Atentie slujitori: Dumnezeu nu se lasa batjocorit


Dup? ce a interpretat cu credincio?ie visul, Daniel l-a îndemnat pe monarhul cel îngâmfat s? se poc?iasc? ?i s? se întoarc? la Dumnezeu ca printr-o via?? curat? s? îndep?rteze nenorocirea care-l amenin?a. “De aceea, împ?rate”, l-a rugat proorocul, “plac?-?i sfatul meu! Pune cap?t p?catelor tale, ?i tr?ie?te în neprih?nire, rupe-o cu nelegiuirile tale, ?i ai mil? de cei nenoroci?i, ?i poate c? ?i se va prelungi fericirea!”

Pentru o vreme impresia avertiz?rii ?i sfatul proorocului au fost puternice asupra lui Nebucadne?ar; dar inima care nu este schimbat? prin harul lui Dumnezeu pierde repede impresiile Duhului Sfânt. Îng?duin?a de sine ?i ambi?ia nu fuseser? eradicate din inima împ?ratului, iar mai târziu aceste tr?s?turi au ap?rut iar??i. În ciuda îndrum?rilor date cu atâta îndurare ?i a avertiz?rilor cu privire la experien?a trecut?, Nebucadne?ar a îng?duit iar??i ca spiritul de invidie împotriva împ?r??iilor care aveau s? urmeze, s?-l ia în st?pânire. Conducerea lui, care pân? atunci fusese într-o mare m?sur? dreapt? ?i îng?duitoare, a devenit ap?s?toare. Împietrindu-?i inima, a folosit capacit??ile date de Dumnezeu pentru prosl?virea de sine în?l?ându-se mai presus de Dumnezeu care-i d?duse via?a ?i puterea.

Timp de luni de zile judecata lui Dumnezeu a întârziat. Dar în loc s? fie condus la poc?in?? prin aceast? îng?duin??, împ?ratul a dat frâu liber mândriei pân? acolo încât a pierdut încrederea în interpretarea visului ?i ?i-a dispre?uit anii lui de mai înainte.

La un an dup? ce a primit avertizarea, Nebucadne?ar, plimbându-se în palatul lui ?i cugetând cu mândrie la puterea lui de conduc?tor, cât ?i la reu?itele lui de constructor, a exclamat: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ?edere împ?r?teasc?, prin puterea bog??iei mele ?i spre slava m?re?iei mele?”

Chiar când trufia îngâmfat? era înc? pe buzele împ?ratului, un glas din cer a f?cut cunoscut c? timpul de judecat? rânduit de Dumnezeu venise. În auzul lui s-a auzit hot?rârea lui Iehova: “Afl?, împ?rate Nebucadne?ar, c? ?i s-a luat împ?r??ia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, ?i vei locui la un loc cu fiarele câmpului; î?i vor da s? m?nânci iarb? ca la boi, ?i vor trece peste tine ?apte vremi, pân? vei recunoa?te c? Cel Prea Înalt st?pâne?te peste împ?r??ia oamenilor ?i c? o d? cui vrea”.

Într-o clip? ra?iunea pe care Dumnezeu i-o d?duse i-a fost luat?; judecata pe care împ?ratul o socotea des?vâr?it?, în?elepciunea cu care se mândrea i-au fost luate, iar acela care odinioar? fusese un conduc?tor puternic, a devenit un maniac. Mâna lui nu mai putea ?ine sceptrul. Soliile de avertizare nu fuseser? luate în seam?; acum, lipsit de puterea pe care Creatorul i-o d?duse ?i alungat dintre oameni, Nebucadne?ar “a mâncat iarb? ca boii, trupul i-a fost udat cu roua cerului, pân? i-a crescut p?rul ca penele vulturului ?i unghiile ca ghearele p?s?rilor”.

Timp de ?apte ani, Nebucadne?ar a fost o uimire pentru supu?ii lui; timp de ?apte ani a fost umilit înaintea lumii întregi. Apoi judecata i-a fost reabilitat?, ?i ridicându-?i ochii în umilin?? c?tre Dumnezeul cerului a recunoscut mâna divin? în pedepsirea lui. Într-o proclama?ie public? ?i-a recunoscut vinov??ia ?i mila cea mare a lui Dumnezeu în vindecarea lui. “Dup? trecerea vremii sorocite”, a declarat el, “eu, Nebucadne?ar, am ridicat ochii spre cer, ?i mi-a venit iar??i mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am l?udat ?i sl?vit pe Cel ce tr?ie?te ve?nic, Acela a c?rui st?pânire este ve?nic?, ?i a c?rui împ?r??ie d?inuie?te din neam în neam. To?i locuitorii p?mântului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor ?i cu locuitorii p?mântului, ?i nimeni nu poate s? stea împotriva mâniei Lui, nici s?-l zic?: ‘Ce faci?’

În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; ?i slava împ?r??iei mele, m?re?ia ?i str?lucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii ?i mai marii mei din nou m-au c?utat; am fost pus iar??i peste împ?r??ia mea, ?i puterea mea a crescut”.

Monarhul atât de mândru odinioar? a devenit copilul umil al lui Dumnezeu; conduc?torul tiran ?i arogant a devenit un împ?rat în?elept ?i îndur?tor. Acela care sfidase ?i hulise pe Dumnezeul cerului, a recunoscut acum puterea Celui Prea Înalt ?i cu seriozitate a c?utat s? promoveze temerea de Iehova ?i fericirea supu?ilor lui. Sub mustrarea Aceluia care este Împ?ratul împ?ra?ilor ?i Domnul domnilor, Nebucadne?ar a înv??at în cele din urm?, lec?ia pe care to?i conduc?torii trebuie s? o înve?e, ?i anume c? adev?rata m?re?ie const? într-o bun?tate adev?rat?. L-a recunoscut pe Iehova ca Dumnezeul cel viu, zicând: “Acum eu, Nebucadne?ar, laud, înal? ?i sl?vesc pe împ?ratul cerurilor, c?ci toate lucr?rile Lui sunt adev?rate, ?i El poate s? smereasc? pe cei ce umbl? cu mândrie”.

Planul lui Dumnezeu ca cea mai mare împ?r??ie a lumii s? dea pe fa?? lauda Sa a fost împlinit. Aceast? proclama?ie public? în care Nebucadne?ar a recunoscut mila, bun?tatea ?i autoritatea lui Dumnezeu a fost ultimul act al vie?ii lui raportat în istoria sfânt?.

Scris de Alexandru I.

Vezi blogul autorului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s