Va prezint un comentariul scris de Corneliu Chiriluta dintr-un articol prezentat pe bisericata.com
Iubiti frati si surori in Cristos, mai intai de toate vreau sa spun ca imi pare rau de realitatea divortului din bisericile evanghelice, de ranile produse de divort dar si de ranile produse de fratii care nu stiu sa lege rani ci mai mult le adancesc.
Personal, nu am trecut prin aceasta experienta a divortului pentru ca Domnul a fost bun cu mine si pentru ca am evitat din timp, zic eu, de la bun inceput, ceea ce m-ar fi putut duce la divort; pentru ca noi toti acceptam faptul ca divortul e doar deznodamantul unor decizii si atitudini prealabile. As vrea in schimb sa pot mangaia pe toti cei care trec prin aceasta experienta trista a divortului si sa-i asigur de dragostea lui Cristos.
In acelasi timp, daca e posibil, as vrea sa cer iertare in numele tuturor celor care au ranit candva – sa cer ietare celor raniti de divort si de frati pe de-asupra. Va rugam, faceti astazi alegerea de a ierta pentru a putea fi eliberati in duhul vostru.
In al doilea rand, ca unul care am studiat trei ani limba greaca, pot spune totusi ca Scriptura se interpreteaza cu Scriptura, nu cu limba greaca, nici cu investigarea culturilor antice; doar Duhul Sfant ne poate ajuta sa intelegem spiritul Scripturii, nu litera ei. Atunci cand nu procedam asa, ajungem la certuri de cuvinte pe marginea unei terminatii a unui cuvant din limba greaca sau pe marginea unor “surse de intelepciune” invocate de unii dar care nu pot fi verificate de altii.
Desi recunosc importanta studiului limbilor biblice si a culturii veterotestamentale, imi pare rau de realitatea unor situatii: cand un grup de frati discuta interpretarea unui text din Scriptura, la un moment dat se ridica cineva si face apel la “grecescul abureomai” si toti se linistesc recunoscand ca ultima autoritate pe cunoscatorul si ?colitul lor frate.
Modelul nostru de intelegere a casniciei crestine/ noutestamentale nu trebuie luat din “cartea de despartire data de Moise”, pentru ca Domnul Isus a abolit-o, mentionand ca acel standard a fost dat de Dumnezeu intr-un mod intentionat ca un standard scazut, datorita impietririi inimii lor (Matei 19.7,8), insa Dumnezeu uraste divortul. Si multe pacate sunt condamnate pe paginile Scripturii, dar putine sunt acelea in dreptul carora sa ni se specifice cat se poate de clar ca Dumnezeu le uraste.
Nu stiu de ce nimeni nu aduce in discutie modelul Cristos-Biserica, pe care Scriptura il da urmasilor lui Cristos (Efeseni 5, Coloseni 3). El are o singura Biserica, nu are perspectiva despartirii sau abandonarii ei, ci chiar inainte de a-si aduce Biserica in fiinta, specifica faptul ca “portile Locuintelor Mortii nu o vor birui” (Matei 16.18).
Un sot crestin isi va iubi sotia precum Cristos Biserica, posibilitatea divortului fiind exclusa atunci cand ne aducem aminte ca Domnul Isus, “pentru ca ii iubea pe ai Sai, i-a iubit pana la capat”, pana la moarte (Ioan 13.3). O sotie crestina va fi supusa si isi va asculta sotul tot asa cum Biserica va fi prezenta pana la sfarsit asteptand cu dragoste Mirele iubit. Cristos nu va avea o a doua “nevasta”, si nici Biserica nu va avea un alt Cristos (Apocalipsa 22.17).
Un alt lucru pe care il omitem e legamantul pe viata pe care l-ai facut la altar, inaintea lui Dumnezeu. Un martor, ca om, poate el insusi sa moara si cuplul sa nu mai aiba martorul casniciei lor, dar Dumnezeu vegheaza pana la sfarsit asupra modului in care tu te achiti de legamantul facut. Altfel, de ce ti-ar fi trebuit sa faci legamant inaintea lui Dumnezeu? Cand te joci cu Dumnezeu, si il iei ca martor cand esti imbatat de romantism in biserica, dar apoi nu mai conteaza marturia lui si-i intorci spatele, nu ti-l faci din prieten dusman, pana cand te pocaiesti?
De asemenea, cele doua legaminte reciproce facute in biserica nu vor fi niciodata “dezlegate”, chiar daca oamenilor le poti flutura o hartie de divort data de un tribunal omenesc. Care e ordinea in care se petrec lucrurile? O biserica nu va oficia cununia religioasa decat dupa ce ai trecut pe la ofiterul starii civile. Ei bine, daca vrei sa parcurgi drumul inapoi spre divort, intai trebuie sa desfaci cununia religioasa din biserica, si apoi sa mergi la ofiterul starii civile. Si as vrea sa vad si eu biserica ce anunta cu bucurie “un serviciu divin de divort, la care va rugam sa confirmati participarea si pentru masa pe care am pregatit-o in cladirea din spate”.
In felul acesta, nicaieri in lume nu am intalnit vreun “divort placut Domnului”. Cei care o apuca pe acest drum, raman cu Dumnezeu in spate veghind asupra lor, si cu o cununie religioasa inca activa si disfunctionala.
Ce putem spune despre “partenerul necredincios”? Priviti contextul, spiritul Scripturii, nu va cramponati in litera ei, chiar daca e o litera greceasca. Dumnezeu nu vorbeste greceste, ci in duhul si inima noastra, prin Duhul Sfant. In 1Corinteni 7.16 e vorba de mantuire sau lipsa mantuirii, si la asta se face referire cand se vorbeste despre un partener credincios sau necredincios. Nu e vorba de incalcarea loialitatii fata de partenerul de viata, ci de lipsa unei loialitati fata de Dumnezeu!! Si da, textul e valabil pentru ambele sexe, nu doar pentru femei (vezi acelasi verset)!!! E vorba de un principiu valabil pentru amandoi, pentru ca nu exista o Scriptura pentru barbati si o Scriptura pentru femei! Relatia dintre Cristos si Biserica nu poate fi rupta din nici o directie!
Legat de despartire, 1 Corinteni 7,12,13,15 descurajeaza pe orice credincios de a lua iniativa in divort; dar nu ai ce face daca partenerul, necrestin, intenteaza divort; las-o sa plece, ca faci abuz daca o legi de calorifer acasa. Dar asta nu inseamna ca esti liber sa te recasatoresti, ci ca te poti simti liber stiind ca nu faci pacat lasand-o sa plece. Abia in v.39 e vorba de acea libertate de a te recasatori, dar doar cand partenerul nu mai e in viata, nu si atunci cand partenerul a divortat de tine. Matei 5.32 si apoi Matei 19.9…
Si nu, Scriptura nu incurajeaza pe nimeni sa se recasatoreasca atata timp cat partenerul DE viata inca e IN viata (1Cor.7.39). Sotia ta ramane sotie pe viata, pentru ca asa ai spus la altar; iar cine se casatoreste cu ea, se casatoreste cu.. sotia ta! Nu e tocmai cel mai placut lucru, dar ea trebuie sa stie ca preacurveste facand lucrul asta, si lucrul acesta e valabil si pentru barbati.
Ce-i ramane de facut celui “ramas acasa”? 1Cor.7.11 ii da chiar doua alternative: ori sa lupte pentru a o castiga, ori sa ramana necasatorit atat timp cat partenerul, evident, e in viata. In rest, desi e greu sa spun lucrul acesta, totusi e adevarat ca viata pe pamant nu se rezuma doar la a fi sau a nu fi casatorit, asa ca cei divortati “ramasi acasa” ar putea avea placuta surpriza sa descopere o noua dimensiune in apropierea de Cristos si poate o slujire speciala care sa aduca mult bine multora, mai ales fratilor in credinta cum spune Scriptura.
Referitor la cele scrise mai sus, asta e ceea ce inteleg ca ne invata Scriptura. Si daca sunt greu de acceptat pentru unii, mai ales pentru cei afectati de ranile spirituale, emotionale, fizice, economice si toate celelalte rani ale divortului, cel putin va rog un lucru: daca tot ati trecut pe aici, cu dragoste si respect va rog: nu contorsionati adevarurile Scripturii pentru folosul vostru, ci mai degraba invatati pe cei tineri ce sa faca pentru a nu ajunge in aceeasi situatie. Iar pentru situatia voastra recunoastem destul de dificila, suntem siguri ca Dumnezeu va poate descoperi bunatatea Lui si o calauzire speciala.
?Frate Luca, nu vreau sa fiu si eu acuzat ca “lovesc din umbra”, ci vreau sa iti spun ca te pretuiesc ca persoana si imi pare rau de experienta pe care nu ti-ai fi dorit-o, insa aleg sa ignor invataturile pe care le dai. Sunt bazate pe masculinitate, cultura si limba greaca, si prea putin pe modelul Cristos-Biserica si pe spiritul Scripturii in general.
?Sora Rodica, avem in biserica o sora care cativa ani buni a dormit cu sotul si concubina acestuia in acelasi pat; dimineata le aducea micul dejun la pat; iar cand el chiar a divortat de ea, tot sora noastra s-a dus dupa el, divortati fiind, dispusa sa-si vanda masina de cusut pentru a-l opera si l-a pus pe picioare. Scriptura spune ca il iei pe sot cu bune si cu rele, si la fel spunem si noi in fata altarului; e o realitate greu de indurat, dar la fel ne indura Dumnezeu pe noi cand ii suntem neloiali, necredinciosi, si curvim in inima noastra cu alti idoli/prioritati care ii iau locul.
O concluzie demna de retinut pentru noi toti: adevarul nu e greu de descoperit, ci e greu de acceptat. Dumnezeu sa ne invaluiasca pe toti cu dragostea Lui. In apa botezului am marturisit cu totii ca scopul nostru in viata nu va fi casnicia, ci ca Dumnezeu sa fie slavit prin vietile noastre, in orice situatie ne-am afla, casnicia putand exista sau nu ca mijloc de slujire al lui Cristos. El sa primeasca toata ascultarea si dragostea noastra, amin.
Titlurile ziarelor ne spun povestea in timp ce in zilele recente am vazut economia Americana si sistemul ei financiar lovita de esecuri seismice si disparitia virtuala a bancilor de investitii majore. Dezbaterile aprinse care au loc in Washington zilele astea sunt cu privire la ce forma si cat de mult sa intervina guvernul in asa fel incat sa restaureze stabilitatea pe pietele financiare.
Peisajul moral al culturii se schimba de obicei cu lentoare, cu putine modificari perceptibile si care se aduna intr-un interval mare de ani. Nu este asa in cazul vremurilor noastre, mersul schimbarilor morale depasind acum imaginatia.
ADEVĂRUL UNIC 