Propaganda grupurilor homosexuale


Omul modern este constient de propaganda grupurilor homosexuale existente in societatea postmoderna. Intr-o lume in care pluralismul si postmodernismul ne-au robit de adevaruriile absolute si de principiile Biblice (ce pasesc dincolo de intentiile personale) este important sa ne intoarcem priviriea spre Scriptura pentru a invata ceea ce Dumnezeu doreste sa ne comunice prin apostolul Pavel in ceea ce priveste identitatea sexuala a lumii in care am fost chemati sa traim pentru Cristos.

In Romani 1: 26-29 Pavel scrie urmatoarele: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr-una care este impotriva firii; tot astfel si barbatii, au parasit intrebuintarea firească a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase, si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.” Romani 1:26-29

1. O schimbare a identitatii originale

In versetele 26-27 observam ca atat femeile cat si barbatii sunt motivati de propriile intentii de a-si schimba indentitatea sexuala in schimbul unui conflict cu planul original al Creatorului. Pentru Pavel, o astfel de actiune este de neinchipuit, considerand contextul acestor activitati ca a fiind o caracteristica ce nu face parte din planul cosmic creat de Dumnezeu. Faptul ca versetul 26 incepe cu o actiune din partea lui Dumnezeu ne ajuta sa intelegem ca Dumnezeu este este de acrod cu o astfel de identitate. Fiind constient ca in 2010 discutam enorm de mult de egalitate si confromism, este necesar sa ne aducem aminte ca inaintea lui Dumnezeu orice act sexual imoral este asociat cu placerile omului senzational.

2. Schimbarile identitatii sexuale si placeri personale
Continue reading

Autobuzul lui Dawkins si limitele ateismului postmodern? 1


Seminarul si interventiile studentilor despre limitele ateismului postmodern se terminasera, iar dupa cateva ore bune, am decis sa ma indrept spre casa. Nici bine nu m-am asezat pe scaunul autobuzului, in spatele meu o doamna citea cartea lui Richard Dawkins (The God Dellusion). Eu abia terminasem un seminar asupra acestui subiect. Pentru cateva momente am ramas uimit sa observ cum un autobuz devenise punctul de discutie asupra ateismului si probagandei pe care o promoveaza autorul cartii. Din Londra spre toata lumea, cartea lui Richard Dawkins avea sa devina si autobuzul acestuia.

In lumea stintiifica multi au criticat cartea acestuia ca a fiind o lucrare copilareasca si ne-stiintifica. Intentia lui Richard Dawkins nu era doar de a promova evolutionismul, dar si de a submina ideiile si conceptele crestine promovate de precedesorii Crestinismului autentic. Urmand discutia pe care am avut-o, mi-am adus aminte de conceptul uman care se dezactiveaza de realitate atunci cand omul fie exagereaza sau chiar ignora esentialul, alegand ca urmare sa trateze `absolutul` ca orsice alt concept existent in jurul noastru. Limitele ateismului postmodern sunt chiar ideologiile asupra caruia omul este fortat sa inghita pastila infectata a religiei create de gruparile ateiste. Faptul ca ateistii sustin ca Dumnezeu este Cel care este responsabil pentru inventarea religiei este un exemplu demn de considerat ca si o fabula culturala.

A alerga in public cu un banner publicitar sau al posta pe panoul publicitar in mijlocul audientei calatoare chiar starneste un fenomen hazliu (atemismul este o religie umana) insa mult mai alarmant este faptul ca o carte si un autobuz nu ne spun foarte mult decat ca `probabil` cineva exista sau nu exista. Ca si forma de argument, aruncand putina `evolutie` si `cincism` autorul invinuieste publicul crestin (si cel religios) ca a fiind responsabil pentru actele de suferinta din jurul nostru. Interesanta, totusi, este realitatea sumbra a atemismul (Alistai McGrath – `The Twilight of Atheism`) in care chiar atemismul este provocatorul multor acte indecente.

Va continua

Scris de Cosmin Pascu

Cronica Unei Conferinţe Încheiate – Ravi Zacharias, Sinaia, 2010


Au trecut câteva zile bune de la conferinţa de apologetică şi evanghelizare cu Ravi Zacharias şi Michael Ramsden de la Sinaia, 26-29 aprilie 2010. S-a scurs suficient timp pentru ca impresiile şi ideile să se decanteze şi sedimenteze.

Am fost prins cu o mulţime de lucruri conexe conferinţei. După experienţa oribilă a pierderii înregistării traducerii interviului cu Ravi, revin acum pentru a încerca o privire retrospectivă asupra zilelor de la Sinaia.

Conferinţa a fost, pe bună dreptate, o oază de încurajare. Sunt sigur că toţi cei 500-550 de participanţi au părăsit Sinaia şi somptuousul cazinou încurajaţi şi motivaţi la trăirea unei vieţi dăruite cauzei promovării şi apărării adevărului lui Cristos.

Conferinţa s-a desfăşurat în clădirea faimosului şi luxuriantului Cazinou din Sinaia. Sesiunile plenare s-au ţinut în încăpătoarea Sală a Oglinzilor. Gândul că locul acela, în întregul lui, fusese odinioară, în zilele întunecate ale vechiului regim, un loc al chefurilor deşănţate ale comuniştilor, cuib pentru viespii securişti, ca acum să fie folosit pentru o conferinţă creştină e suficient să îţi dea fiori şi să te umple de sentimentul că ai fost martorul minunatei providenţe divine.

Organizarea a fost impecabilă. Se cuvin sincere cuvinte de apreciere tuturor celor implicaţi, începând cu Vlad Crîznic, pe faţa căruia lesne se putea citi un amestec de profundă oboseală şi profundă satisfacţie, şi continuând cu echipa Metanoia şi BIG. Programul, ca la toate conferinţele de acest fel, a fost încărcat, dar nu epuizant, bine drămuit, ca participanţii să beneficieze la maximum de conţinutul bogat dat prin invitaţii speciali ai conferinţei – Ravi Zacharias şi Michael Ramsden.

Continue reading

Crestinul si Politica, prieteni sau dusmani? 1


faith-and-politicsPerceptia crestinului despre aspectul politic este similara (in etica acestuia) cu conceptia pacatului. Politica, sau tot ceea ce tine de politica, este considerata ca a fiind un pacat sau chiar un lucru impotrivitor cu invataturile Biblice. Considerand ca aceste concepte sunt, deseori, intelese intr-un mod gresit, cred ca suntem nevoiti sa stabilim o imagine corecta asupra responsabilitatii noastre de a considera ca politica nu trebuie sa fie separata de credinta pe care o avem in Cristos Isus. In mod special – intr-un context in care prezenta societate este infenluentata, in mare parte, de sistemul politic, fie el bisericesc sau guvernamental. Daca indraznim sa sustinem ca Biserica (ca si institutie) nu face politica, atunci trebuie sa ne readucem aminte de faptul ca Biserica este cunoscuta, inaintea societatii, ca a fiind o institutie religiosa/spirituala. Fiecare om este, inevitabil, implicat intr-un proces politic.

1. Crestinul si responsabilitatea sa

Irresponsabilitatea nu este o scuza sau un motiv prin care afirmam ca politica nu detine un rol important in viata crestinului. Fiecare crestin este afectat de deciziile politice, fie intr-un mod negativ sau unul pozitiv. Pentru a intelge cat de importanata este politica, sau implicarea crestinului in politica, trebuie sa construim o imagine autentica a ceea ce intelegem prin oficiul detinut de o persoana care este implicata in politica.

Politica, in esenta, are rolul de a guverna/administra o tara sau un grup de oameni. Important, in aceasta discutie, este realizarea faptului ca cei implicati in politica sunt oameni fac parte din aceasi comunitate. Politica (sau pozitia) in sine nu este una daunatoare, ci personajul care ocupa acea pozitie de responsabilitate. Daca un sistem politic este bazat pe principiile eterne ale Cuvantului lui Dumnezeu, o astfel de conducere va recunoaste prezenta si activitatea Creatorului in acest domeniu important. Este incorect sa asociem acest oficiu cu un sinonim negativ. Am stabilit mai sus ca nu pozitia in sine creaza o divergenta, ci persoana care ocupa aceasta pozitie. Observam aceasta imagine inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, unde oameni ca Moise, Avraam, Iacov, Iosif, Iosua, David, etc., sunt chemati in aceste poziti de guvernare a poporului lui Dumnezeu. Conceptia Vechiului Testament este clara, in acest oficiu de guvernare, Dumnezeu ne arata, prin chemarea acestor oameni, cat de importanta este pozitia acestora in fruntea unei tari. Atunci cand liderii poporului lui Dumnezeu se departeaza de principiile Cuvantului lui Dumnezeu, soarta acestora scoate la suprafata etica si mentalitatea imorala cu care conduc un anumit grup de oameni.

Continue reading

Biserica Evanghelica, afaceri, educatie si aroganta?


Cu cateva zile in urma discutam cu un pastor (la telefon) despre raritatea liderului autentic. Acesta imi adusese aminte despre anii 1960 in care pastori sau liderii bisericii locale se ingrijeau de membrii bisericii. Afacerile si impresionismul existent intre anii 2000 – 2010 se pare ca au afectat intr-n mod negativ conducerea bisericilor locale si a institutiilor academice crestine. Voi prezenta in ceea ce urmeaza cateva aspecte ce au contribuit la scaderea infulentei in randul pastorilor (si nu numai) care au fost chemati sa slujeasca in Biserica lui Cristos.

Afaceriile au inlocuit slujirea autentica

Democratia ne-a oferit libertatea de a proclama Evanghelia lui Cristos fara a mai fi afectati de persecutiile Biroului Comunist. Totusi, cu eliminarea comunismului din randurile Bisericii Evanghelice din Romania, in ultimii zece ani Biserica Evanghelica a fost coplesita (si inca este) de fenomenul afacerilor murdare si lipiste de caracter. Nu cred ca este necesar sa argumentez acest punct de vedere, deoarece, oriunde am calatori pe teritoriul Romaniei fiecare suntem constienti de aceste situatii precare. Stiati ca intre anii 2005 – 2009 un numar foarte semnificativ de pastori au fost implicati in afaceri masive in zona terenurilor, caselor , etc)? Stiati ca in nenumarate cazuri pastori s-au implicat in campanii electorale in loc sa se ocupe de responsabilitatile la care au fost chemati?

Efectul unei astfel de directii ne-a robit de responsabilitatile la care am fost chemati ca si lideri ai Bisericilor Evanghelice din Romania. Coruptia existenta in randurile Bisericilor Evanghelice inca este o problema prea dificila. Daca cineva indrazneste sa lupte impotriva acesteia, nu doar ca o astfel de persoana va fi exclusa din conducere, dar aceasta va fi exclusa si din membralitatea Bisericii lui Crisots. Nenumarate cazuri, deja cunoscute, stau ca si marturie fata de ipocrizia prezentei realitati. Nu este corect, si nici acceptabil, ca un pastor sa aiba un picior intr-o afacere si altul in conducerea unei biserici. Cristos nu Si-a chemat liderii in anumite afaceri, ci i-a chemat sa se ocupe de turma Sa. In ceea ce priveste turma, membrii bisericii sunt tratati ca niste obiecte ne-importante. Favoritimul bisericesc continua sa submineze activitatea Bisericii lui Cristos.

Continua pe bisericata.com