Povestea Omului – mai mult decat o poveste – Interviu cu Isaincu Band


Povestea omului obisnuit este o poveste extraordinara si lipsita de magie. Povestea Omului, presupunand ca ne referim la persoana Domnului Isus Cristos face parte din aceasta matrita extraordinara.  Va invitam sa patrundeti dincolo de zidurile rigide ale unor tineri care au descoperit ca viata are un scop si ca acest scop este strans legat de Omul din poveste.

Vieti transformate – Interviu cu Catalin Ciuculescu


Omul de langa tine traieste pentru a atinge viata celor care privesc la tine, privesc din adancul inimi, o viata transformata, o viata obisnuita si inconjurata de sentimentele unei lumi disperate. In acest interviu, Catalin ne poveste cum a ajuns sa il urmeze pe Dumnezeu si care a fost punctul culminant de a deveni un artist pentru Dumnezeu.

Ganduri simple pentru tineri


Tanarul si politica. Un subiect interesant in ultima perioada.

Bun.

Esti tanar si vrei sa te implici in viata politica. Ai o meserie? Un job? Daca da, atunci vei fi mai linistit. Daca nu, ai mare grija ca politica nu este o meserie (stiu ca stii). Daca ai auzit pe la televizor ca poti sa faci bani intrand in politica, informatia este partial adevarata. Poti face bani in politica, dar atunci cand intri trebuie sa ai deja cateva conturi frumusele.

Mare grija cu cine pornesti la drum. Cu cine iesi la sucuri si cafele. Cu cine vorbesti la telefon si pe messenger. Tu spui ca ii cunosti dar eu iti spun ca nu ai habar despre ei. Chiar daca sunt tineri ca si tine, majoritatea isi urmaresc propriul interes. Multi intra in politica din dorinta de a se afirma. Iar procesul de afirmare nu este inteles corect. Vei observa ca pentru unii, afirmarea nu este rezultatul performantei. Ei inteleg ca atunci cand vrei sa te afirmi, trebuie sa minti, sa denigrezi, sa lansezi zvonuri mincinoase, sa fii implicat in jocuri de culise si sa pui bete in roate.

Castiga respectul si aprecierea. Implica-te si fii creativ. Fii mereu informat. Fii un performer si dedica-te.

Nu deveni penibil. Trebuie sa stii cand sa vorbesti si despre ce sa vorbesti.

Chiar daca ai auzit ca in politica reusesc cei care sunt trufasi si nu au scrupule, eu iti spun ca acestia reusesc pe moment, pe termen scurt/mediu. Apoi, se autodistrug. Majoritatea acestora este formata din cei care sunt intr-o continua cautare a obedientei confortabile. Pe romaneste: lingaii. Sunt peste tot, ii vei observa cu usurinta. Ii regasesti mai tot timpul pe langa persoanele cu influenta. Sunt cei care polueaza partidele, care lanseaza zvonurile mincinoase, care denigreaza. Cei care comenteaza pe forumuri sau pe bloguri si isi ascund identitatea.

Continua pe blogul lui Stoian Andrei

Închinători la propria moralitate


„Domnule”, i-am zis disperat „dar nu ave?i voie s? face?i asta! Ultima oprire e în ora?, chiar dac? numai pentru un pasager”. „Îmi pare r?u dar nu m? pot întoarce!” Nu-mi venea s? cred ce mi se întâmpl?! „Domnule, e ora 23:30, afar? sunt -10 grade ?i e plin de câini! Eu ce fac în bezna asta, la 15 km de ora??!” Argumentele mele ?i cerin?a de a-?i îndeplini datoria nu l-au impresionat pe ?ofer. M-a poftit afar? din autobuz. Nici nu ?tiam exact unde sunt.
Întâmplarea s-a petrecut acum câteva zile. Într-o sear?, m? întorceam cu autobuzul dintr-un sat de lâng? ora?ul în care locuiesc. Autobuzul f?cea un ocol de pân? la 14 kilometri distan?? de ora?, ca s? duc? to?i pasagerii, apoi urma s? se întoarc? în ora?. Urcat în autobuz mi-am dat seama c? ?oferul era cre?tin evanghelic, dup? muzica pe care o asculta ?i salutul „poc?iesc” adresat unor pasageri, cu zâmbetul pe buze. Ajuns în ultimul sat, unde ?i locuia iar eu fiind ultimul pasager, mi-a cerut s? m? dau jos! Am r?mas stupefiat! Trebuia s? se întoarc?, chiar numai pentru un pasager, înapoi în ora?!

Întâmplarea mi-a l?sat o stare de grea??, nu pentru atitudinea ?oferului, ci pentru c? atitudinea apar?inea unui cre?tin care, mai devreme î?i l?sa „fra?ii” din aceea?i confesiune în fa?a casei, iar când nu mai avea pe cine s? impresioneze, a fost el însu?i. Evlavie situa?ional?. ?i pun pariu c? un astfel de individ e bine v?zut în biseric?, doar îi duce pe „fra?i” f?r? bilet, e în fiecare Duminic? la biseric?, î?i d? zeciuial?, cite?te Biblia zilnic. Poate e ?i în comitet. Mi-am adus aminte atunci de o partid? de oameni religio?i de pe vremea lui Isus.

Fariseii erau oameni morali, oamenii lui Dumnezeu. Studiau Scripturile, le aplicau în fiecare aspect al vie?ii lor ?i erau preocupa?i cu interpretarea ?i întip?rirea lor în vie?iile oamenilor. Ca ?i noi dealtfel. Doreau ca oamenii s? umble cu Dumnezeu, nu doar s? vorbeasc? despre El. Erau recunoscu?i ca fiind cei mai religio?i oameni ?i pe bun? dreptate, erau foarte zelo?i pentru neprih?nirea lor; un standard greu de atins, de dorit pentru orice evreu. Aveau un CV impresionant. ?i aici vine afirma?ia lui Isus despre ace?ti oameni: „C?ci v? spun c? dac? neprih?nirea voastr? nu v-a întrece neprih?nirea c?rturarilor ?i a fariseilor, cu nici un chip nu ve?i intra în Împ?r??ia cerurilor.” Asta nu înseamn? c? ceea ce f?ceau fariseii era r?u. Acest lucru p?rea aproape imposibil pentru mintea iudeului! Lui i se p?rea greu de atins pragul fariseilor, mai sus nici nu concepea! Îns? ei au pierdut esen?a cuvintelor lui Isus! Moralitatea nu genereaz? dragoste pentru Dumnezeu sau pentru oameni, dar poate ajunge s? ne fac? s? fim închin?torii propriei moralit??i.

O religie bun? nu este neap?rat sursa prezen?ei oamenilor buni a?a cum lipsa unei religii nu justific? prezen?a oamenilor r?i. Deasemenea o doctrin? s?n?toas? nu produce dragoste pentru Dumnezeu ?i compasiune pentru oameni. Cre?tini anchiloza?i în propriile ritualuri, concep?ii ?i interpret?ri despre Dumnezeu, prejudec??i ?i un morman de încredin??ri devenite principii, dup? care m?sur?m moralitatea sau valoarea unui cre?tin. Ajungem s? devenim ni?te caricaturi?ti, denaturând ?i exagerând tr?s?turi dup? propriile convingeri. ?i culmea e c?, în mare parte, inten?iile noastre sunt bune. Dar înten?iile bune nu generez? neap?rat faptele bune. Astfel ne construim propria moralitate pe care o elogiem ?i care devine filtrul prin care îi analiz?m pe cei din jurul nostru. ?i iat?-ne fal?i, lipsi?i de compasiune, gata s? ridic?m primii piatra, cu o moralitate arogant? ?i lipsi?i de esen??: dragostea lui Hristos.

Scris de Darius Cornean

Interviu cu Ramona Acatrinei


“Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se aud doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.” “DAR eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo.”

Ramona Acatrinei:
Multi oameni se simt singuri si neimpliniti. Parintii mei se certau foarte des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult copilaria. Am crescut un copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in jurul meu si eram foarte rautacioasa. Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam in fata, de multe ori: “Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata”, si reactionam foarte urat. Pur si simplu “musteam” de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata suferea si el pentru ca este dureros – acum imi dau seama cat de mult l-am ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta – ca intr-adevar copilul tau sa vina la tine si sa-ti spuna ca te uraste. Este o durere extraordinar de mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul sa-i spun ca il urasc. A fost o mare greseala.

Reporter:
Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in special in perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns sa cunoasca si sa guste bucuria suprema – a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus Cristos si sa-L “guste” pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul ei sa fie implinit in Cristos.
Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si Franceza la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din Bucuresti.
– Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod personal?

Ramona Acatrinei:
Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama. De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele lor de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur si simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama. Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de mult incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata sa nu o loveasca pe mama. Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata, pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama.

Mi se parea ca viata este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o astfel de familie. Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream foarte mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste, nici pe mine nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori imi arata dovezi de dragoste. In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa ma intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa de dragoste si de respect – am cunoscut aceste sentimente inca de mica si in familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost martora unor asemenea manifestari, ca in familia mea. Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa fiu independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca exista familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt imposibile, si nu-mi doream o familie.
Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar nu doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta valoare.

Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face acelasi lucru cu viata oricarui om. Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie, am fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram socata. Toate colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma dispretuiau. Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata. Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura. Atunci am inceput sa fac compromisuri – sa merg la discoteca, sa merg la chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea ceva anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in care ei se distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se simt impliniti.

Reporter:
– Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti privit cu dispret.

Ramona Acatrinei:
– Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca toate colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea, apoi vedeam lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am un mare dispret fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata cu niciunul dintre ei. Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret. Dar in schimb, la discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita pentru ca baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma facea sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma speria ce pateau colegele mele de facultate.

Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt asa de implinite. Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang dupa aceea si cum spun ca: “Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit si am cedat” – am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut atatea inimi frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete care tot timpul sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: “Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul”. De fapt este atata suferinta, atata neimplinire in vietile lor. Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai ales la discoteca. Dar cand ajungeam in camera mea eram atat de singura, atat de nefericita. Baietii acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau, cautau alte fete.

Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa ma simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor. Era o suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt atat de neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.

Reporter:
Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si “cu masca” si “fara masca”, ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.

Ramona Acatrinei:
Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o masca si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si pe ceilalti cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt aceleasi – nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa cum esti – acestea sunt valabile si pentru crestini si pentru necrestini. Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri, si sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu trebuie, este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec. Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire. In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: “cioc, cioc”, la usa, iar eu le-am poftit inauntru.

Reporter:
Ceva de genul “Knock, knock on the heavens door”. (cioc, cioc la usa cerului)

Ramona Acatrinei:
Da, sau mai bine spus “knock, knock on the hells door” (cioc, cioc la usa iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau portile iadului.
Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta. Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la “Alege Viata”. Acolo am fost uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si de bucurie, plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa vorbeasca vulgar. Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata. Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic. Prima mea reactie a fost ca oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca poate fi adevarat. Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc intr-un loc si nu au personalitate.

Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se parea ca sunt blocati pe ideea asta. Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: “Doamne, Tu poti sa-mi atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu mai pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si vreau sa ma bucur de relatia cu tine.” Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna – sa am prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului – o multime de prieteni adevarati. Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba: “Ramona, crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?” Pur si simplu ma dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.

Reporter:
De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi la discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?

Ramona Acatrinei:
Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna trupul, iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii care duc imediat la sex si lucruri de genul acesta. Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3 centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca. Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca anturajul ma tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de nefericita.
M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am zis: “Gata ! Nu mai vreau !”. Din acel moment m-am hotarat astfel: “Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2 cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !”.

Prezentat de Ciobota Ioan, ioanciobota.wordpress.com