“Amagire” sau povestea unui cantec

Sambata trecuta am avut concert la Bistrita. A fost inaugurarea unui club, “Moralia” iar initiatorii au facut din asta un eveniment. Atmosfera calda, intima, publicul fiind alcatuit in cea mai mare parte din liceeni. Inca suparat pe situatia incerta privind viza mea pentru Australia, ( la ora aceea ar fi trebuit sa fiu deja in tara cangurilor), am incercat sa ma detasez si sa construiesc o seara din care sa ramana ceva pentru fiecare. Am cantat cantece mai vechi si mai noi, compozitii proprii si cateva cover-uri. Avand in vedere ca a trebuit sa acopar doua ore, mi-am scos aproape tot “arsenalul” de piese la bataie.
Am incercat, ca de fiecare data, sa fiu atent la reactia audientei la anumite piese. Cele dinamice au avut mare trecere, asta datorita si mediei de varsta a celor din sala, cred; atmosfera de inchinare a fost atinsa doar partial, o mare parte din cei prezenti acolo, asa cum am spus, erau elevi de liceu, probabil multi dintre ei nu au trecut niciodata pe la o biserica evanghelica, deci nefiind familiarizati cu asa ceva. Dintre toate, punctul culminant, dupa parerea mea, a fost prezentarea cantecului “amagire”. La final, au venit mai multe persoane sa-mi spuna: “cantecul acesta a fost pentru mine” , sau “l-am ascultat de multe ori dar niciodata nu l-am <> in felul acesta”, sau “de fiecare data cand il ascult, ceva ma misca” , sau ” intotdeauna, versurile lui au un ecou in sufletul meu”…
Stau si ma intreb: care sa fie secretul acestui cantec, mi-as dori sa mai scriu unul care sa aiba, in timp, acelasi impact. Atunci cand l-am compus, cu multi ani in urma, nici prin gand nu-mi trecea ca il voi canta vreodata in fata oamenilor. Pur si simplu mi-am eliberat emotia si framantarea, cantandu-l.
Imi amintesc perfect, era vara lui 1993, eram la Costinesti (am lucrat toata vara aceea acolo, din mai pana in septembrie), si cred ca stiti si voi cum e Costinestiul in timpul verii. Ai impresia ca toti tinerii patriei se aduna acolo sa-traiasca viata la maxim. Avizi de distractie, aglomeratie, zgomot, bautura si … absolut orice, fara nici o restrictie, in Costinesti nimic nu te impiedica sa faci ce vrei. Si fiecare profita, ca si cand acolo ar fi singurul loc unde fericirea exista, ca si cand timpul nu ar mai avea aceeasi ”intensitate” dupa ce ai plecat de acolo. Acolo relatiile sunt de o saptamana, de o noapte sau chiar mai putin. Acolo muzica bubuie din discoteci pana dimineata. Acolo singurele momente de relativa liniste sunt undeva inainte de amiaza. Acolo, sintagma “traieste-ti clipa” e mai valabila decat oriunde in alt loc. Si orice ti-ar trece prin cap, ai voie sa experimentezi.

Continua pe blogul lui Chris

Advertisement