu!! Si da, textul e valabil pentru ambele sexe, nu doar pentru femei (vezi acelasi verset)!!! E vorba de un principiu valabil pentru amandoi, pentru ca nu exista o Scriptura pentru barbati si o Scriptura pentru femei! Relatia dintre Cristos si Biserica nu poate fi rupta din nici o directie!

Legat de despartire, 1 Corinteni 7,12,13,15 descurajeaza pe orice credincios de a lua iniativa in divort; dar nu ai ce face daca partenerul, necrestin, intenteaza divort; las-o sa plece, ca faci abuz daca o legi de calorifer acasa. Dar asta nu inseamna ca esti liber sa te recasatoresti, ci ca te poti simti liber stiind ca nu faci pacat lasand-o sa plece. Abia in v.39 e vorba de acea libertate de a te recasatori, dar doar cand partenerul nu mai e in viata, nu si atunci cand partenerul a divortat de tine. Matei 5.32 si apoi Matei 19.9…

Si nu, Scriptura nu incurajeaza pe nimeni sa se recasatoreasca atata timp cat partenerul DE viata inca e IN viata (1Cor.7.39). Sotia ta ramane sotie pe viata, pentru ca asa ai spus la altar; iar cine se casatoreste cu ea, se casatoreste cu.. sotia ta! Nu e tocmai cel mai placut lucru, dar ea trebuie sa stie ca preacurveste facand lucrul asta, si lucrul acesta e valabil si pentru barbati.

Ce-i ramane de facut celui “ramas acasa”? 1Cor.7.11 ii da chiar doua alternative: ori sa lupte pentru a o castiga, ori sa ramana necasatorit atat timp cat partenerul, evident, e in viata. In rest, desi e greu sa spun lucrul acesta, totusi e adevarat ca viata pe pamant nu se rezuma doar la a fi sau a nu fi casatorit, asa ca cei divortati “ramasi acasa” ar putea avea placuta surpriza sa descopere o noua dimensiune in apropierea de Cristos si poate o slujire speciala care sa aduca mult bine multora, mai ales fratilor in credinta cum spune Scriptura.

Referitor la cele scrise mai sus, asta e ceea ce inteleg ca ne invata Scriptura. Si daca sunt greu de acceptat pentru unii, mai ales pentru cei afectati de ranile spirituale, emotionale, fizice, economice si toate celelalte rani ale divortului, cel putin va rog un lucru: daca tot ati trecut pe aici, cu dragoste si respect va rog: nu contorsionati adevarurile Scripturii pentru folosul vostru, ci mai degraba invatati pe cei tineri ce sa faca pentru a nu ajunge in aceeasi situatie. Iar pentru situatia voastra recunoastem destul de dificila, suntem siguri ca Dumnezeu va poate descoperi bunatatea Lui si o calauzire speciala.

?Frate Luca, nu vreau sa fiu si eu acuzat ca “lovesc din umbra”, ci vreau sa iti spun ca te pretuiesc ca persoana si imi pare rau de experienta pe care nu ti-ai fi dorit-o, insa aleg sa ignor invataturile pe care le dai. Sunt bazate pe masculinitate, cultura si limba greaca, si prea putin pe modelul Cristos-Biserica si pe spiritul Scripturii in general.

?Sora Rodica, avem in biserica o sora care cativa ani buni a dormit cu sotul si concubina acestuia in acelasi pat; dimineata le aducea micul dejun la pat; iar cand el chiar a divortat de ea, tot sora noastra s-a dus dupa el, divortati fiind, dispusa sa-si vanda masina de cusut pentru a-l opera si l-a pus pe picioare. Scriptura spune ca il iei pe sot cu bune si cu rele, si la fel spunem si noi in fata altarului; e o realitate greu de indurat, dar la fel ne indura Dumnezeu pe noi cand ii suntem neloiali, necredinciosi, si curvim in inima noastra cu alti idoli/prioritati care ii iau locul.

O concluzie demna de retinut pentru noi toti: adevarul nu e greu de descoperit, ci e greu de acceptat. Dumnezeu sa ne invaluiasca pe toti cu dragostea Lui. In apa botezului am marturisit cu totii ca scopul nostru in viata nu va fi casnicia, ci ca Dumnezeu sa fie slavit prin vietile noastre, in orice situatie ne-am afla, casnicia putand exista sau nu ca mijloc de slujire al lui Cristos. El sa primeasca toata ascultarea si dragostea noastra, amin.

Scris de Corneliu Chiriluta

Lipsa Dragostei…


Viata este o aventura la care deseori devenim martorii evenimentelor constranse, atat in familile cat si in biserica locala. Aceasta calatorie a vietii, pentru multi, devine un holocaust al vietii planificate de Dumnezeu (O scuza folosita de post-modernisti si ateisti!). Presupnerile cu care venim inaitnea celor care doresc sa ne ajute, deseori sunt de neconceput. In spatele acestor presupuneri, sunt cicatricele experientelor din trecut sau cele pe care le intalnim in cafeneaua interioara a inimii si mintii fiecarei persoane. In clipul de mai sus, putem observa cazurile nefericite al unei casnicii lipsite de dragoste si smerenie, lipsite de principii si scopuri bine definite. Sub aceste constrangeri inevitabile sunt exploatati mii si mii de copii.

Problema adevarata
In Romania abuzul in familie este in crestere, iar in urmatorii ani acest numar va suporta o crestere mult mai simnificativa. Problema acestor abuzuri inca nu si-a gasit o rezolvare proprie si co-herenta. Abuzul este pedepsit uneori cu inchisoarea, sau in majoritatea cazurilor, cu divortul. Desi cantecul acestui video-clip prezinta faptul ca vina apartine unei singure persoane, acest lucru nu este Biblic. In orice relatie nu vom gasi (nici o data) o singura persoana, ci fie doua sau mai multe. Greseala in cazul unei casnici apartine ambleor persoane. Trauma unei relatii esuate va fi transmisa, sau mai bine spus, copiata de copiii implicati intr-o astfel de realtie. Este important, in acest caz, sa fac urmatoare afrimtatie, care nu este prezenta in lumea sau contextul post-modernist. Mesajul eliberarii si rezolvarii acestor neintelegeri, din viata unei famili, isi gaseste rezolvarea doar in Cuvantul lui Dumnezeu. Acest Cuvant ne-a fost incredintat, nu pentru al pastra doar pentru crestinii Evanghelici, ci mai dergaba, pentru al impartasii cu cei care sunt in nevoi. Adevarul (Isus Cristos) lui Dumnezeu este singura cale de iesire dintr-un astfel de impas. Lipsa sau prezenta lui Dumnezeu din viata unei persoane sau famili, prezinta o perspectiva a inabusirii in pacat. Contributia pacatului este distrugerea dragostei, care este esenta vietii oferita de Cristos fiecarei persoane. Diavolul nu se joaca cu betele de chibrit, ci cu vietile create de Dumnezeu. In acest context, crestinul trebuie sa ofere aceasta dragoste, sub aceasi forma in care Cristos s-a relevat omului. Crestinul trebuie sa implineasca cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 13, care urma exemplu lui Cristos. Problema nu este ca nu cunoastem, ci dimpotriva, alegera de a nu ne implica in viata celor care se alfa in suferinta.

Scriptura spune in 1 Corinteni 13:
“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n’as avea dragoste, sint o arama sunatoare sau un chimval zinganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incit sa mut si muntii, si n’as avea dragoste, nu sint nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n’as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte; dar cind va veni ce este desavirsit, acest ,,in parte“ se va sfirsi. Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m’am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca intr’o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum dar ramin aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Un Dumnezeu confuz?



E doar un drum fara sfarsit,
E ca o carte fara pagini
Sa cauti ce nu ai gasit
Intr-un Dumnezeu fara margini.

Si daca totusi esti Dumnezeu
De ce pe mine nu ma poti duce?
De ce capul mi-e tot mai greu?
De ce visul nu ma conduce?

Si daca tu chiar existi
Sigur esti un Dumnezeu confuz,
Caci nu sti teama sa ne-o alungi
Si privirea sa ne-o ridici sus…

Si daca tu insisti ca esti
Adu-ne mortii inapoi,
Dezbraca-ne sufletele
Si lasa-ne sa umblam goi!

Dar tu nu poti pentru ca,stiu
Esti doar o umbra in pustiu…
Iar praful se-asterne pe vechiul mit,
Pe vechea poveste ce inca n-a murit…

Autor, Iulia

Deseorori Dumnezeu este invinuit pentru lipsa capacitatii a omului de a gandi (si de a intelege) cauza adevaratei probleme. Poezia de mai sus se prezinta ca fiind o acuzatie impotriva unui Dumnezeu care este aspru judecat de creierul uman, fara a recunoaste ca inexsitenta vizibila a lui Dumnezeu, nu inseamna ca Acesta nu este prezent in secolul fiecarei generatii. Cele doua realitati confuze, in mintea autoarei, sunt: problema egoismului si ceea a exagerarii abnormale.

Egoismul are de a face cu Eu-l fiecarei persoane. Orice lucru trebuie sa fie focalizat asupra unei singure persoane, iar daca cerintele acesteia nu sunt implinite, rezultatul eveidentelor interioare devin o afirmatie negativa asupra exsistentei lui Dumnezeu. Adevarul este ca Dumnezeu nu este un EGOIST, ci mai degraba, dragostea Sa este pentru intreaga lume, intregul Univers.

Exagerarile abnormale, precum acele cerinte `adu-ne mortii ianpoi` sunt niste afrimatii nefondate si incorecte. Dumnezeu nu poate fi pus la incercare de catre acele persoane care nu au intentia de a-L urma. Astfel de persoane sunt ca si fariseii ateismului modern, care, in mod continu, marturisesc ca Dumnezeu nu exsista. Iar pentru a dovedi acest lucru, acestia vor alege extremele ne-explicative (sau cele explicative – absurde).

Dumneavoastra ce credeti?
Scris de Cosmin Pascu

O perspective crestina asupra crizei economice


criza economicaTitlurile ziarelor ne spun povestea in timp ce in zilele recente am vazut economia Americana si sistemul ei financiar lovita de esecuri seismice si disparitia virtuala a bancilor de investitii majore. Dezbaterile aprinse care au loc in Washington zilele astea sunt cu privire la ce forma si cat de mult sa intervina guvernul in asa fel incat sa restaureze stabilitatea pe pietele financiare.

Comparatiile cu Marea Depresie sunt inevitabile, dar criza de astazi seamana prea putin cu colapsul economic total de la sfarsitul anilor 1920. Capitalismul nu se afla in criza si fundamentele economiei americane raman puternice. Cand presedintele Franklin D. Roosevelt a preluat presidentia in 1933, natiunea avea de aface cu o reala criza si colaps economic. In cea mai mare parte bancile erau inchise si natiunea nu mai avea afaceri.

Nimic de genul acesta nu se intampla acum, dar sistemul financiar in mod clar are nevoie de reforma si realism. Fundamentele economiei raman intacte. Acestea includ inovatia Americana, o forta de munca dedicata, cerere de consum puternica, vaste resurse naturale, si un capital intelectual nelimitat.

Mai mult ca orice altceva, aceasta criza are de aface cu ceea ce se intampla atunci cand pietele ajung sa de-a ochii cu o valutatie excesiva. Spusa pe sleau, o valutatie bombastica a dus la aventuri cu riscuri mari financiare si mai rau. Colapsul sub primar al pietei ipotecare a reiesit ca o valutatie mai realista a imobiliarelor, fortata fiind de corectiile de piata. Vastul sistem financiar global, a aceptat valutatiile bombastice ca fiind reale si au facut tranzactii cu ipotecile riscante de parca jocul asta se putea juca la nesfarsit. Acesta a fost nebunie curata.

Au mai existat si alte cauze ale problemelor curente pe piete si alte forte care lucrau in economie in ansamblul ei. Caderea dolarului si cresterea pretului la petrol au jucat un rol si au cauzat si mai multe schimbari fundamentale care aveau de a face cu economia globalizata si continua trecere spre o economie bazata pe cunostinta in era tehnologica.

Continua pe blogul lui Al Mohler

Niciodata in ascuns…noua fata a homosexualitatii


h-sexualitateaPeisajul moral al culturii se schimba de obicei cu lentoare, cu putine modificari perceptibile si care se aduna intr-un interval mare de ani. Nu este asa in cazul vremurilor noastre, mersul schimbarilor morale depasind acum imaginatia.

Este adevarat in special cand vine vorba de problema raportarii la sexualitate in general si la homosexualitate, in particular. Mersul, directia schimbarilor moralei este accelerata acum spre esenta care este vizibila limpede si de netagaduit.

Gasim proba pentru aceasta in articolul recent publicat in „The Boston Globe Magazine”. Intitulat „Easy out” (Usor inafara), articolul argumenteaza ca adolescentii zilelor noastre gasesc ca foarte usoara parasirea „secretului” – pentru ca, in primul rand, ei niciodata nu s-au perceput pe ei insisi ca fiind homosexuali „in ascuns/secret”.

Continua pe blogul lui Al Molher