Desfigurarea României sau genocidul silenţios


România trăieşte în momentul de faţă o situaţie-limită: deşi liberă, prin jertfa tinerilor din 1989, ea este mai săracă decât în 1989! Ţara riscă să-şi piardă “conţinutul”, adică poporul, iar guvernul nu-şi mai poate proteja cetăţenii oneşti de un “război” economic nedeclarat.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, urmare a repetatelor devalizări ale economiei naţionale, menţinerii incompetenţei şi mafiilor transpartinice, minţirii grosolane a electoratului. Curbele de sacrificiu pe care le cere regimul Băsescu-Boc unei populaţii epuizate de privaţiuni, datorii şi lipsă de orizont se aseamănă în multe privinţe cu sacrificiile inutile pe care Ceauşescu le pretindea românilor în anii ’80. Diminuarea salariilor şi pensiilor e o iluzie de redresare, e o disperată măsură de a acoperi golurile făcute de nesătuii politicieni şi acoliţii lor, e abaterea atenţiei de la uriaşele averi nejustificate, unele transferate în Occident – acolo se află banii dvs.!

Încercarea diversionistă de a compara starea României cu cea a Greciei nu rezistă unei analize lucide.

Românii n-au avut niciodată salariile grecilor, România nu dispune de infrastructura Greciei şi nici de un turism performant ca al ei! Şi, din păcate, nici de organizaţii care să apere poporul de minciunile politicienilor! Ce au în comun criza din Grecia şi cea din România este furtul! Furt care ar trebui acoperit exact de oamenii care văzuseră în Băsescu un cruciat împotriva Mafiei şi, de aceea, l-au votat! După spusele actualului preşedinte, un fel de Vlad Ţepeş de carton, “băieţii răi şi deştepţi” urmau să se zvârcolească în ţepe, în Piaţa Victoriei. Şi au fost destui naivi care au văzut în el un Cavaler al Dreptăţii!

Ce a urmat după alegerea sa la primul mandat se ştie: un meci plicticos şi păgubos între Tăriceanu şi Băsescu în care apărea la momentul oportun şi umbra liderului PNL, conu’ Dinu Patriciu. Tăriceanu e acuzat direct sau voalat că e marioneta lui Patriciu, iar lucrurile nu se puteau clarifica nici juridic, nici moral, fiindcă guvernul reprezenta o direcţie, iar Preşedinţia, altă direcţie. Tăriceanu, în cele din urmă, dispare, Preşedinţia are acum toate pârghiile să facă reforma morală care întârzie de 20 de ani, poate relansa economia şi, în fine, poate să-i tragă în ţeapă pe “moguli” sau “mafioţi”.

Continua pe cotidianul.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s