Când moartea nu te-anunţă…


Cuvântul subiectului afalt în discu?ie a devenit un `tabu` pentru societate. În contextul în care tr?im, ceasul vie?ii (pentru mul?i oameni)  s-a oprit din activitatea sa. Totu?i, într-o lume instantanee ?i rapid?, acest fenomen real a devenit un produs al realit??ii umane evolu?ioniste. Omul, este mult mai descis ?i devotat de aspectul inexsisten?ei lui Dumnezeu decât de exsisten?a sa proprie. Ce este via?a? Un simplu proces? Din nefericre acest fenomen se termin? cu un act nepl?cut pentru omul dep??it de controlul s?u uman. Înaintea mor?ii omul realizeaz? c? de fapt acesta nu are control aspura vie?ii sale. Pentru un evolu?ionist sau ateu, neglijen?a î?i schimb? direc?ia spre descoperire ?i informare asupra necunoscutului.

Un autor respectat în Marea Britianie cât ?i în America, experimenteaz? din copil?rie aspectul cuvântului ascuns sau nediscutat de societatea secolului XXI. C. S. Lewis, vorbe?te în cartea sa `Surprins de Bucurie` despre experine?ele prin care a trebuit s? treac? atunci când mama lui a murit de cancer. ‘Odat? cu moartea mamei, toat? fericirea aceea a?ezat?, tot ce era lini?tit ?i statornic a disp?rut din via?a mea‘[1]. Undeva în interiorul s?u, omul este con?tient c? atunci când este lovit [neanun?at] de moarte, acesta este mult mai atent la detaliile ce p?trund în centrul fiin?ei lui. Într-un fel, dac? ve?i citi cartea autorului, ve?i descoperi faptul c? C. S. Lewis este mult mai preten?ios fa?? de dorin?ele ?i a?tept?rile sale fa?? de acest necunoscut, adic? moartea. Autorul dore?te s? treac? peste acest obstacol, îns? via?a acestuia este cuprins? de evenimente ce îl vor readuce la pragul disper?rii. Pentru autor, moartea era o desfigurare uman?, iar dac? ne-am gândi la via??, cuvintele autorului ne vor uimi de bog??ia experien?elor vii, ce pot fi tr?ite doar de o persoan? vie.

Se cade oare, în zilele noastre de zgomot ?i rapiditate, s? ne întreb?m dac? ne preg?tim pentru ultimul moment al vie?ii? De fapt, nu avem timp! Autorul ne readuce aminte c? procesul mor?ii este un act necontrolat de om, cu toate c? acesta ar dori s? ?tie când ?i cum. În fiecare parte a universului nostru, oameni întâmpin?, nealegând, o desfigurare a demnit??ii umane. Moartea lucreaz? non-stop! U?ile marketu-lui ei sunt deschise pentru oricine! Dar în acela?i timp, via?a are o finalitate mult mai grandioas? pentru autor.

V? încurajez s? cump?ra?i carte lui C. S. Lewis în versiunea roman?, tradus? de Emanuel Con?ac ?i publicat? de editura Humanitas. Emanuel a reu?it s? p?streze termenii ?i tematica adus? în discu?ie de autor. Versiunea roman? a c?r?ii `Surprins de Bucurie`, ne dovede?te c? trebuie s? valorific?m telentele române?ti într-un context în care acestea sunt ignorate.

[1] C. S. Lewis, Surprins de Bucurie, Humanitas, 2008, p 37

Scris de Cosmin Pascu

Responsabilitatea în familia creștină


A fi un om responsabil înseamn? r?spunderea unui lucru, a unui fapt. Persoan? care este îns?rcinat? cu o func?ie de conducere, care are o sarcin? de r?spundere, c?reia i s-a încredin?at o responsabilitate.
Responsabilitate înseamn? obliga?ia de a efectua un lucru, de a r?spunde, de a da socoteal? de ceva, de a accepta ?i suporta consecin?ele; r?spundere.
In cele mai multe culturi ?i potrivit modelului biblic, b?rbatul este cel care trebuie s?–?i între?in? familia, s?-i asigure protec?ia, ad?postul, conducerea, s? se ocupe de educa?ia copiilor, s? asigure o disciplin? ferm?, dar nu dur? ?i s? prezinte persoana lui Dumnezeu în fa?a copiilor lui, pân? când ace?tia vor ajunge s?-?i transfere încrederea, afec?iunea ?i credin?a în Tat?l Ceresc, prin credin?a în Isus Hristos. Unui om care a avut un exemplu slab în tat?l s?u, îi va fi mai greu s? aib? încredere în Dumnezeu, decât altora. B?rba?ii din diferite culturi, fac de obicei munca de afar?, iar femeile cea din cas?. Dar în condi?iile de azi, adesea femeile trebuie s? lucreze în afara casei, ca s? contribuie la asigurarea celor necesare, de aceea b?rba?ii trebuie, la rândul lor, s? le ajute în responsabilit??ile ce ?in de cas?, pentru c? o femeie este ?i ea limitat? fizic ?i nu poate s? rezolve toate problemele singur?.

Continua pe blogul lui Iosif Iabloncic

Excesul de internet, un drog mortal la copii


P?rin?ii se afl? în fa?a a dou? pericole majore: prea mult internet le d?uneaz? copiilor, iar interzicerea lui îi face pe cei mici agresivi. Un copil de 13 ani din Timi? s-a sinucis ?i un b?iat de 15 ani din Dâmbovi?a ?i-a omorât mama. Tinerii au recurs la agresiuni extreme dup? ce p?rin?ii nu le-au mai dat voie pe internet.

Dorin Cri?an de numai 13 ani, din comuna Izvin, jude?ul Timi?, ?i-a pus ieri cap?t zilelor dup? ce p?rin?ii l-au certat pentru notele mici de la ?coal?. Drept pedeaps? i-au t?iat conexiunea la internet ?i i-au confiscat telefonul mobil.

B?iatul ?i-a pus ?treangul de gât chiar în atelierul din curtea casei p?rinte?ti. Dorin Cri?an era cunoscut în ?coala general? din Izvin ca fiind un elev inteligent. „Era o fire mai închis?, dar avea prieteni. Nu umbla în anturaje dubioase ?i notele lui nu erau foarte mari, dar nici corijent nu era”, a spus Nicolae Laitin, profesorul de matematic? al elevului.

Potrivit Anei Perianu, 42 de ani, m?tu?a lui Dorin, copilul era nefericit pentru c? p?rin?ii îl certau ?i îl pedepseau mereu.

Dependen?a nu apare brusc

Pe 15 ianuarie, Ionu? Savin, un alt adolescent, din Moreni, Dâmbovi?a, ?i-a înjunghiat mama adoptiv?. Motivul: femeia nu mai pl?tise factura de internet, iar b?iatul era dependent de calculator.

De mai mult timp se izolase în cas?, nu mai ie?ea cu prietenii, iar la ?coal? acumulase peste 200 de absen?e. Primul semn al dependen?ei de calculator este pierderea dorin?ei de socializare, avertizeaz? psihologii. Copiii se rup de lumea real? ?i devin zombi în cea virtual?.

Dependen?a copiilor de calculator a atins cote alarmante în România, avertizeaz? speciali?tii. Medicii de la Spitalul de psihiatrie „Alexandru Obregia” din Bucure?ti au propus chiar înfiin?area unor centre speciale de tratament, asem?n?toare celor în care sunt internate persoanele pentru dezalcoolizare.

Continua pe adevarul.ro

Interviu cu Ramona Acatrinei


“Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se aud doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.” “DAR eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo.”

Ramona Acatrinei:
Multi oameni se simt singuri si neimpliniti. Parintii mei se certau foarte des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult copilaria. Am crescut un copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in jurul meu si eram foarte rautacioasa. Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam in fata, de multe ori: “Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata”, si reactionam foarte urat. Pur si simplu “musteam” de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata suferea si el pentru ca este dureros – acum imi dau seama cat de mult l-am ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta – ca intr-adevar copilul tau sa vina la tine si sa-ti spuna ca te uraste. Este o durere extraordinar de mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul sa-i spun ca il urasc. A fost o mare greseala.

Reporter:
Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in special in perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns sa cunoasca si sa guste bucuria suprema – a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus Cristos si sa-L “guste” pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul ei sa fie implinit in Cristos.
Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si Franceza la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din Bucuresti.
– Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod personal?

Ramona Acatrinei:
Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama. De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele lor de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur si simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama. Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de mult incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata sa nu o loveasca pe mama. Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata, pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama.

Mi se parea ca viata este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o astfel de familie. Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream foarte mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste, nici pe mine nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori imi arata dovezi de dragoste. In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa ma intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa de dragoste si de respect – am cunoscut aceste sentimente inca de mica si in familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost martora unor asemenea manifestari, ca in familia mea. Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa fiu independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca exista familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt imposibile, si nu-mi doream o familie.
Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar nu doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta valoare.

Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face acelasi lucru cu viata oricarui om. Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie, am fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram socata. Toate colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma dispretuiau. Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata. Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura. Atunci am inceput sa fac compromisuri – sa merg la discoteca, sa merg la chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea ceva anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in care ei se distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se simt impliniti.

Reporter:
– Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti privit cu dispret.

Ramona Acatrinei:
– Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca toate colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea, apoi vedeam lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am un mare dispret fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata cu niciunul dintre ei. Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret. Dar in schimb, la discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita pentru ca baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma facea sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma speria ce pateau colegele mele de facultate.

Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt asa de implinite. Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang dupa aceea si cum spun ca: “Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit si am cedat” – am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut atatea inimi frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete care tot timpul sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: “Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul”. De fapt este atata suferinta, atata neimplinire in vietile lor. Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai ales la discoteca. Dar cand ajungeam in camera mea eram atat de singura, atat de nefericita. Baietii acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau, cautau alte fete.

Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa ma simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor. Era o suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt atat de neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.

Reporter:
Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si “cu masca” si “fara masca”, ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.

Ramona Acatrinei:
Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o masca si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si pe ceilalti cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt aceleasi – nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa cum esti – acestea sunt valabile si pentru crestini si pentru necrestini. Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri, si sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu trebuie, este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec. Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire. In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: “cioc, cioc”, la usa, iar eu le-am poftit inauntru.

Reporter:
Ceva de genul “Knock, knock on the heavens door”. (cioc, cioc la usa cerului)

Ramona Acatrinei:
Da, sau mai bine spus “knock, knock on the hells door” (cioc, cioc la usa iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau portile iadului.
Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta. Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la “Alege Viata”. Acolo am fost uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si de bucurie, plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa vorbeasca vulgar. Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata. Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic. Prima mea reactie a fost ca oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca poate fi adevarat. Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc intr-un loc si nu au personalitate.

Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se parea ca sunt blocati pe ideea asta. Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: “Doamne, Tu poti sa-mi atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu mai pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si vreau sa ma bucur de relatia cu tine.” Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna – sa am prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului – o multime de prieteni adevarati. Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba: “Ramona, crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?” Pur si simplu ma dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.

Reporter:
De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi la discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?

Ramona Acatrinei:
Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna trupul, iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii care duc imediat la sex si lucruri de genul acesta. Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3 centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca. Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca anturajul ma tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de nefericita.
M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am zis: “Gata ! Nu mai vreau !”. Din acel moment m-am hotarat astfel: “Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2 cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !”.

Prezentat de Ciobota Ioan, ioanciobota.wordpress.com

O schimbare posibila doar cu Dumnezeu


Vorbeam despre o schimbare care o observ în cei care ma înconjoar?, de care sunt tot mai con?tient, ?i îmi dau seama c? ace?ti oameni au reusit s? realizeze ceea ce ?i eu am început. Au reu?it s? î?i descopere adev?ratele valori, motiva?iile corecte, au reu?it s? î?i schimbe paradigmele iar acum încep s? se focalizeze în direc?ia corect?. Asta e ceea ce ?i eu am început. Acum având în fa?a mea ata?ia oameni care au reu?it lucrul acesta, îmi dau seama c? Dumnezeu defapt dore?te s? m? încurajeze ?i îmi zice c? este posibil ca s? fii schimbat în toate domeniile, chiar ?i în cele mai profunde.

Biblia. În Biblie putem observa foarte mul?i oameni care s-au schimbat datarit? interven?iei lui Dumnezeu în via?a lor, c?rora El le-a ar?tat valorile corecte ?i ceea ce are cu adev?rat valoare, ceea ce merit? s? î?i capteze toata aten?ia, oameni care având aceste noi descoperiri ?i-au schimbat paradigmele. Pentru mine de multe ori ace?tia sunt oameni din domeniul trecutului ?i nu mai sunt motivat de exemplul lor. Dumnezeu în marea Lui bun?tate a rezolvat aceast? problem?. “Istoria nu s-a terminat cu ultimul verset din Biblie care vorbeste despre ace?ti oameni. Ea continu? ?i ast?zi, iar tu ?i eu suntem presonajele principale. Da, noi scriem noi file în aceast? istorie pe care Dumnezeu o cânt?re?te cu aten?ie. Prin bunatatea Lui, am al?turi de mine oameni care se schimb? ?i care prin via?a lor îmi zic c? este posibil s? m? schimb la 180 de grade.

Vreau s? aduc totu?i un exemplu din Biblie. Doi din ucenicii lui Isus: fii Tunetului, Iacov ?i Ioan. A fost o zi în care Isus a cautat un loc de gazduite într-un sat ?i nu a fost primit. Atunci ace?ti doi ucenici, plini de ur? îl întreb? dac? nu cumva dore?te ca s? cheme foc din cer ca s? nimiceasc? acel sat. Doi ucenici cu inima plin? de ur?, doi oameni despre care a? crede c? nu exist? vreo ?ans? de schimbare. Dar privind în Evanghelia lui Ioan vedem cum dintr-un fiu al tunetului Isus face un apostol al iubirii, dintr-un om plin de ur? face unul plin de dragoste. O adevarat? schimbare, una vizibil? de tot, o schimbare la 180 de grade. Vestea bun? este c? Isus este cel care lucreaz? schimbare ?i în via?a mea, ?i în via?a ta iar dac? El este acela care conduce toat? aceast? schimbare din mine sunt convins c? o va duce la bun sfar?it. Eu trebuie doar s? m? las lucrat de El. Isus este acela care îmi descoper? adev?ratele valori, adev?rata motiva?ie ?i tot EL îmi arat? care sunt adev?ratele paradigme prin care trebuie s? privesc via?a.

Acum dar, la final, v?zând c? Domnul Isus este cel care lucreaz? schimbare în mine, v?zând c? are un portofoliu atât de mare cu oameni pe care i-a schimbat, c?rora le-a dat valoare, c?rora le-a descoperi adev?ratul sens al vie?ii, nu pot face altceva decât s? m? las lucrat de mâna Lui.

Vor veni îns? al?ii care vor zice c? eu niciodat? nu voi putea s? m? schimb, c? ei m? cunosc, c? îmi cunosc felul de vietuire ?i pentru mine nu exist? ?anse de schimbare. Acum ?tiind c? nu eu lucrez schimbare în mine, ci El este acela care lucreaz? la via?a mea, ?i care îmi d? puterea s? m? schimb, nu mai plec urechea la ceea ce zic ceilal?i despre mine, nu m? mai las influen?at de ei în r?u. Ascult ce îmi spun ei, analizez, aduc înaintea lui Dumnezeu toate cuvintele care mi le-au rostit ?i m? rog ca dac? este adev?r în cuvintele lor, El s? m? schimbe în a?a fel încât s? îi fiu Lui pl?cut.

Ce pot zice altceva, chiar dac? de multe ori sunt descurajat c? parc? prea pu?in am realizat pân? acum, decât ceea ce a zis ?i apostolul Pavel: „Dac? Dumnezeu e pentru noi, cine va fi împotriva noastr??”. Plec cu acest gând pe campul de lupta în anul în care intram ?i voi inainta.., voi da tot ce am mai bun în mine, ?i nu renun?.

A?a s? ne ajute Dumnezeu.
Eduard Louis